x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Diversiunea de la Timisoara

Diversiunea de la Timisoara

17 Dec 2004   •   00:00

REMEMBER DECEMBRIE ""89
Pastorul reformat Laszlo Tokes, dovedit spion maghiar de Securitate, a facut parte din scenariul KGB pentru schimbarea lui Nicolae Ceausescu. Intre aprilie 1988 si decembrie 1989, Laszlo Tokes este surprins in intalniri conspirative cu agenti maghiari in diferite locuri de contact, in Timisoara si in afara orasului, in intersectii auto fara trafic, inregistrat audio si video fara dubiu asupra calitatii de cetatean roman implicat impotriva statului sau in activitati ilegale.
ALEX MIHAI STOENESCU

SPIONUL. Pastorul Laszlo Tokes a fost dovedit ca tradator, dar Ceausescu n-a vrut arestarea lui
Desi probele stranse la Directia I sunt relevante, desi agentii maghiari cu care a intrat in contact au fost urmariti si pe teritoriul ungar pana la identificarea precisa a serviciului secret din care faceau parte, desi la un moment dat i-a plasat un agent roman pe post de emisar ungur si Tokes i-a facut un raport complet asupra activitatii sale, desi Securitatea a cerut lui Ceausescu arestarea lui, seful statului nu ia nici o masura, in afara de cele clasice de supraveghere. La 19 octombrie 1993, Comisia senatoriala l-a audiat pe generalul Iulian Vlad:

  • Dl Nicolaescu:
  • Problema Tokes ati raportat-o lui Ceausescu?

  • Dl Vlad:
  • Da, a fost raportata in august sau septembrie 1989, cand Securitatea judetului Timis si Directia centrala de linie mi-au prezentat cazul analizat de ei si din care rezultau lucruri deosebite in activitatea acestui cetatean roman. Se propuneau masuri legale, m-am dus cu cazul, dar nu cu dosarul, ca nu accepta sa-si arunce privirea intr-un dosar, cred ca avea repulsie de cand fusese anchetat si judecat, fata de dosare. El a considerat atunci ca nu este oportun, el nu angaja discutii explicite, cel mai des returna hartia fara sa spuna nimic si se deducea ca nu esti in vederile lui. Defectul sau calitatea mea era ca ceream explicatii, si asta nu convenea, imi spuneam punctul de vedere. In cazul dat am explicat ca problema este serioasa, ca nu este vorba aici de ceea ce facea un cetatean roman, ci de ceea ce se facea in spatele acestui cetatean roman, puterea lui, planurile si actiunile care se intreprindeau in spatele acestui cetatean roman.

  • Dl Gabrielescu:
  • Poate ne spuneti ce stiati inainte de decembrie ‘89 despre acest caz?

  • Dl Vlad:
  • Pot sa va dau detalii, dar cel mai bine cred ca va poate lamuri in acest caz loctiitorul sefului Securitatii judetului Timis, maior Tinu Radu, care a lucrat in actiunea respectiva. Ceea ce pot sa va spun este ca acest cetatean roman nu actiona in interesul Romaniei, care era patria lui prin nastere, ci in interesul unei puteri straine. Culegea informatii de orice natura pe care le transmitea afara. Ceea ce are o denumire pentru un strain, spionaj, pentru un roman este tradare de tara. Au fost dovezi, un dosar intreg. Cand i-am prezentat presedintelui Romaniei cazul, a reflectat, cum nu facea in alte cazuri, a cerut explicatii, i-am dat, si mi-a spus: "Nu este oportun pentru tara, nu trebuie facut". Noi propuneam sa fie chemat sa raspunda in fata legii pentru faptele lui. Si acum consider ca era o propunere corecta sa fie anchetat. A mai spus ca totusi sa fie tinut sub control, si asa s-a si facut pana la data de 15-16 decembrie 1989.

