DECEMBRIE ’89 - La Televiziune s-a castigat puterea

In decembrie 1989, aparitia la televizor a capitanului Mihai Lupoi l-a enervat pe generalul Stanculescu, care a si ordonat trimiterea de trupe sub pretextul apararii Revolutiei.

Este normal ca oamenii sa uite amanuntele evenimentelor de atunci. In desfasurarea aparitiilor pe ecranul televizoarelor s-a produs si un moment extrem de important, pe care insa cetatenii obisnuiti si telespectatorii nu l-au perceput in dimensiunea lui dramatica - aparitia si mesajele capitanului Mihai Lupoi, primul militar care aparea in uniforma si care raspundea cumva apelurilor disperate ca "Armata sa dea un semn de solidaritate cu Revolutia".

"Mircea Dinescu: A venit un reprezentant al Armatei... Sa vina Armata... Armata... (Hai Armata!, spune cineva)... (aplauze cu entuziasm)... (Armata e cu noi! Traiasca!)... Vino aicea... vino alaturi... (rumoare)...
Intra Mihai Lupoi in uniforma.
Ion Caramitru: Lasati omul sa intre...
Mihai Lupoi: ...nu asa peste noi, nu asa peste noi...
M.D.: Suntem in emisie?
Voci: Da, suntem in emisie.
M.D.: Stimati cetateni si fratilor, inca nu avem exercitiul libertatii, abia acuma invatam ce-i libertatea... ca nu stim sa ne comportam... suntem timizi, abia... poporul roman a fost bolnav de frica. In aceste clipe, e bolnav de libertate... si de revolutie!
O femeie: Bravo, Mircea! (actrita Olga Delia Mateescu - n.a.).
M.D.: Sa vorbeasca un reprezentant al Armatei... Armata e cu noi! In Bucuresti... si-n celelalte centre ale tarii... (Aplauze) Gata!
Mihai Lupoi: ...Va rog foarte mult... am simtit nevoia, ca reprezentant al Armatei, sa iau cuvantul in fata tuturor celor din tara, in special a trupelor Ministerului de Interne si a trupelor Ministerului Apararii Nationale... ceea ce se intampla acum sunt clipe de mare fericire pentru poporul roman si pentru intreaga armata a tarii. Indiferent de atitudinea pe care a luat-o initial Armata sau Ministerul de Interne... si nu trebuie sa uitam ca, indiferent de numarul lor (gafaie), cei din Ministerul de Interne sunt cetateni romani, si multi dintre ei au fost siliti sa ia aceasta atitudine. Va rog, lasati-ma sa vorbesc... Intregul popor al Romaniei, tineretul in mod special, care manifesta un entuziasm deosebit fata de aceste schimbari, trebuie sa-si pastreze calmul, ratiunea, sa inteleaga ca focul, vandalismul, stricaciunile nu aduc nimanui nici un bine. Opinia publica mondiala... se orienteaza acum catre noua conducere care se va stabili in Romania. Dar, pentru ca s-o putem stabili, ca ordinea din tara, indiferent de regimul... lasati-ma sa vorbesc... nu uitati ca Romania nu e o tara izolata, ca evenimentele de aici sunt privite de intreaga Europa, de intregul mapamond si atitudinea pe care noi o luam acum dovedeste daca avem sau nu maturitatea politica.
Mircea Dinescu: (intrerupe) Multumim tuturor celor din strainatate care au fost alaturi de noi si ne-au sprijinit, posturilor de radio...
O voce: Traiasca solidaritatea... (se striga si se aplauda)... Polonia... Germania... Traiasca vecinii nostri! (aplauze, rumoare).
Voci: Liniste... nu mai intrerupeti... liniste...
M.L.: Va rog foarte mult, daca se va crea o stare de debandada, de dezordine... puterile din jur, indiferent de regimul lor social, vor face interventie armata. Speram ca ele vor da dovada de maturitate politica...
M.D.: Nu e... nu e adevarat...
M.L.: Lasati-ma sa vorbesc...
M.D.: Nu ne asteptam la nimic..."

