Decembrie ’89 - Traseul lui Iliescu

Alex Mihai Stoenescu analizeaza cum a ajuns Ion Iliescu la televiziune, acolo unde, introdus de Sergiu Nicolaescu si inteles cu generalul Stanculescu, a devenit noul lider.

Exista deja marturii ca mai multe persoane cerusera in acea dupa-amiaza venirea sau aducerea lui Ion Iliescu la televiziune. Era vorba de persoane care il cunosteau din familie sau il identificasera deja, cu timp in urma, ca un posibil succesor al lui Ceausescu, datorita atitudinii sale disidente. In pofida convingerii lui Iliescu si a unor acreditari partizane, numele si persoana sa nu erau cunoscute de mase, decat foarte vag, ca urmare a evocarii numelui sau in cateva randuri, insa foarte rar, la postul Europa Libera. In acele zile, numele sau a revenit printre numeroase alte nume de activisti marginalizati ai PCR si in particular datorita scandarii acestuia de timisorenii care il avusesera sef cu propaganda la Comitetul Judetean de Partid. Sergiu Nicolaescu a fost unul dintre primii care, observand degringolada din televiziune si incapacitatea nucleului strans in jurul lui Mircea Dinescu si Ion Caramitru de a intocmi un document politic, s-a gandit la Ion Iliescu, pentru calitatile sale de politician si de disident. Din cu totul alte motive, tinand de conspiratia din care faceau parte, generalul Militaru a dorit ca Ion Iliescu sa fie chemat: "Inainte de a intra in studio am rugat pe cineva din personalul televiziunii sa-l sune pe domnul Iliescu la telefonul 18.06.30 si sa-l cheme pentru a se adresa poporului roman".

"ADU-L IMEDIAT!" Petre Roman se gandise la aceeasi persoana, imediat ce a terminat de citit apelul sau: "Am citit si cand am terminat, Roman a spus, nu stiu daca mie sau altcuiva: «Trebuie sa-l chem pe Iliescu». De Iliescu auzise toata lumea ca a fost coleg cu Gorbaciov, ca o sa vina in locul lui Ceausescu, deci nu era o noutate numele". Se pare ca dialogul decisiv s-a purtat intre Sergiu Nicolaescu si Mihai Bujor Sion, un apropiat al lui Ion Iliescu, vazut de multi cunoscuti ca un adevarat "fiu" adoptat de acesta: "Euforia era aceeasi, dar fiecare incerca sa fie cat mai stapanit si util. Am auzit lumea murmurand un nume: Iliescu. «A aparut Iliescu?... Nu stiu. O fi in televiziune?... O fi la CC?... L-o fi arestat?»... «O, nu, l-am vazut aseara», ma pomenesc zicand (in acest loc este o greseala de redactare in text, cele doua propozitii fiind despartite ilogic, n.a.). «Il cunosti?»... «Da». «Ma duc sa-l caut»... «Ce sa-l cauti, adu-l aici». Si incet, lumea ii pronunta numele din ce in ce mai tare si mai cu curaj si «ma duc sa-l caut» s-a transformat in imperativul: «Adu-l, domnule, daca-l cunosti». Iar din usa studioului a aparut Sergiu Nicolaescu, care isi cauta sotia si a dat de noi (M.B. Sion si sotia acestuia, actrita Ioana Pavelescu, n.a.). «Salut». «Salut, ma duc sa-l aduc pe Iliescu». «Adu-l imediat. Trebuie sa fie aici cu noi». «Bine, ma duc. Ioana, Gabi, voi ce faceti? Haideti cu mine!». Nicolaescu intra in studio".

"TOTI AM AVUT COADA!" Conform marturiei proprii, in acea dimineata Ion Iliescu a venit normal la biroul sau de la etajul 7 al Casei Scinteii, unde se afla redactia Editurii Tehnice. A fost urmat de echipajele de supraveghere, pe care el le numeste "de filaj", ale Securitatii, echipaje care nu erau de Filaj si aveau o dubla misiune, ordonata de generalul Vlad: sa impiedice intrarea in contact a acestuia cu agentura sovietica si sa impiedice un accident sau un asasinat, care sa fie folosit ca motiv international impotriva lui Ceausescu. Ordinul fusese dat cu doua zile inainte si ii viza pe toti disidentii importanti care fusesera in legatura cu agenti sovietici - Brucan, Dinescu, Iliescu - , precum si pe cei arestati si aflati in inchisori - Petre Mihai Bacanu, Cassian Maria Spiridon s.a. Agentul de supraveghere al lui Mircea Dinescu, de exemplu, l-a insotit pe acesta - evident, fara ca poetul sa stie - pana la televiziune, aflandu-se si acolo in apropierea lui pana in jurul orei 15:00, cand a fost retras. Sergiu Nicolaescu are si acum sentimentul ca a fost insotit de o "umbra: "Si mai cred ca erau pe urmele mele, pentru ca in 22-23 a aparut si s-a tinut dupa mine Vasile Beldeanu, un securist, care m-a aparat si mi-a salvat viata. Toti am avut o coada". Nu vom sti niciodata, probabil, cat a fost supraveghere si cat protectie, dar este destul de clar ca dupa evacuarea lui Ceausescu din CC si dupa aparitia lui Dinescu la televiziune, misiunea de protectie pentru ca acesta sa nu fie asasinat nu-si mai avea rostul. Acest tip de misiuni, valabile si pentru Ion Iliescu, se inscriau in categoria actiunilor tipic duplicitare ale serviciilor de informatii de peste tot.

