De opt ani se judecă cu medicul

După doar 10 ore de la intervenţia chirurgicală la rinichi, Loredana a murit. Adusă în stare de inconştienţă în salon, deşi anestezia fusese peridurală, şi nu totală, lăsată în grija celorlalte bolnave, în loc să fie dusă de urgenţă la Terapie intensivă, tânăra de numai 29 de ani şi-a găsit sfârşitul în chinuri care i-au mutilat chipul.

De moartea ei nimeni nu pare să fie responsabil, deşi greşeli s-au găsit cu duiumul. Părinţii umblă prin tribunale de mai bine de opt ani. Ei cer ca doctorului care a operat-o pe fată să i se retragă autorizaţia de practică medicală.

În vara lui 2001, Loredana ar fi trebuit să îmbrace rochia de mireasă. În acel an, la 14 iunie, păşeşte în Clinica de Urologie din Târgu-Mureş împreună cu viitorul ei soţ. Avea un calcul la rinichiul drept şi şeful clinicii, doctorul Radu Boja, o programase pentru o intervenţie cu laserul. Peste cinci zile, fata intră în operaţie. Trecuseră mai bine de două ore şi jumătate şi Loredana tot pe masa de operaţie se afla. "Stăteam în faţa geamului la Urologie. În gând repetam rugăciuni. Nu ne lăsau să intrăm în clinică. O bolnavă ne-a anunţat că Loredana a ieşit din operaţie. Era ora 10:30. De abia la ora 12:00, Dan, viitorul ei soţ, a reuşit să intre în spital. Îi văd şi acum chipul alb ca varul. Ne-a spus doar atât: «Dănuţa se simte rău!». Mi s-au înmuiat picioarele. M-am strecurat în salon, cu teamă să nu mă dea cineva afară. Voma. I-am întors capul într-o parte şi i-am pus un prosop sub obraz, ca să nu se înece. Era singură. Nu o ajuta nimeni. La un moment dat, o asistentă m-a surprins şi m-a dat afară. Am reuşit să reintru abia la ora 14:00, când se făceau vizitele. Pe tot corpul avea sticle cu apă caldă şi vreo patru pături. Am aflat că în timpul operaţiei avusese trei frisoane. De fiecare dată, anestezistul îi administrase 20 mg de Mialgin, un fel de morfină. Pe cel de-al patrulea l-a avut în salon. I s-au mai administrat încă 10 mg de Mialgin. Era inconştientă, deşi anestezia fusese peridurală şi ea ar fi trebuit să fie trează", povesteşte mama fetei, Gheorghiţa Guţă, fără a mai putea  să-şi stăpânească lacrimile. Chipul fetei ei căpăta o culoare cadaverică. Transpiraţia îi era când caldă, când rece. Semne ale şocului hemoragic îşi făceau apariţia. Respiraţia era confuză, iar pe sondă curgea urină cu sânge. La ora 14:30, când asistenta care tocmai intrase în tură, Tereza Varodi, o palpează pe abdomen, fata începe să se zbată cu putere. "E lichid în abdomen", a spus ea. În tot acest timp, medicul care o operase, Radu Boja, plecase acasă. Operaţia fusese declarată reuşită. După ce medicul de gardă îi administrează un calmant pe la ora 16:30, fiind nevoit să o transfere la Reanimare, Loredana respiră pentru ultima oară. "Se trezise din pricina durerii puternice. A apucat doar să strige medicilor: «Ce faceţi, vreţi să mă omorâţi?». Eu am auzit, eram pe hol", îşi aminteşte mama. După 10 ore de la intrarea în operaţie, inima Loredanei a cedat. Stop cardiorespirator.