DIN INSTINCT. Modul de abordare a evenimentelor istorice din acest volum exclude voit orice referire la destinul ulterior al personajelor Revolutiei si la felul in care imaginea lor a fost infrumusetata, criticata, compromisa sau distrusa in anii urmatori. Analiza are calitatea unui instantaneu, pentru ca numai acesta poate sa conserve ceva din atmosfera, trairile, actiunile, sperantele de atunci. Tot metoda aleasa ne permite si sa facem distinctia intre personajele care au actionat atunci din instinct, intuitiv, din elan si personajele care si-au calculat actiunile, fiind ceva mai lucide si bine informate sau parte a unui complot, a unei grupari avizate. De aceea, nu ne intereseaza - pe autor si pe cititor in egala masura - ca Mihai Lupoi a devenit membru al PRM, apoi a demisionat, ca imaginea de om sanatos a lui Mircea Dinescu a fost facuta praf in anii urmatori, ca Ion Caramitru a fost denigrat in fel si chip, ca Sergiu Nicolaescu a fost injurat si acuzat de tot felul de premeditari, mai mult sau mai putin reale, ca, in general, actorii acelor momente s-au impartit apoi pe partide politice, impartindu-si ura si dispretul, acuzandu-se unul pe celalalt pentru vini contrarevolutionare. Toate revolutiile au cunoscut astfel de episoade si toate si-au devorat eroii. Ceea ce trebuie sa cautam in textele Revolutiei sunt importanta si capacitatea lor de a influenta cursul evenimentelor. Astfel, cererile repetate, insistente ale lui Mircea Dinescu ca Armata sa ia pozitie in favoarea Revolutiei, sa dea un semn, sunt mult mai importante decat faptul ca multumea posturilor de radio straine, probabil si presei, si reprezentantilor agentiilor de presa care il protejasera. Caramitru, Dinescu nu faceau jocul nimanui atunci, oricate legaturi sau relatii cu strainii avusesera inainte, pentru ca ei faceau in mod fundamental si in direct jocul Revolutiei. Declaratiile ceva mai substantiale ale lui Sergiu Nicolaescu si, mai ales, mesajele sale linistitoare catre Armata, Securitate si Militie nu contineau ganduri ascunse, ci constientizarea pericolului ca - in haosul declansat de rasturnarea lui Ceausescu de la putere si in conditiile in care Armata trasese pana atunci si condusese represiunea - o preluare publica in forta, adica din nou prin puterea armelor, sa nu devina oricand posibila.

RECUPERARE. In acelasi timp - pentru a lua un exemplu - , la Craiova se desfasura un miting a 50.000-60.000 de oameni in piata centrala din fata Comitetului Judetean de Partid Dolj. In balcon a iesit generalul Rosu, comandantul Armatei 3, care a fost primit cu urale. S-a scandat minute in sir: "Rosu! Rosu!". Acesta, adresandu-se multimii, a spus: "Armata este cu poporul! (Urale) Armata nu va mai trage niciodata in popor! (Urale) Armata 3 (arata spre el) nu a tras in popor!". Precizam ca trupele MApN care au tras la Timisoara apartineau Armatei 3, condusa de generalul Rosu. Asa se scrie legenda.

"TERORISTII". Asupra Televiziunii au inceput deodata tiruri puternice

Citind din nou textul interventiei lui Sergiu Nicolaescu vom intelege ca el apartine unui om care cunostea bine Armata, ii cunostea pe generalii ei, stia cat de periculosi sunt si in calitate de vinovati, si in calitate de adepti ai ordinii, stia si ce forta, chiar putin numeroasa, are Securitatea. De asemenea, interventia lui Mihai Lupoi trebuie si ea interpretata ca venind din partea unui ofiter care intelegea pericolul transformarii mesajelor emotionale transmise haotic prin televiziune in amenintari la adresa ministerelor de forta si, prin previzibile consecinte, pericolul declansarii unui razboi civil. In continuare, acesta putea declansa o interventie straina. Mircea Dinescu, spirit spontan si coleric, va refuza aceasta perspectiva ("Nu e adevarat... Nu ne asteptam la nimic"), pentru ca ea introducea sau accentua frica, pentru ca ea speria oamenii.