TELEFONUL. La un moment dat, dupa ora 13:30, Ion Iliescu s-a deplasat la capatul culoarului si a privit prin fereastra curgerea spre Centru a masei de muncitori venite de pe platformele IPRS si Baneasa. A coborat intr-un birou unde salariatii se uitau la un televizor si unde s-a convins ca Ceausescu a fugit - stim astazi ca fusese evacuat de Armata - , apoi a incercat sa ia legatura cu cineva din conducerea politica a partidului care raspundea de editura pe care o conducea. El afirma ca s-a dus la Suzana Gidea, care i-a permis sa plece. Desi li s-a dat o amplitudine exagerata, sunt gesturi lipsite de importanta. Important este ca s-a convins ca revolta populara a inceput deja si ca nu mai poate fi oprita. Ion Iliescu nu are si nici nu-si aroga vreun merit in revolta populara, aceasta fiind miscarea care i-a determinat pe generalii Stanculescu, Vlad si Cimpeanu, actionand independent, dar in acelasi sens, sa produca indepartarea de la putere a lui Ceausescu. Cu adevarat importanta este convorbirea telefonica avuta cu generalul Stanculescu, pe care si acesta cu greu a recunoscut-o:

"Ion Cristoiu: Cazul Sibiu este vital pentru ca este primul oras sau... despre care se vorbeste de macel, da? Bun. Domnul Iliescu, inca o data, la trei fara un sfert zice: «Fac apel, acum este trei fara un sfert», deci am aici transcrieri. Spune ca a vorbit acum 20 de minute cu dvs., deci doua si douazeci. Am stabilit si aceasta ora, a vorbit. Dar spune asa: «Am vorbit la telefon acum douazeci de minute cu generalul Victor Stanculescu - va amintiti - ; se afla la MapN». Erati la MApN. «A dat dispozitie si s-au retras trupele care erau dispuse in oras cu dispozitia de a trage». Asa a zis, corect? «A intors inapoi o coloana de blindate care fusese ordonata sa vina dinspre Pitesti spre Bucuresti». Ati intors?

Victor Atanasie Stanculescu: Da, pai...

IC: Eu voiam sa confirm...

VAS: Ordinul de la ora 13:00, dadusem ordin la toata lumea sa se retraga in cazarma.

IC: Domnul Iliescu repeta ce ati spus dvs. Dvs. spuneti asa, dar domnul Iliescu spune asa: «La Sibiu era o situatie incordata, unitatile Securitatii au atacat unitatea militara». I-ati spus dvs. sau a adaugat dansul?

VAS: Asta nu stiu, a venit pe alt canal. Asta n-am stiut, eu am aflat-o de la...

IC: Pai, v-o pune in gura dvs., stati un pic...

VAS: Pai, va spun eu imediat.

IC: Deci nu dvs. i-ati zis.

VAS: Mi-a dat telefon un colonel Dragomir ca se intampla cutare, cutare. Si am spus: «Mai, aveti grija sa nu va impuscati (...) la Bucuresti, si aici ne-am impuscat noi romanii, armata cu armata». Va dau si un exemplu foarte dureros. Apararea MApN era (...)

IC: Domnule general, inca o data... as vrea sa inchei asta. I-ati spus domnului Iliescu ca la Sibiu e o problema cu armata si Securitatea?

VAS: I-am spus, da.

Ion Cristoiu: I-ati spus dvs., deci nu i-a inventat dansul.

Realizator: Deci, stiati ca e o problema la Sibiu.

VAS: Da, pai am avut trei convorbiri cu Dragomir".

