Déjà vu, în curte la Iisus – în noaptea de Înviere nu s-a dat carne, dar creştinii s-au călcat în picioare

Ora doişpe a sosit, boboru’ s-a bulucit. La ghi­şee. La ghişeele unde bunii creştini de la biseri­că încercau să vândă, în cel mai civilizat mod, pliculeţe cu paşte. N-au reuşit nici de data asta.

Cum a bătut de miezu' nopţii şi-a-nceput să se dea lumină, câteva sute de buni creştini obişnuiţi cu vechile cozi la carne de pe vremea lu' Ceauşescu au dat buzna la paşte, aşa cum făceau şi acum 20 de ani. S-au călcat în picioare, s-au împins, s-au înjurat, să-şi aducă aminte de "vremurile bune", când se dădea sau nu se dădea ceva la colţ, dar lumea se bătea pe un loc mai în faţă la coadă.

TURMA DE CREŞTINI
Aşadar şi prin urmare, bunii creştini adunaţi în formaţiune de turmă mioritică în curtea bisericii au reuşit într-o singură noapte să distrugă tot ce plantaseră ceilalţi buni creştini de când a venit primăvara, să facă din Înviere o incomensurabilă coadă la carne şi să mai demonstreze încă o dată cât de buni creştini sunt. Pentru că - nu-i aşa? - istoria trebuie să se repete ca să fie istorie, cu toate greşelile din care nimeni nu învaţă nimic niciodată, în al ei fidel cerc vic(h)ios, aşa cum şi Paştele se întoarce în fiecare an, cu patimile lui, prin bunăvoinţa unei Dumnezeu ştie ce spirale temporale.

HRISTOS A-NVIAT MAI ÎNTÂI ELECTRIC
Pe Strada Tg. Neamţ, din Bucureşti, chiar la intrarea în Parcul Moghioroş, s-ar zice că mi­nunea s-a-ntâmplat cu mult înainte de miezul nopţii: breaking news! Hristos a-nviat o dată cu beculeţele aprin­se pe poartă la lăsarea întune­ricului. Res­tul a fost rutină: "Veniţi de luaţi lumină!", buluc la lumânarea preotului, buluc pe scări, buluc în perimetrul din faţa bise­ricii şi-un du-te-vino continuu prin mul­ţi­mea de oi ale Domnului în aşteptare de iluminare, care se călcau pe picioare.

Ce­lelalte sute de drepţi-credincioşi aflaţi în incinta bisericii la aceeaşi oră sacră, nu profană, făceau opinie separată prin coa­da la paşte - cea mai violentă dintre toate cozile care se fac, ritualic deja, în Noaptea Învierii.
Şi crezând cu tărie că spaţiul pe care l-au vandalizat este unul sacru, deci se regenerează de unul singur, fără intervenţia vreunei mâini profane care-a făcut bătături plantând trei săptămâni la rând trandafiri şi alte flori de decor, bunii drept-credincioşi au călcat totul în picioare cu simţ de răspundere.

ŞI PRIN SEMESE...
Mai târziu, dar nu cu mult după miezul nopţii, Hristos a-nviat şi prin SMS. "Hristos a-nviat!/ Adevărat a-nviat!" Asta n-ar fi nimic, dar semidocţii şi semianal­fa­beţii mioritici care mai sunt şi drept-cre­dincioşi cu acte-n regulă simt nevoia să ureze şi altele, stâlcind sărmanul Paşte în toate felurile, numai să nu-l lase Paşte în urare, ca să nu se confunde cu forma verbală care trimite conaţionalii la păs­cut - cred ei.
Mioriticul suferind de hipercorectitudine a trimis şi de data asta urări ca "Paşti fericit!", "Sfintele Sărbă­tori Pascale..." sau şi-au luat inima-n dinţi şi şi-au pus urarea corectă între ghilimele, ca nu cumva să-i jignească pe ceilalţi semianalfabeţi care citesc semeseurile de Înviere. Hristos a Înviat!