El nu dorea frangerea prematura a elanului revolutionar, nu pentru ca ar fi stiut - asa cum s-a insinuat - ca sovieticii nu vor interveni cu trupe. Pentru aceste considerente, dar si pentru altele, pe care le vom analiza ulterior, lucrarea de fata cauta sa redea fiecarui personaj importanta si pozitia sa corecta, istorica in cadrul evenimentelor. Daca timp de 15 ani eroii Revolutiei - fie ca este vorba de Dan Iosif, de Dumitru Dinca "Gogosarul", fie ca este vorba de Petre Roman, prim-ministru al Romaniei acuzat ca este pe rand si in acelasi timp agent Mossad, francez, sovietic si american, sau de Sergiu Nicolaescu, suspectat a fi "regizorul" loviturii de stat, fie ca a fost vorba de Mihai Lupoi, un "capitanas" care mintea, pentru ca nu vorbea in numele Armatei, sau de Ion Caramitru, "omul englezilor" - au fost desfigurati de batalia politica izbucnita dupa Revolutie, rolul lor in evenimentele din decembrie si in primul rand in consecintele revoltei populare trebuie reabilitat. Dincolo de interventia straina - cu preponderenta sovieto-franco-maghiara - , noi trebuie sa recuperam partea noastra de revolutie, ceea ce am fost in stare sa facem dupa ce Ceausescu a fost indepartat prin lovitura militara, iar revolta populara n-a mai intampinat nici o rezistenta. In aceasta parte a noastra de Revolutie au existat personaje si personalitati, fie determinate, fie doar pitoresti, care au actionat asa cum le-au dictat constiinta, pregatirea profesionala sau culturala, gradul de nemultumire si revolta interioara, curajul, interesele personale.

"CINE E ASTA?". Revenind la interventia televizata a capitanului Lupoi, aceasta, desi venea de la un om in uniforma si miza pe imaginea de autoritate a acesteia, a continut si informatii derutante, false, cu impact major in zona conducerii MApN. Probabil ca, pentru majoritatea privitorilor, afirmatia lui Mihai Lupoi: "Va repet: din Ministerul Apararii Nationale nici un militar nu va trage in populatie. Nu sunt autorizati de nimeni, pentru ca nu mai exista conducerea Ministerului Apararii Nationale" a parut o veste pozitiva. La auzul acestor cuvinte, rostite undeva dupa ora 14:00, conducerea MApN a sarit in sus. Momentul este important. Surse prezente la fata locului mi-au relatat ca, de la generalul Stanculescu, ministru in acel moment, si pana la ultimul general din minister, conducerea a izbucnit in proteste: "Cine e asta? Cine l-a trimis acolo? Cum vorbeste dobitocul asta in numele Armatei? De la ce unitate e?". In cateva minute, din intreg teritoriul au inceput sa curga telefoanele alarmate ale comandantilor de mari unitati si unitati, interesandu-se daca Ministerul Apararii Nationale a ramas fara conducere, cine e la conducere, in numele cui vorbeste ofiterul in uniforma de lupta. Apartenenta capitanului Mihai Lupoi la o unitate militara din Bucuresti a fost stabilita imediat. Cateva telefoane au cerut arestarea lui, grupa operativa de la Marele Stat Major cerand declararea capitanului Lupoi ca dezertor. In timpul acesta, Mihai Lupoi, prelungind mai mult decat trebuia prezenta sa pe ecranele televizoarelor, a intrat in mecanismul dezordinii de acolo, incercand sa raspunda la avalansa de intrebari si reactii ale celor prezenti in studio, care, normal, vedeau in el un reprezentant al Armatei, un ofiter bine informat. Astfel, la un moment dat, el vorbeste despre Garzile patriotice, care "trebuie sa apere Revolutia pe care noi o facem acum". De cine? S-a subinteles de Armata si de Securitate. La Ministerul Apararii, generalul Stanculescu da urgent un ordin de repetare a ordinului continut de Nota telefonica nr. 39 (la ora 14:10) apoi un ordin de impiedicare a inarmarii Garzilor patriotice, care ajunge la Armata 1 la 14:45:

"(Ora) 14:45 Gl. lt. Stanculescu
- Sa nu se dea armament la GP (Garzile patriotice).
- Serviciul operativ. Ordinele sa se dea numai de comandanti".