    DOCUMENTELE. Initiativa Securitatii in privinta lui Laszlo Tokes a fost materializata prin doua documente, primul fiind o nota a Departamentului Securitatii Statului in care, pe baza probelor existente la dosarul de urmarire, se propunea luarea masurilor legale prevazute pentru cazurile de tradare de tara, iar al doilea era nota Procuraturii, in care se prezenta temeiul legal al arestarii. Conform generalului de justitie Gheorghe Diaconescu, cel care a si inaintat nota Procuraturii Generale, pe aceasta nota, Nicolae Ceausescu a scris: "NU. Sa se ia masuri de influentare obsteasca. Sa fie dat in judecata de corul UTC din Arad pentru calomnie si sa fie mutat". Printre declaratiile cu referire la activitatile sale parohiale, Tokes facuse aprecieri ironice la adresa corurilor care interpretau cunoscutele cantece "patriotice". Noi, cei care am fost contemporani, stim ca erau jalnice. Oricum, de la acea apostila a lui Ceausescu a pornit actiunea de mutare a lui Tokes din Timisoara. Episcopul Papp si-a aratat satisfactia, a mers pana la capat, dandu-l in judecata, iar intr-un interviu acordat postului de radio Kossuth a spus foarte clar despre Tokes: "Daca nu se simte bine in Romania, sa se mute in Ungaria sau in Canada, unde traieste fratele sau". Lucrurile astea conveneau regimului si lasau impresia ca actiunea va decurge linistit.

    OBSESIILE LUI CEAUSESCU. Gheorghe Diaconescu: "Ceausescu avea doua obsesii: maghiarii si studentii. Considera ca aceste doua medii sunt cele mai periculoase pentru declansarea unei revolte, a unei miscari protestatare violente, serioase, si dorea sa le evite. Din acest motiv era extrem de prudent in privinta masurilor legale care ii vizau pe maghiari si pe studenti, cautand sa nu dea el ocazia pentru o astfel de miscare". Daca ne uitam pe lista actiunilor sale politice din ultimul an, vom observa si cum intelegea Nicolae Ceausescu sa blocheze amenintarea potentiala din partea minoritatii maghiare si a studentilor. La 26 octombrie 1989 organizeaza o plenara a Consiliului oamenilor muncii de nationalitate maghiara, la care primeste asigurari de devotament si sunt respinse "incercarile de amestec in treburile interne ale Romaniei", iar la 5 decembrie "Consiliul de Stat hotaraste majorarea cuantumului burselor pentru studenti si elevi si acordarea de burse fiilor de muncitori si tarani cooperatisti, indiferent de veniturile parintilor". Un apel stupid la proverbul romanesc "cand o face plopul mere si rachita micsunele" - o versiune recenta a proverbului autentic "cind o face plopul nuci si rachita mere dulci" - pentru a arata ca socialismul nu va pieri niciodata, nu a provocat decat reactia ironica a studentilor din mai multe centre universitare, care au atarnat mere in plopi.

