De veghe in marea de noroi

de Carmen Plesa | 16 Iul 2005 • 00:00

Doar 50 de oameni au mai ramas in localitatea vranceana Nanesti. Oamenii refuza sa-si paraseasca gospodariile si animalele, desi, in unele case, apa ajunge pana la tavan.

Apa, care inundase Namoloasa de au reusit oamenii sa scape cu viata numai urcandu-se pe acoperisuri, a ajuns miercuri dupa-amiaza la digul dispre Nanesti. In noaptea de miercuri spre joi a crescut pana a ajuns la varful digului. Intr-o parte, oamenii intareau digul cu saci, in cealalta - echipajele de la Protectia civila si ambulanta ii preluau pe cei sositi cu barcile de la Namoloasa.

Joi, pe la 2 dimineata, un firicel de apa incepuse sa curga pe partea Nanestiului. Oamenii au mai pus cativa saci si s-au gandit ca totusi n-o avea apa atata putere sa ajunga pana la gospodariile lor, pentru ca de la dig pana la primele case e ceva de mers.

INUMAN. Localnicii se inghesuie amarati printre trente

SA MOR LA MINE! Am lasat Nanestiul joi, pe la 4 dimineata, cu strazile uscate, dar cu oamenii in veghe. Cand ne-am intors dupa patru ore am gasit un sat plin de apa, cu oameni panicati, animale speriate si soldati uzi din cap pana in picioare. Evacuau satul Nanesti. Bateau din poarta in poarta, explicau, rugau, amenintau, atunci cand era nevoie.

Masinile armatei treceau cu urlet de sirena. Cea mai mare munca e cu batranii, care sunt legati atat de tare de casa si de animalele lor, incat nu poti sa-i convingi ca trebuie sa plece. Nu vor sa creada in potop. "Si, la urma urmei, daca o veni, macar sa mor la mine! Cum sa las vaca?!", plangea o batrana, mangaind gatul animalului pe care-l ducea de lant spre gospodaria unei surori, unde apa nu ajunsese.

Toata ziua de joi, camioanele militare si cele cateva tractoare din sat au carat oamenii la podul de pe paraul Leica, de unde se poate circula in siguranta pe uscat. In sat au mai ramas aproximativ 50 de persoane. Cei mai multi sunt batrani, iar autoritatile spun ca nu ar fi in pericol in acest moment.

CURAJ. Doar 20 de case din sat nu sunt inundate si vreo cateva petice de sosea, pe care oamenii si-au adus animalele si ce au mai putut sa salveze din casa. In camioanele care i-au transportat pe uscat n-au putut lua cu ei decat o bocceluta.

"Tu imi spui mie daca sa trec sau nu? Eu trec pe viata mea, ca am copil de 3 ani si n-o sa am ce sa-i dau de mancare", tipa un tanar, care a fortat bariera de pe digul ce duce de la podul de peste Leica la Nanesti. Circulatia pe dig este interzisa. Drumul este bun, pana la un moment dat, insa, odata ajuns in dreptul Nanestiului, trebuie sa cobori si sa strabati distanta care separa digul de sat, portiunea in care apa este cea mai adanca. Pe hainele celor mai indrazneti, care sosesc pe jos de la Nanesti, se vede si adancimea apei prin care au trecut, coborand de pe dig: sunt uzi pana mai sus de mijloc. Altii au intrat si pana la gat.