PANICA. In continuare, interventia lui Lupoi se degradeaza rapid, Mircea Dinescu preluandu-i spusele si lansand o bomba atomica: "Comandanti noi si de incredere". Atat le trebuia generalilor, atat ii trebuia conducerii Amatei, implicata in represiune pana in gat, sa spuna cineva formula incendiara: "Comandanti noi!". In Ministerul Apararii Nationale se declanseaza furia, iar la ora 14:15, asa cum arata Raportul Comisiei senatoriale, "general-locotenent Stanculescu Victor a ordonat trimiterea unor subunitati de infanterie si parasutisti la TVR". Fortele trimise vor fi: la TVR - 8 TAB-uri, la CC - 8 TAB-uri, la Palatul RSR - 8 TAB-uri, la Palatul Telefoanelor - 2 TAB-uri, centre-cheie ale controlului asupra situatiei din Bucuresti. Raspundem asadar si la intrebarea generalului Olteanu: "Sa se spuna clar: cine a ordonat iesirea Armatei din nou in strada?".

La acea ora nu ameninta si nu ataca nimeni Televiziunea. Ordinul viza preluarea controlului Televiziunii si a altor centre-cheie din Bucuresti, nu apararea lor, cum s-a spus dupa Revolutie. Este momentul in care conducerea Armatei hotaraste sa intervina impotriva revoltei populare.

PIONII. Militari si revolutionari au fost tinuti ocupati in lupta cu forte nevazute

PAZA MILITARA. Totodata, pe masura ce capitanul Mihai Lupoi face greseala de a se implica in direct in scandalul din studioul 4 - la un moment dat chiar afirma ca s-a tras cu "trasoare de manevra"!!! - , generalul Stanculescu ia legatura cu ministrul Postelor si Telecomunicatiilor, Pintilie, pentru a opri emisia: "Am vrut sa opresc televiziunea. Era raposatul general Pintilie, care fusese la Centrul de comunicatii guvernamentale. Si i-am spus: «De unde?». Zice: «Stiu de unde. De la Telefoane, sus, Palatul Telefoanelor, sus, la ultimul etaj». Pe urma am vazut ca spectacolul este favorabil totusi, era o masa care se adresa maselor, si aici era un grup mare, de aceea spun o masa, si ca este favorabil, am zis: «Lasa, domnule, televiziunea sa mearga». Si l-am oprit sa intrerupa televiziunea, a fost momentul in care poate am gresit sau nu am gresit, dar vreau sa va spun de ce. Pentru ca nu voiam sa se lase impresia ca vreau sa astup dialogul direct cu masele". Este clar ca partea a doua a interventiei capitanului Lupoi a fost aceea care a starnit furia conducerii MApN si dorinta de a opri emisia. Acest lucru nu poate fi inteles decat in contextul psihologiei militare, fapt care a permis tot felul de opinii si scenarii fanteziste despre libertatea de functionare a Televiziunii. Deciziile de oprire/ continuare a emisiei, de trimitere a trupelor blindate pentru a inconjura Televiziunea - perceputa de cei din strada ca venind in ajutorul lor - , de ocupare a Palatului Telefoanelor, de inconjurare si punere sub paza militara a sediilor Comitetelor de Partid din capitalele de judete au apartinut conducerii MApN si au avut ca scop real trecerea Puterii sub controlul Armatei.

Fragmente din "Istoria loviturilor de stat in Romania", volumul IV, partea a II-a, Editura RAO - Alex Mihai Stoenescu

NU RATATI ! In numerele viitoare puteti citi o alta analiza a lui Alex Mihai Stoenescu despre decembrie 1989