PREDAREA PUTERII. Ezitarile generalului Stanculescu, dar in special incercarile de a minti - povestea cu impuscarea armatei cu armata se va petrece mult mai tarziu, incepand din 23 decembrie - sunt la fel de suspecte ca si cele ale lui Ion Iliescu. Ele ascund continutul unei convorbiri telefonice esentiale pentru desfasurarea evenimentelor, convorbire pe care nu o putem lega de revolta populara, ci de lovitura de stat militara. Ce puteau sa discute Iliescu si Stanculescu la telefon? Ca Stanculescu este la conducerea Armatei, ca are control asupra tarii, ca Ceausescu este fugit pe undeva, nu se stie unde, dar a dat ordin ca oriunde apare sa fie retinut, si ca la Sibiu a aparut un conflict intre trupele Armatei si Securitate. Nu este exclus ca Stanculescu sa-l fi intrebat ce are de gand sa faca, iar acesta sa-i fi confirmat ca se va implica in evenimente. Problema acestui telefon este urmatoarea: in momentul in care a ajuns la televiziune, Ion Iliescu stia cine conduce Armata, iar generalul Stanculescu isi gasise partenerul pentru gestionarea puterii. Nu incape nici un dubiu ca, indiferent daca s-au inteles prin telefon sau nu, generalul Stanculescu a hotarat atunci carui nucleu politic sa-i predea puterea.

Intr-o intrevedere privata din 29 octombrie 2004, generalul Victor Stanculescu mi-a declarat:

"AMS: Moment-cheie: telefonul cu Iliescu din 22 decembrie. El v-a sunat sau dvs. l-ati sunat?

VAS:El m-a sunat.

AMS: De la Casa Scinteii.

VAS: Nu stiu de unde. Al doilea telefon a fost de la Sergiu Nicolaescu. I-a spus: «Veniti aici, pentru ca aici va pot asigura protectia».

AMS: Primul telefon a fost din Casa Scinteii, pentru ca nu s-a oprit in alte locuri, n-avea cum, nu avea de unde.

VAS: Probabil.

AMS: Imi puteti dezvalui continutul conversatiei?

VAS: Dupa 6 decembrie (6.12.2004, data la care urma sa se pronunte sentinta in procesul sau, generalul Stanculescu ezitand sa dea anumite informatii inainte de aceasta zi, n.a.).

AMS: I-ati predat puterea, domnule general. Va dau eu raspunsul: Armata conducea tara atunci.

VAS: Asa este!

AMS: I-ati pus Armata la dispozitie.

VAS: Asta este! Poate am gresit. Si acum va intreb eu daca am facut bine ca nu am inchis televiziunea?

AMS: Cred ca ati facut bine. Desi prin televiziune s-au transmis mii de prostii periculoase, totusi a fost bine ca s-a vazut.

VAS: ...ca a fost deschis, ca s-a vazut, da, cred ca aveti dreptate.

AMS: Aveti dvs. o vorba pe care ati rostit-o atunci, am vazut interviurile dvs., ca poporul roman a avut trei dictaturi si e timpul sa fie liber. Stiu ca declaratia este veridica, pentru ca am gasit aceasta replica la militarii care v-au propus mai tarziu, dupa Revolutie, sa dati o lovitura de stat, si le-ati spus: «Poporul romanesc a trecut prin trei dictaturi, ajunge!»

VAS: Nu se intelege ce am gandit eu atunci, ca ce gandeam eu, avand Armata pe mana, se executa.

AMS: I-ati dat puterea asta lui Iliescu.

VAS: Poate am gresit.

AMS: Dar ce aveati de ales?

VAS: Asta este, ca la CC era grupul Dascalescu-Verdet si m-am interesat: «Ce fac, domnule, astia acolo?».

AMS: Erati informat din CC, aveati oameni acolo?

VAS: Nu, am dat eu telefon si m-am interesat.

AMS: Cu cine ati vorbit?

VAS: Nu mai stiu, era cineva de acolo. «Ce fac, domnule?». Si mi-a spus ca a aparut ala care a fost ministru... Avram, apoi nu stiu care din vechiul regim.

AMS: Aparuse si Draghici cu sotia.

VAS: Da, asa e, Draghici... Ce-i asta?! Astia vor sa refaca conducerea lui Ceausescu, iar la televiziune erau Dinescu si Caramitru. Nu se putea da puterea acestor oameni.

AMS: Bine, dar la ora aceea vorbiserati deja cu Ion Iliescu.

VAS: Tatonam, urmaream ce se intampla, cine...".