    SPIONAJUL MAGHIAR. Cunoscand cu certitudine colaborarea pastorului Laszlo Tokes cu serviciile secrete maghiare, este normal sa studiem actiunile lui in contextul incercarilor repetate de a provoca undeva scanteia care sa produca explozia. De la inceput trebuie observat ca in raportul Tokes-spionajul maghiar se poate constata o tendinta dominanta, o caracteristica - avand in vedere nivelul de informatie de care dispunem - si anume ca Tokes era folosit de spionajul maghiar drept sursa a conflictului mult mai mult decat eventuala convingere a pastorului ca el va reprezenta declansatorul unei operatiuni subversive. Cu alte cuvinte, valoarea actiunii cuplului Tokes-spionajul maghiar era data de capacitatea spionajului maghiar de a-l folosi pe Tokes pentru scopul final - inlaturarea lui Ceausescu (misiune primita de la Marile Puteri) si internationalizarea "cazului" Transilvaniei in vederea unei anexari (misiune proprie) decat de capacitatea lui Tokes de a produce el insusi o revolta, de a organiza sau de a mobiliza energii revolutionare. Momentul in care Securitatea a hotarat sa inainteze propunerea de arestare - septembrie 1989 - nu era intamplator. In acel moment, Securitatea reusise sa faca dovada relatiei directe intre activitatea antistatala a lui Tokes si activitatile antiromanesti din strainatate. Am subliniat cuvantul activitate, deoarece relatia pastorului reformat cu serviciile secrete straine era deja documentata, inclusiv probatio probatissima, astfel ca putea fi dovedita, insa in lipsa unor consecinte care sa atinga interesele legitime ale statului. Tokes se putea intalni cu un agent maghiar, dar simpla intalnire nu este relevanta. In septembrie 1989, Securitatea a reusit sa stranga suficiente probe pentru a demonstra ca Laszlo Tokes folosea o retea de enoriasi, credinciosi din alte localitati, cetateni romani de origine etnica maghiara, agenti maghiari pentru a culege informatii din tara pe care le transmitea legaturilor sale venite din Ungaria. Informatiile vizau tot felul de intamplari sau decizii politice locale care interesau comunitatea maghiara din Romania, atat reale, cat si inventate sau exagerate. Tokes strangea aceste informatii si le transmitea emisarilor veniti din Ungaria. Acestia le prelucrau in structurile serviciului de informatii maghiar si le transmiteau retelelor din strainatate, posturilor de radio si televiziune, ziarelor, organizatiilor iredentiste ale emigratiei maghiare. Acestea ieseau cu ele public, sustinand campania impotriva Romaniei, a natiunii romane si ocazional impotriva regimului Ceausescu.

    RETEAUA. Precizam ca Laszlo Tokes nu era singurul care ducea aceasta activitate de spionaj, dar in acest caz Securitatea a reusit sa depisteze intregul lant al actiunii subversive. Aceasta situatie se afla in spatele afirmatiei facute de generalul Iulian Vlad in timpul audierii sale la Comisia senatoriala (19 octombrie 1993): "Culegea informatii de orice natura pe care le transmitea afara". Proba indubitabila a acestei afirmatii a aparut public dupa 1989, intr-o carte mult mai buna decat celelalte, scrisa de Marius Mioc. Ildiko Sepssy, sotia unui membru al grupului Tokes aflat sub supravegherea Securitatii, avea sa povesteasca: "Sotul a facut microfilm cu scrisoarea lui Tokes, care s-a transmis mai departe prin fostul socru al fiicei mele. Cand Tokes avea ceva de transmis in strainatate, apela la sotul meu sa faca microfilme. In 1990 am aflat ca insasi fiica mea ducea microfilmele la Arad, la bunica fostei soacre, de unde altcineva (nu stiu cine) aranja sa ajunga mai departe". Bela Sepssy va explica si el implicarea in activitatea de spionaj: "Acasa si la serviciu aveam laborator fotografic. Acolo am facut microfilmele cu textele scrise de Laszlo Tokes, care apoi ajungeau la Budapesta, unde erau prezentate la radio si la tv".

    PROVOCAREA. Motivul evacuarii lui Laszlo Tökes din Timisoara a fost doar un pretext

    CHESTIONARUL. Vine sa intareasca teza conform careia Tokes are valoarea unui instrument faptul ca documentele capturate de Securitate de la agentii maghiari intrati in contact cu Tokes in perioada 15-20 noiembrie 1989 contineau pe langa celebra chitanta-dovada a finantarii de catre spionajul maghiar si un chestionar. Ultima intrebare era: "Cand credeti ca va cadea Ceausescu?", la care Tokes nu a completat nici un raspuns. Nu stia, nu i s-a spus. Pentru a intelege mai bine aceasta calitate limitata a lui Laszlo Tokes, vom preciza ca Doinea Cornea sau Dan Petrescu se aflau intr-un raport invers cu serviciile secrete occidentale, fiind opozanti autentici care foloseau ei emisarii occidentali pentru a transmite mesajul lor politic explicit, anticomunist, fara sa mai aiba vreo importanta daca acei emisari erau sau nu agenti ai unor servicii de informatii.