"PACIENTA AR FI PUTUT FI SALVATĂ"
Abia cu o oră înainte ca tânăra să moară, medicul de gardă a constatat la ecograf că Loredana avea sânge în abdomen. La autopsie s-a aflat şi cantitatea: trei litri şi jumătate. Mama avea să descopere la morgă faţa mutilată a fiicei sale. "Un dinte îi era rupt, iar buza inferioară păstra urmele dinţilor înfipţi în carne de durere. Mâinile îi erau vinete, de parcă o lovise o maşină, venele erau distruse, fusese înţepată până şi în tălpi", povesteşte mama. Raportul autopsiei spune că "moartea s-a datorat anemiei acute posthemoragică consecutivă. Nefrolitotomie cu hemoragie masivă postoperatorie nediagnosticat". Raportul de expertiză medico-legală nr. A5/15142/2002, întocmit de IML Bucureşti, evidenţiază că, deşi "apar semnele clinice ale şocului hemoragic, la ora 16:00, acestea nu sunt luate în seamă. Hemoragia a fost diagnosticată tardiv, (...) monitorizarea postoperatorie corectă şi completă a pacientei ar fi condus la sesizarea la timp a alterării funcţiilor vitale, până la instalarea şocului hemoragic şi, în această situaţie, s-ar fi impus efectuarea la timp a unei intervenţii chirurgicale pentru depistarea sursei de sânge; pacienta, fiind bolnavă cu risc, trebuia transferată la serviciul Terapie intensivă". În concluzie, raportul precizează: "Conduita medicală abordată a fost ineficientă şi insuficientă. În lipsa deficienţelor sus-menţionate, pacienta ar fi avut şanse reale de supravieţuire".  

NEREGULI - DA, VINĂ - BA
Plângerile înaintate la Colegiul Medicilor Mureş de părinţii Loredanei scot în evidenţă încă o dată neregulile efectuate de medicul Boja şi de echipa sa, însă rezultatul final este împietrit în aceeaşi meschinărie: nevinovaţi. Colegiul Medicilor din România solicită sprijin câtorva experţi în soluţionarea cazului. "În momentul alterării stării de sănătate a pacientei ar fi fost cu siguranţă mai prudent ca prin consens între chirurg şi anestezist pacienta să fie transferată la Terapie intensivă", precizează în raport doctorul Florin Constandache. În fişa de observaţie a fetei, medicii au spus că una dintre complicaţii ar fi survenit din cauza infecţiei urinare de care tânăra suferea. Profesorul doctor Niculae Noica, un alt expert contactat de Colegiul Medicilor România, spulberă aceste speculaţii: "Infecţia urinară nu ar fi putut provoca moartea fetei. Ea poate deveni cauză de deces numai dacă ar fi la originea unui şoc toxico-septic, iar aici nu este cazul". Cu toate acestea, Comisia Superioară de Disciplină constată nevinovăţia doctorului Boja, menţinând decizia Colegiului Medicilor Mureş, nu înainte de a ridica în slăvi activitatea chirurgului: "Doctorul Boja este cel care a introdus tehnica operatorie în cauză în România încă dinainte de 1990 şi a practicat-o cu succes, acumulând din acea perioadă până în prezent peste 5.000 de cazuri". Cifra însă se bate cap în cap cu cea raportată de însuşi medicul Boja în declaraţia făcută la data de 15.10.2001: "(...) Am efectuat peste 700 de intervenţii la pacienţii cu calculi coraliformi, cu rezultate foarte bune". Medicul Boja uită însă să amintească un amănunt nesemnificativ, se pare, pentru domnia sa. Tragic însă pentru cei ale căror rude au murit operate de el. Conform Deciziei nr. 167 de la 12.03.2002 dată de Colegiul Medicilor Mureş, sub bisturiul doctorului Boja au murit 12 persoane. Trei familii ale celor decedaţi au depus dosare la Colegiul Medicilor Mureş. Boja nu a primit nici măcar o mustrare din partea forurilor superioare. "În toate cazurile s-a constatat inexistenţa vreunei situaţii care să angajeze răspunderea disciplinară a domnului prof. dr Boja Radu Mihail", susţine Colegiul Judeţean al Medicilor Mureş. În prezent, doctorul Boja este şeful Clinicii de Urologie, iar pe masa lui de operaţie oamenii continuă să se aşeze, crezând cu tărie că mâna care-i operează nu a dat greş niciodată.