Cei insarcinati sa-i opreasca pe satenii care vor sa plece pe jos, pe dig, spre Nanesti, au mari probleme. Oamenii, disperati sa vada ce se intampla cu rudele lor, sa-si hraneasca animalele sau sa mai salveze ceva din casa, ii ameninta pe jandarmi si nu se lasa deloc impresionati de sfaturile pe care le dau acestia. "O sa ma impusti, ce-o sa faci? Ma duc sa dau mancare la vaca si la cal! Na, impusca-ma!", braveaza omul, imbracat in pantaloni scurti si camasa, trecand de bariera. In spatele lui se mai srecoara cativa. Unul impinge o bicicleta. O femeie are bratele pline de paine. Printre ei, un pusti. Degeaba incearca jandarmul sa-i convinga sa lase macar copilul la pod, in siguranta. "Nu pot, domnule, parca eu n-am vrut sa-l las. Dar plange dupa casa si dupa bunica-sa care a ramas acolo. Nu ne mai intelegem cu el, se imbolnaveste. Noi n-am fost inundati", explica parintele copilului. "O sa merg in spate la tata, cand e apa mare", suspina baietelul, speriat ca o sa ne impotrivim si noi sa-si vada bunica si casa.

Ieri, podul de pe Leica era plin de masini si de oameni. "Am venit de la Bucuresti sa ne scoatem mama din sat.

E bolnava de cancer de cativa ani si abia poate sa mearga. Incercam sa o scoatem din sat si sa o ducem la Bucuresti..." Pana la urma au reusit.

Batrana a coborat din camion ajutata de soldati si singura, sprijinindu-se in baston, a mers pana la capatul podului, unde o astepta masina s-o duca la Bucuresti.

TRAGEDIE DE PROPORTII. La Nanesti, oamenii au ramas cu o boccea si copilul salvat din fata stihiilor naturii

VACANTA. Un baietel de-o schiopa, cu palarie de soare pe cap, a coborat si el din camion. A stat in sat pana acum, fara sa se teama prea tare de apa. Mai mult, apa din jur nu-l impiedica sa viseze in continuare la vacanta pe care i-au promis-o ai lui la mare.

"Mi se adancea piciorul in pomisteala (n.r. - pamant care se pune pe jos, in casa) pana la genunchi. Casa nu s-a daramat, dar mult nu mai are, ca s-a infiltrat apa peste tot. O soba mi-a cazut. Mobilele stau toate intr-o rana", povesteste o batrana sosita cu ultimul transport. "Dar ma vedeti ca nu plang. Bine ca n-a fost moarte de om. Duca-se pe pustii de mobile, asta sa fie necazul", mai adauga batrana. Familia, care are casa chiar langa digul de unde pleaca si vin camioane spre Nanesti, a stat toata noaptea de miercuri spre joi de veghe. "Am stat eu cu baiatul de clasa a VIII-a. Sotul mea mai venea si el cand putea. Crescuse apa, ca mai avea vreun metru si dadea peste dig. Si dintr-o data a inceput sa scada si ne bucuram, ca s-a potolit Siretul. Si numai ca auzim ca a rupt Siretul la fratele meu, la Nanesti, si de aia scade apa la noi", povesteste femeia. "Le-a fost greu sa-si lase animalele. Dar au legat vaca si iapa de un pom, pe un loc mai ridicat de pe sosea, iar doi vitei i-au lasat liberi. Pe socrul lui l-a scos pe sus. De doua ori s-a dus dupa el, pana l-a convins sa plece", isi mai aminteste femeia.

Un satean mai curajos, care a refuzat sa plece din Nanesti, a strans toate vacile - si pe cele gasite legate prin curti sau pe sosea, si pe cele lasate prin grajduri, in goana stapanilor - si s-a ridicat cu ele pe un damb, unde animalele au ce manca pana s-or linisti apele.

Nu curg ajutoarele la Nanesti. Tot dintre necajiti mai vin cu cate o paine, o bucata de cozonac sau doua-trei pachete de biscuiti si le intind soldatilor "pentru tanti Maria, ca e bolnava si nu vrea sa plece din sat din cauza vacii" sau "pentru nea Ion, vecinuâ nostru care a ramas cu casa si animalele in grija"...

PRAPAD

"Mi se adancea piciorul in pomisteala pana la genunchi. Casa nu s-a daramat, dar mult nu mai are, ca s-a infiltrat apa peste tot. O soba mi-a cazut. Mobilele stau toate intr-o rana"