    SCENARIUL KGB. Diferenta de fond era data de faptul ca cei doi, spre deosebire de Tokes, nu apartineau scenariului sovietic, al KGB-ului. Reamintim ca acest scenariu viza provocarea unor manifestatii, a unei revolte simultan in localitatile Iasi, Cluj, Brasov, Arad, Timisoara. In fiecare localitate exista un nucleu, un focar pregatit, un fel de Tokes. Timisoara a fost orasul ales pentru ca, la fel ca Aradul, era langa frontiera, era favorabil unei actiuni rapide de pe doua directii, sud si est. Dar la Timisoara, spre deosebire insa de Arad, exista un motiv de scanteie pus pe tava de factorul politic romanesc, evacuarea omului lor. Data declansarii operatiunii era oferita de hotararea judecatoreasca - 15 decembrie (de fapt, 16 decembrie) si era deci cunoscuta cu suficient timp inainte. Laszlo Tokes isi anunta enoriasii, micul sau grup de manevra, inca din 10 decembrie, ca peste cinci zile va fi evacuat. Anuntul este facut cu atatea zile inainte din motivul simplu ca era duminica, zi in care isi tinea slujba, stiind ca nu o apuca pe cea din duminica urmatoare. Numai ca aici intervine un amanunt banal, dar din acelea care rastoarna istoria din nimic: data evacuarii pica in 16 decembrie, care era sambata, zi de repaus conform legilor tarii. Tot in litera si spiritul legii, evacuarea propriu-zisa trebuia sa se faca luni, 18 decembrie, zi de lucru. Tokes era convins ca autoritatile nu vor respecta legile si-l vor evacua pe 16, astfel incat 15 decembrie era ultima lui zi in Timisoara. Normal, dar in ultima instanta si firesc, autoritatile nu actionau pentru a respecta legea, inclusiv pentru a nu da ocazia unei acuzatii de abuz. Nici prin cap nu le trecea sa-l evacueze pe Tokes mai devreme de luni. Confirmarea vine chiar de la oamenii Securitatii: "Nu se punea problema evacuarii - afirma colonelul Ratiu in audierea pe care am mai citat-o - pentru ca sambata si duminica nu se fac evacuari, eventual luni". Iar generalul Neculicioiu, seful contrainformatiilor (tari socialiste), avea sa declare: "Am un singur caz: in 12 decembrie, viceconsulul Csikas este sunat din Timisoara si i se spune ca "suntem organizati, avem lant viu Timisoara - Gyula suntem in jurul lui Tokes, dar nu mai avem bani". Am luat legatura cu consiliul judetean. Tokes era lucrat de Directia I si nu de noi, unitatea 110. Este o anomalie. Tokes, dovedit 100% ca-i agentul Budapestei, trebuia lucrat de noi".

    .

    .

    Frica de adevar


    Alex Mihai Stoenescu - scriitor

    Click pentru a mari imaginea
    Cititorii au fost preveniti de Jurnalul National ca in curand, la editura RAO, va aparea prima parte a volumului 4 din Istoria loviturilor de stat in Romania. Totodata, vor aparea in volum si cateva dintre interviurile luate pe durata a doi ani catorva actori ai Revolutiei.

    A fost o adevarata aventura sa scriu aceasta carte. La 15 ani de la revolutia intamplata intre decembrie 1989 si mai 1990, intrebarile pe care si le pun romanii sunt atat de numeroase, incat chiar simpla lor insiruire pe o lista i-ar face sa abandoneze interesul pentru un raspuns. Unii ar vrea sa cunoasca tot adevarul.

    Altii ar prefera sa li se raspunda macar la una dintre intrebari: a fost Revolutie sau lovitura de stat? In realitate, intrebarea provine dintr-o confuzie. Nu numai diversitatea si numarul intrebarilor, dar si tentativele politice insistente de a raspunde la ele in timpul scurt care s-a scurs de la evenimente, precum si folosirea excesiva a lor in scopuri partizane produc un fenomen dintre cele mai nocive: chiar daca se spune adevarul, acesta nu mai poate fi crezut de generatiile contemporane.