PROCES TĂRĂGĂNAT
De la moartea Loredanei au trecut opt ani. Ani grei pe care familia Guţă i-a petrecut prin judecătorii, pe drumuri, ba la Camera Deputaţilor, ba pe la Senat sau chiar la preşedintele de-atunci, Ion Iliescu. Aşa a reuşit abia după trei ani ca dosarul să fie pus pe rol. După ce procesul a fost strămutat de la Târgu-Mureş la Oradea, după 34 de termene, "tot nu ne judecăm pe fond. Se amână de la o dată la alta, lucrurile se tergiversează, tot ca să ne lipsim, poate. Procurorii au ajuns până într-acolo încât să mai ceară încă o expertiză medico-legală, în condiţiile în care nu mai apăruse nimic nou, tot ca să nu mergem mai departe cu procesul", povesteşte mama fetei. Deşi art. 28 din Hotărârea 774/7 septembrie/2000 precizează clar că: "În cazul în care Comisia Superioară medico-legală a eliberat un aviz, organele judiciare nu pot solicita efectuarea altor expertize medico-legale unor unităţi medico-legale ierarhic subordonate acesteia decât dacă au apărut date noi medicale sau de anchetă".

MEDICUL DĂ VINA PE FATĂ
Contactat telefonic, medicul Boja se declară complet nevinovat: "În acea zi, pe la 13:30, eu am plecat din clinică. Fata se simţea foarte bine. Abia când m-am întors, pe la 16:50 (mama susţine că medicul a ajuns în spital la ora 17:45, când a şi stat de vorbă cu logodnicul pacientei), mi s-a comunicat că pacienta este în stare critică. Intrase în comă. Probabil că şocul hemoragic a survenit din cauza agitaţiei fetei, în timpul operaţiei nu s-a rupt nici un vas important de sânge", găseşte o explicaţie şeful clinicii. Starea în care se afla fata "era normală. Voma şi somnolenţa au fost din cauza efectelor secundare ale Mialginului". Recunoaşte, într-un final, că "fata ar fi avut şanse de supravieţuire dacă medicul de gardă ar fi deschis-o din nou. Eu am încercat, dar a fost prea târziu", declară cu nonşalanţă profesorul Boja, fără să aibă nici o mustrare de conştiinţă. "Cine e vinovat?", îl întreb. "Eu am procedat cum trebuia. Acesta este singurul caz în care mi-a murit pacientul." Uită că, doar cu un an înaintea morţii Loredanei, un alt copil, de numai 7 ani, s-a stins sub "metoda inventată" de doctorul cu titluri universitare: Tirfu Alin din Bistriţa-Năsăud. La sfârşitul zilei în care a fost operat, copilul a suferit un preinfarct. De aici, doar un pas şi băiatul este declarat mort. Raportul IML constată aceleaşi greşeli, de parcă totul ar fi fost tras la indigo. Alt mort, acelaşi răspuns: medicul iese basma curată. "Mortul e de vină" pare a se aplica şi aici. Mama strânge la piept fotografia fetei. Şi tace.

Mărturii stângace
Declaraţiile asistentelor medicale, dar şi ale medicului de gardă, făcute la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş sunt pe alocuri "ciudate", susţine mama fetei. Codruţa Dulău, asistenta care a fost de serviciu în momentul în care Loredana a fost adusă în salon, după operaţie, declara că "starea postoperatorie a pacientei era normală", în sensul că "avea vărsături şi greţuri". "Oare e normal să ai vărsături şi greţuri?", se întreabă Gheorghiţa Guţă. Acelaşi cuvânt, "normal", îl foloseşte şi asistenta Tereza Vorodi, cea care a preluat pacientul în tura de prânz, când vorbeşte despre starea Loredanei, deşi admite că "mi s-a părut că pacienta avea o somnolenţă, iniţial tensiunea era normală, respectiv 110/60, apoi a avut 80/60 sau 90/60, sau 110/60. Nu am spus că are lichid în abdomen, aşa cum înţeleg că a declarat mama pacientei". Medicul anestezist nu-şi asumă nici o vină, spunând că imediat după operaţie "a trebuit să părăsesc clinica, deoarece la ora 12:00 eram convocat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tg. Mureş, pentru audieri".

"Hemoragia a fost diagnosticată tardiv. Pacienta trebuia transferată la Terapie intensivă. Conduita medicală abordată a fost ineficientă şi insuficientă. Pacienta ar fi avut şanse reale de supravieţuire"
Raportul IML Bucureşti

"Medicul Boja dă vina pe fată, zice că, dacă nu s-ar fi agitat după operaţie, acum ar fi trăit"
Gheorghiţa Guţă - mama fetei decedate