LA TELEVIZIUNE. Ion Iliescu mai afirma ca pe drum si in curtea televiziunii a fost recunoscut de oameni si condus in studio. Este o exagerare; lumea, omul simplu din strada nu-l cunostea. El a trecut de baraje si de multimea adunata in fata Televiziunii datorita Gabrielei Nicolaescu, care, invocand calitatea de sotie a cunoscutului regizor, a patruns fara probleme, tragandu-l si pe Ion Iliescu dupa ea. In relatarea sa destinata reconstituirii evenimentelor din cladirea televiziunii, Mihai Bujor Sion a aratat si cum l-a adus pe Ion Iliescu: "Ajunsi in fata casei lui Iliescu, doamna ne spune ca e bine si vine de la editura spre casa. Euforia crestea, isteria de asemenea. «In cat timp vine?», am inceput sa strig. «Nu stiu». «Sa ma duc pana acolo?»... «Nu, ca...», si in clipa urmatoare, apare dintr-o Dacie Iliescu, in fruntea unui card de masini... Putin speriat, il intreb ce-i cu toate masinile astea. «Sunt colegii mei de la editura. Intru in casa o secunda. De unde veniti?»... «Din televiziune. Toata lumea intreaba de dumneavoastra. Va asteapta. Haideti cu noi in televiziune. Doamna Iliescu, veniti cu noi». «Nu merg. Sa fii atent unde iti lasi paltonul si palaria. Aveti grija»...Este, intr-adevar, greu de inteles de ce trebuie ascunsa sau negata o astfel de scena fireasca. Ion Iliescu se putea duce acasa ca orice om normal sa se spele, sa se imbrace mai bine, sa se consulte cu sotia sa (mai multi fosti activisti de partid mi-au relatat ca se consulta intotdeauna cu sotia). Pentru intreg acest interval de timp, Ion Iliescu are in toate cartile sale aceeasi relatare simplista si suspecta: "Pe fereastra (lucram la etajul 7 al Casei Scinteii) am vazut coloanele de manifestanti, care veneau dinspre platformele industriale si se indreptau catre centrul orasului. Am coborat intr-un alt birou, unde lumea se uita la televizor. Din cate se spunea, mase imense de oameni revoltati ocupasera centrul Capitalei si incercau sa patrunda in sediul Comitetului Central (o asemenea imagine nu s-a transmis niciodata pe televizor - n.a.) M-am reintors in biroul meu, mi-am strans lucrurile si am coborat in strada (lipsesc informatii despre cele cel putin sase convorbiri telefonice pe care le-a avut - n.a.) Masinile Securitatii disparusera, in sfarsit. Insotit de o mana de colegi din editura, care voiau sa traiasca, macar in parte, impreuna cu mine ceea ce se intampla, m-am indreptat spre sediul televiziunii" (s-a indreptat spre casa, fiind adus de acolo la televiziune de un alt grup, n.a.). Negand comportamentul normal, Ion Iliescu a deschis, ca si in alte situatii, calea speculatiilor care l-au macinat timp de 16 ani.

Fragmente din Istoria loviturilor de stat in Romania, volumul IV, partea a II-a, Editura RAO - Alex Mihai Stoenescu

REGIZORUL. Sergiu Nicolaescu l-a putut impune pe Ion Iliescu prin personalitatea sa recunoscuta de toti

LIDERUL
"Sergiu Nicolaescu a fost unul dintre primii care, observand degringolada din televiziune si incapacitatea nucleului strans in jurul lui Mircea Dinescu si Ion Caramitru de a intocmi un document politic, s-a gandit la Ion Iliescu, pentru calitatile sale de politician si de disident" - Alex Mihai Stoenescu

Â

Â

Â

ARTIZANUL. Generalul Stanculescu si-a gasit in Ion Iliescu partenerul pentru gestionat puterea

MOMENTUL DECISIV
"In momentul in care a ajuns la televiziune, Ion Iliescu stia cine conduce Armata, iar generalul Stanculescu isi gasise partenerul pentru gestionarea puterii. Nu incape nici un dubiu ca, indiferent daca s-au inteles prin telefon sau nu, generalul Stanculescu a hotarat atunci carui nucleu politic sa-i predea puterea"

INTELEGEREA
"Ezitarile generalului Stanculescu, dar in special incercarile de a minti sunt la fel de suspecte ca si cele ale lui Ion Iliescu. Ele ascund continutul unei convorbiri telefonice esentiale pentru desfasurarea evenimentelor, convorbire pe care nu o putem lega de revolta populara, ci de lovitura de stat militara" - Alex Mihai Stoenescu

NU RATATI !

In numerele viitoare puteti citi o alta analiza a lui Alex Mihai Stoenescu despre decembrie 1989