    Apoi, chiar si cel care spune adevarul cu toata credinta risca sa rosteasca doar adevarul lui. Istoricii nu se incumeta inca, pentru ca este prea devreme si pentru ca nu au acces la documente. Mai exista si dezavantajul ca anumite documente esentiale au fost definitiv distruse, pot fi distruse in momentul unei schimbari a puterii politice sau vor fi distruse in viitor, inainte sa le treaca termenul de prescriptie.

    O mentalitate inapoiata si cumva iresponsabila alimenteaza ideea ca informatia despre adevar trebuie ascunsa acum deoarece apartine generatiilor viitoare, Istoriei. Nimic mai periculos. Adevarul are functie continua si devine inutil pentru Istorie, pentru istoria care se creeaza in fiecare clipa, daca este aflat atat de tarziu incat sa nu mai poata influenta evenimentele in curs. Lectia Istoriei s-ar reduce in fapt la o arheologie mentala. Acestea sunt simptomele unei natiuni moarte, nu ale unei natiuni vii. Sunt simptomele unei natiuni care, pe masura ce evolueaza in Istorie, o si ingheata imediat, sedimentand-o in straturi sterile sau, mai grav, propagandistice, motiv pentru care natiunii romane va continua sa i se intample evenimente neprevazute, produse de altii sau aparute aleator. Este inca unul dintre motivele pentru care Romania traieste astazi la intamplare, chinuindu-se sa gestioneze o sumedenie de probleme tasnite aparent din senin. Ele provin in realitate din trecut si se desfasoara ciclic in istoria noastra moderna si contemporana. De ce? Pentru ca Romania nu a rezolvat la timp nici una dintre problemele sale structurale si in primul rand cea a raportului armonic intre societate si stat, astfel ca, la solutii improvizate, Istoria a raspuns cu improvizatii politice, economice si sociale, lasand mereu, la sfarsitul fiecarei fraze despre destinul natiunii romane, in loc de punct, un semn de intrebare.

    In cei doi ani de cercetare am avut parte de toata gama orgoliilor, legendelor, lasitatilor si temerilor care alimenteaza povestea despre Revolutie, fiind eu insumi impins spre compromisuri pentru a ma putea apropia de adevar. In preajma saptamanii critice 16-22 decembrie din 2003, dar mai ales a celei din 2004, a inceput avalansa de dezmintiri, de renuntari, de contestari ale celor care, cu numai cateva luni in urma, imi relatau relaxati si siguri pe ei intamplarile prin care trecusera in timpul Revolutiei.

    O frica de adevar, de agitatia din timpul campaniei electorale si de apropierea saptamanii 16-22 decembrie s-a instalat imediat ce Jurnalul National a inceput sa publice unele declaratii. In Romania membra NATO si pe drumul intrarii in UE mai exista oameni care se tem de puscarie, se tem sa nu fie lichidati fizic, se tem de amintirile lor despre Revolutie, ca si cum ar fi fost martori la o crima inca nemarturisita. Toate acestea - la care se adauga amenintari, interventii accidentale ale centralistelor peste convorbirile mele telefonice: "Vedeti ca suna acasa", "Vorbeste cu x", masinile de filaj a caror misiune pe urmele mele nu stiu ce temei legal mai are sau presiunile facute asupra interlocutorilor mei - ma fac sa cred ca si la aceste alegeri a votat un popor profund neliber.

    Fragment din volumul "Istoria loviturilor de stat in Romania - o tragedie romaneasca" de Alex Mihai Stoenescu, Editura RAO-2004.

    .

    .

    Nu ratati!
    In numerele viitoare puteti citi o alta analiza a lui Alex Mihai Stoenescu despre evenimentele din decembrie 1989.
    ×