Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Opt zile m-am tot uitam la televizor, am vorbit la telefon cu prietenii din Bucuresti. Opt zile de proteste, slogane, pulane, isterie si manipulare. “La Bucuresti se striga, se aduna cu miile, se da foc, jandarmii bat si fac abuzuri' urla televizorul. Realitate si fictiune, la Bucuresti lumea pestrita, de la simpli oameni revoltati la galerii de fotbal, agitatori si scenarita serviciilor secrete se intampla ceva. Si se intampla in fiecare seara.
Am iesit si eu, opt zile la rand, in Piata Victoriei din Timisoara. Loc simbol, unde s-a strigat prima oara in dceembrie 1989 “Jos Dictatorul!'. Acolo unde galeria echipei de fotbal a reusit sa stranga la mitingurile reusite sase – sapte si chiar zece mii de oameni. In astea opt zile, in aceeasi piata, spiritul Timisoarei s-a cam dezumflat. O suta, maxim doup sute de oameni se strang seara de seara, striga cateva ore diverse chestii si pe inserat, inainte de ora 22, “rup usa' spre casa sau spre birt. Pai nu prea e in regula. Nu era alt simbol sloganul “Azi in Timisoara, maine-n toata tara'? Mitingurile asteas lesinate mi-au dat de gandit. De ce sa inghet eu seara de seara, daca timisorenii prefera sa vada “revolutia' la televizor si sa o comenteze pe Facebook. Mi-am intrebat vecinii, prietenii, oamenii care stateau retrasi in colturile celebrie piete de ce nu se implica si nu participa la mitinguri. Aproape invariabil, raspunsul a fost ca ei nu vor sa se amestece cu organizatorii. Adica cu cine? Pai cu sefii organizatiilor timisorene de revolutionari din decemrbie ’89. Si de ce? “Pai cu astia, care si-au vandut terenurile primite ca revolutionari, in cardasie cu fosti prefecti?'. “Cu astia care is cunoscuti mai mult ca binsnisari decat ca revolutionari? Astia care is prieteni cu politia?'. Asta ar fi, in mare curentul de opinie printre timisorenii de rand.
Atunci m-am luminat de ce nu ies timisorenii in strada. Aici nu partidele politice au confiscat “revolutia', cu o gasca de revolutionari, dintre care unii au reusit sa se compromita sanatos in astia 22 de ani de la revolutie.
Asa ca joi seara m-am aplecat mai bine asupra problemei. M-am mutat din strada in barul din Piata Operei unde ziaristii si-au facut subredactie, iar organizatorii mitingurilor, centru de comanda.
Revolutionari serveau ziaristilor tot felul de platforme-program, manifeste si aberatii. “Bai, dar stam in frig juma’ de zi si voi venisi cu 50 -100 de oameni' li s-a reprosat. Raspunsul a venit rapid: “mai vin studenti, mai vin si oameni din Resita, din Arad. Vine si galeria de la UTA. Si vine si galeria de la Poli Timisoara'. Galeria asta de la Poli Timisoara, niste baiesi hotarati cand ies in strada s-au lasat asteptati zile la rand, precum slavatorii care sa spele rusinea si apatia Timisoarei. Numai ca “galeria' nu se lasa manipulata asa de usor. Astia stiu sa se organizeze si singuri si sa obtina o autorizatie de miting. Vine galeria! Vine galeria! Si a venit: vreo 30 – 40 de junori, multi dintre ei minori, adica un fel de gradinita a galeriei de la Poli. Fara coregrafie, pancarte, mesaje de duh si tot arsenalul. Pe la ora 20, joi, mitingul s-a spart. Portavocile si steagurile au fost bagate in masini si “protestantii' s-au dus la casele lor. “Pai nu aveti autorizatie pana la ora 21?', intreb. “Ba da avem, dar oricum venim si maine', mi-a explicat unul dintre organizatori. “La Bucuresti oamenii stau pe strada si iau bataie de la jandarmi si isi striga ofurile', ii mai zic. Che Guevara se uita tamp la mine, imi intoarce spatele si pleaca. Asa m-am lamurit cum e cu spiritul Timisoarei, anesteziat de gasca care a furat “revolutia' si sufera de sindromul “Hainele Imparatului'.
Vineri seara, apatia a fost si mai mare. Ploua si asta strica la ten. Nevasta-mea se da pe Facebook si tot apare poza aia cu “Chuck Norris – HELP!'. Ma trimite in piata. Ii zic ca nu e nimeni acolo. Se vede pe net, pe camerle video din piata. “Nu-i nimic. Du-te si singur si fa-ti revolutia ta'. Asa ca si nenea ala singuratic de la Baia de Aries. Si m-am dus. L-am luat pe Chuck Norris cu mine, ca oricum si bucurestenii si timisorenii il cereau cu disperare. Cu Chuck clar ca iese ceva. Si m-am trezit singur, sambata la ora 22, in Piata Victoriei, de unde se dadea candva tonul in intreaga tara. Cam asta e revolutia mea. In rest, Timisoara lupta la in cafenelele de la mall sau in fata televizorului ori pe Facebook.
Cine mi-a reprosat ca fac misto si haz de necaz e intr-o mare eroare. Am vrut doar sa arat cat suflet se pune la Timisoara in revolta asta. Dar ca sa intelegi mesajul meu simplu, e nevoie sa ai minim doi neuroni, care sa se si imprieteneasca.
PS. Pozele din piata au generat o isterie frumoasa pe Facebook. Vreo 3000 de “like'-uir, peste o mie de “share'-uri si habar nu am cate mii de vizualizari. Mai multi straini au cerut traducere, ca nu intelegeau despre ce e vorba. Am facut-o si pe aia. Am primit si critici si injuraturi pe care mi le asum din plin. Ca doar e simplu sa stai lejer la laptop, acasa si sa comentezi ce idiot e “ala cu Chuck Norris' care a iesit in piata. Multi m-au intrebat cine e fotograful. Raspuns: e precum Stig de la Top Gear. Numele e secret si poarta casca cu vizor fumuriu sa nu ii recunoasca lumea. El e fotograful si biograful personal al lui Chuck Norris, arma lui secreta. Si, ca sa stie si cei patetici si mistocarii, fotograful ala e singurul care il poate bate pe Chuck Norris. De aia e arma lui secreta. In rest, respect pentru toti ne vinovatii care au ajuns prin spitale, schiloditi de pulane de jandarm sau de caramizi de huligan. Fiecare cu revolutia lui. A mea continua cum vreau eu. E a mea si nu mi-o poate lua nimeni.
