Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Impactul lozincii "Armata e cu noi!", lansată în timpul revoluţiei, dispăruse după primele săptămâni din 1990. Ofiţeri "reformişti", regrupaţi în Comitetul de Acţiune pentru Democratizarea Armatei (CADA), reprezentanţi ai "societăţii civile" cereau adevărul despre implicarea armatei în evenimentele sângeroase din primele zile ale revoluţiei la Timişoara.
"Dezvăluiri" apăreau zilnic şi din procesul lotului Timişoara (securişti, miliţieni, oficialităţi locale) judecat în contul aceluiaşi eveniment.
Confruntate cu valul de întrebări "incomode", autorităţile au păstrat versiunea oficială. Liderii CFSN, miniştrii succesivi ai Apărării (Militaru şi Stănculescu), membrii Marelui Stat Major declarau cu orice prilej că armata îşi îndeplinise "datoria sacră" faţă de popor, ducând "greul Revoluţiei" ("factor decisiv în doborârea dictaturii"!). Incidentele, "izolate", se datoraseră unui plan "diabolic" pus la cale de terorişti, li se închidea gura celor care puneau întrebări.
2.000 DE TERORIŞTI
În acest context, în februarie 1990 a apărut şi Comitetul de Acţiune pentru Stabilitatea Armatei (CASA), o parafrază şi o contrapondere pentru CADA. Ofiţerii susţineau că eventualele anchete asupra generalilor care au acţionat la Timişoara în perioada 16-20 decembrie 1989 ar fi condus la destabilizarea armatei române. Iar atmosfera în Ardeal era fierbinte, mai spuneau iniţiatorii. "Forţe" de peste graniţă (nemenţionate în mod expres) ar fi provocat permanent incidente în regiune.
Prin vocea colonelului Mihail Popescu, locţiitor al comandantului şi şef al artileriei Armatei a 4-a, cu garnizoana la Cluj, CASA cerea CPUN emiterea unui comunicat oficial prin care să arate "clar şi fără echivoc" rolul armatei în timpul Revoluţiei. Un act juridic emanând de la aceeaşi autoritate ar fi trebuit, mai spunea colonelul Popescu, să-l absolve pe militarul aflat sub jurământ de orice ordin primit şi executat. Şi cercetările penale asupra vinovaţilor din timpul evenimentelor de la Timişoara ar fi trebuit să ocolească armata.
La 14 martie 1990, CASA a publicat un comunicat intitulat "Apel pentru stabilitatea armatei". În numele comandamentelor şi unităţilor din Transilvania, iniţiatorii susţineau că forţe din "umbră" acţionau "insidios şi instigator" pentru "destabilizarea ţării prin discreditarea armatei, dezbinarea ei şi erodarea progresivă a capacităţii sale de acţiune".
Apelul spăla armata de orice învinuire, pasându-le teroriştilor şi agenţilor provocatori vina. "Persoanele care au iniţiat aceste incidente au dispărut rapid de la faţa locului, aşa cum s-a întâmplat de altfel şi în cazul incidentelor provocate la unele manifestaţii din ianuarie şi februarie. Pe acest fond s-au declanşat incidentele care au determinat unele subunităţi să someze şi să tragă focuri de avertisment în aer, generându-se stări de panică şi confuzie de care au putut profita din plin forţele de represiune disimulate în rândul populaţiei sau ascunse în locuri bine pregătite din timp."
Se menţiona, printre altele, şi existenţa a "2.000 de terorişti recrutaţi preponderent dintre transfugi". Dar informaţiile rămâneau secrete, se mai scria în apel: "Din motive ce ţin de necesitatea evitării angajării în discuţii care nu ar aduce nici un folos bunelor relaţii dintre poporul român şi alte popoare din Europa, considerăm că nu este util să publicăm aceste informaţii. Ele vor fi puse la dispoziţia Comisiei Guvernamentale de anchetă".
Dar datele nu au parvenit nici până astăzi publicului larg.
