Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Confratii literari stiau ca Nicolae Ceausescu il pretuia mult pe Marin Preda. Romanul sau "Morometii", incununat cu marele Premiu de Stat in 1956, a fost desigur citit de secretarul CC Nicolae Ceausescu. Daca nu din curiozitate epistemica, fie si numai pentru indeplinirea sarcinii de partid de imbogatire continua a culturii generale. Prin destramarea casei lui Moromete a putut astfel retrai insasi istoria ruperii familiei sale. In aceeasi vreme, si la fel ca Andruta Ceausescu din Tatarai-Scornicesti, la 60 km departare, in Silistea-Gumesti, plugarul Tudor Calarasu, botezat de fiul sau in roman Ilie Moromete, isi batea capul cum s-o scoata la capat cu cei opt copii – cinci baieti si trei fete. Intre "fonciirea" ce trebuie periodic platita pentru loturile cu care fusese improprietarit si hrana gurilor din casa, plugarul Moromete se tine-nclestat de pamant. Admite orice, doar sa nu vanda din proprietate. In cele din urma, cei trei baieti din prima casatorie pleaca la Bucuresti cu oile si cu caii.
Vestea ca flacaii ii iesisera de sub ascultare – intelegand sa negustoreasca in beneficiul lor, nicidecum sa trimita capului de familie banii –, i-o aduce lui Ilie Moromete un anume Scamosul. Un consatean mai original si acesta deoarece abandonase plugul si rarita pentru negustoria de pene si pasari cu circuitul Silistea – Capitala. Intr-un final, toti trei baietii lui Moromete se rostuiesc la Bucuresti: Paraschiv se califica sudor autogen, Nila ajunge paznic de bloc, iar Achim, mic negustor, proprietar de "mic consum alimentar". Sparge tiparul rural si prima nora a lui Ilie Moromete. Paraschiv si-a luat o tiganca de nevasta, fapt de neconceput acasa, in sat; aici, la oras, cu avantajul sedentarizarii barbatului, dupa ea, in mahalaua bucuresteana. Singulara e insa aventura lui Niculae in Capitala. Copilul cel straniu si fara de leac cazut in patima cartii orbecaise destul (uneori fara alt loc de dormit, umbland cu tramvaiul, noapte de noapte) pana la a ajunge corector de ziar, functionar la Institutul Central de Statistica si, in cele din urma, marele scriitor.
Saga familiei plugarului Moromete, cu alura de filozof peripatetic si prestatie maieutica in fieraria lui Iocan, e si o miniatura a exodului rural romanesc catre oras.
Dupa recensamantul din 1930, Romania Mare avea abia sase orase cu peste o suta de mii de locuitori: Bucuresti, Chisinau, Cernauti, Iasi, Cluj si Galati. In Capitala domiciliau 639.040 de cetateni, aproape dublu fata de numarul bucurestenilor de la sfarsitul razboiului. De unde-au venit oamenii care au dus la cresterea populatiei Capitalei – se intreba economistul Virgil Madgearu intr-o prelegere din ciclul "Sat si oras" sustinuta in 27 martie 1927 la Institutul Social Roman. Documentat cu literatura istoriografica, caci statistici sociale nu existau pentru Vechiul Regat, economistul conchide ca pana intr-a doua jumatate a secolului XIX orasele din aceste provincii istorice au fost centre de consum si comerciale. Fara productie proprie, nu puteau fi macar socotite targuri de mestesugari. Intemeiate de negustori si alti straini stabiliti din interese diverse, printre satele romanesti, orasele erau "insule alogene". Astfel "problema nationalizarii oraselor" agita mult spiritele Romaniei Mari.
"Romanizarea" oraselor e numai una dintre dilemele modernizarii Romaniei Mari. Din "statul agrar taranesc" poate deveni Romania un stat industrial? Nu, spune raspicat Virgil Madgearu, intemeindu-si raspunsul pe "conditii naturale". Intai pentru ca putini mosieri si-au investit sumele primite ca despagubire pentru mosii in industrie ori in afaceri. Nici in progresul productivitatii agrare nu-si faceau oamenii sperante consistente. Caci toata Romania Mare avea in 1920 doar 1.500 agronomi, 635 medici veterinari si 950 ingineri publici. Cat despre pseudoburghezi (economisti, ingineri, avocati, doctori, profesori, ofiteri etc.) slaba nadejde de initiative private: chiar in 1942, an de greu razboi, 80% dintre ei traiau din bugetul statului.
De altfel, la recensamantul din 1930 populatia Romaniei prezenta, dupa gradul de instructie, urmatoarele particularitati: absolventi de invatamant secundar (gimnaziu) – 8,6% din totalul cetatenilor romani; cu scoala profesionala – 3,2%; invatamant univesitar 1,1%; alte scoli superioare – 0,5%. Si de aici, probabil, exagerarea valorii omului invatat, in detrimentului celui lucrativ ce-a dainuit si in regimul comunist.
Dupa razboi, tarani din Ardeal si Banat se duc in America. Si sa nu fi venit regatenii in Capitala?! Categoriile de emigranti la oras Madgearu le descrie astfel in conferinta sa: "In primul rand bratele superflue, lipsite de orice pregatire speciala, care merg la orase ca sa gaseasca prilejuri de munca, in activitatea industriala sau in locurile de servicii personale in gospodariile orasenesti, in speranta sa aiba o salarizare mai mare decat poate sa le ofere agricultura in momentul cand este prisos de brate. Dar in afara de acestia mai emigreaza in orase si mai ales in centrele inseminate de opulatiune toate fortele intelectuale de mana intai, toti acei din mijlocul satelor si din centrele mici urbane, care simt in ei o vocatiune si cauta posibilitati de largire a sferei lor de activitate".
Primilor trei migranti dintre copiii lui Andruta li s-a deschis calea mestesugului de cizmari. Florea (viitorul ziarist la Scinteia) a rupt-o apoi cu satul si plugaria facandu-se chelner. Iar Nicu (viitorul Nicolae Andruta, comandant al Scolii de Securitate de la Baneasa), "mic negustor".
Al doilea fecior al plugarului Ceausescu Andruta si-a presimtit o vocatie speciala in Capitala. De neinchipuit in satul de bastina precum uriasul talent literar din inzestrarea fiului de plugar Moromete.
Lenevie turceasca, desfrau rusesc, josnicie fanariota...
Pe seama orasenilor si a strainilor care au guvernat sau protejat tara se trec toate pacatele ei: cica romanii ar fi luat de la greci lipsa de buna credinta in afaceri; de la printii fanarioti, josnicia si vanitatea amestecate; lenevia e turceasca, iar desfraul rusesc. Singuri francezii fiind recunoscuti ca "adevaratii parinti si educatori" ai culturii nationale. Strainilor le atribuie cauza raului general si Nae Ionescu. "Creierul de maimuta al unei cea dintai generatii in ghete" a creat "un stat caraghios, trandav, incoerent, parazitar si paralizant, saracind prin pretentii infumurate de mahalagiu parvenit o tara daruita de Dumnezeu cu toate bunurile pamantesti" scrie in 1932 cel ce se vrea a fi noul profet al romanilor in-telectuali. O tara minunat daruita de Dumnezeu, dar cu "oameni ingrozitori", e cliseul relatarilor unui strain dupa calatoria in Capitala. "Romania e ca un om prost care a mostenit o mare avere, povesteste unul dintre personajele Oliviei Manning din «Trilogia balcanica». Este toata risipita pe fleacuri. Stiti povestea pe care romanii insisi o spun despre ei: Dumnezeu cand a facut daruri popoarelor si-a dat seama ca-i daduse Romaniei de toate: paduri, rauri, munti, minerale, petrol si pamant roditor. «Ha, a zis Dumnezeu, e prea mult!» Si ca sa echilibreze balanta a pus aici cei mai ingrozitori oameni. Romanii rad de asta – dar e intr-adevar o gluma trista."
Cititi maine de ce nu se mai maritau, la oras, fetele.
Scornicestiul urma sa devina un oras agro-industrial model printre celelalte din tara, dupa "indicatiile" lui Nicolae Ceausescu
