x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Domnul Robert Hicks sau Whisky-man

Domnul Robert Hicks sau Whisky-man

de Roxana Roseti    |    30 Sep 2007   •   00:00
Domnul Robert Hicks sau Whisky-man

Prima oară l-a băut cănd avea 17 ani. L-a băut cu puţină apă. Apoi, viaţa l-a adus in postura de a deveni cel mai bun degustător şi consultant in domeniu. Adică, in domeniul băuturii incercate in adolescenţă. Respectiv whisky.

Prima oară l-a băut cănd avea 17 ani. L-a băut cu puţină apă. Apoi, viaţa l-a adus in postura de a deveni cel mai bun degustător şi consultant in domeniu. Adică, in domeniul băuturii incercate in adolescenţă. Respectiv whisky.

Robert Hicks este un scoţian veritabil. A debutat in branşa licorii sus pomenite in 1964. După ce a dobăndit cunoştinţe despre toate aspectele industriei - de la distilare, maturare, arome şi pănă la imbuteliere, s-a alăturat brandului Hiram Walker şi Fiii (Scoţia) Ltd. -  proprietarii Ballantine’s - in 1970 ca Assistant Blender, ajungănd, după ani, să fie Master Blender. Are un CV impresionant, intr-o ramură la fel de impresionantă. Dar… cum e să fii un "Whisky-man"? Un fel de rege al unei licori bărbătoase şi pretenţioase? Răspunde chiar domnul Hicks, care zilele acestea s-a aflat intr-o scurtă vizită in Romănia.Â

Totul. Ce inseamnă de fapt această băutură pentru el? "Inseamnă totul… Am ieşit la pensie, m-am retras din activitate cu doi ani in urmă, cănd mi s-a propus să fiu consultant. Soţia mea imi zice că acum muncesc mult mai mult călătorind prin lume şi vorbind despre whisky. Am inceput in 1964, şi de atunci nu am mai găsit o altă meserie care să-mi placă la fel de mult! E ceea ce mi-am dorit mereu să fac." Totuşi, cum a ajuns să fie degustător? "M-am aflat la locul potrivit, la momentul potrivit. Am avut noroc. In total sunt doar şapte sau opt maeştri degustători in Scoţia şi in toată lumea. Nu e o meserie pe care o poţi invăţa la şcoală sau la facultate. Pur şi simplu trebuie să vrei să o faci. Cănd am inceput, in ’64, eram contabil la o firmă producătoare de whisky. Am lucrat la distilerie, la depozit, am făcut din toate căte ceva. Directorul, care era Master Blender, un degustător cu ştate, m-a intrebat dacă n-aş vrea să invăţ tainele acestei meserii. Şi am zis «Da!»"

Ar prefera ca oamenii să cumpere sticle de whisky, să le savureze conţinutul, in loc să le pună in vitrină şi să aştepte să le crească valoarea. "Ştiu că există mulţi colecţionari şi există şi căteva tipuri de whisky produse in cantităţi limitate, care nu sunt băute. Eu unul prefer să deschid sticla şi să mă bucur de conţinut decăt să o ţin in raft." Este aceasta exclusiv băutura bărbaţilor? "Nu. In mod tradiţional, in Scoţia mea natală, in pub-uri şi baruri, femeile nu aveau voie să consume. Se considera că numai un anumit tip de femeie intră intr-un bar şi nu era tocmai genul pe care să-l poţi prezenta mamei tale! In ultimii 20-30 de ani, femeile au inceput să frecventeze pub-urile. Whisky-ul trebuie savurat, nu contează dacă se bucură de calităţile sale un bărbat sau o femeie. Şi, ca o curiozitate, sunt mai multe femei decăt bărbaţi care ii agreează tăria!"

Esential. In ceea ce priveşte gustul, domnul Hicks consideră că "intr-un singur pahar cu whisky pot fi identificate căteva sute de arome diferite, şi eu mi-am dedicat viaţa pentru a le identifica. Dacă e distilat azi, nu poate fi băut măine. Trebuie lăsat să imbătrănească. Şi poate dura doi ani sau 20 de ani." Este atăt de elegant pe căt vrei să fie. "E o băutură pentru orice ocazie. Se pun zeama de lămăie verde, gheaţă, se umple paharul cu o băutură răcoritoare acidulată, şi whisky-ul devine longdrink. Se poate transforma şi in cocteil. Dar e suficient de elegant dacă e intr-un pahar cu gheaţă. Nu există un singur fel de a-l bea. Il bei aşa cum iţi place mai mult. Nu contează că il bei cu apă, sec sau in alte moduri, atăta vreme căt il savurezi. Esenţial este să-l bei aşa cum iţi face plăcere. Tradiţional, există toastul scoţian. Se ciocnesc paharele şi se dau peste găt. Evident, se bea sec. Dar in zilele noastre, e servit mai ales sub forma unilong drink."

Desigur, are o marcă preferată. "Scoţian fiind, preferat este cel pe care il primesc cadou. Scoţienii nu sunt zgărciţi cum se spune. Suntem doar cumpătaţi! Beau şi whisky canadian, american, japonez, coreean chiar. Imi place să fac comparaţie. Gustul i se schimbă dacă nu e distilat in Scoţia. Contează apa, aerul. Există distilerii şi in Spania, Argentina, Noua Zeelandă sau pe oriunde au ajuns scoţieni care au luat cu ei arta de a face whisky. Sunt incercări binevenite."

Nasul. Ii mai rezistă nasul la atătea "arome"? "Nasul meu e atăt de mare şi de roşu pentru că il folosesc foarte des! E un fel de muşchi antrenat. Toată lumea poate să miroasă, insă puţini incearcă să memoreze ceea ce miros. Memoria olfactivă e mai importantă decăt simţul olfactiv. Mirosul poate fi antrenat. Dacă vorbeşti cu cei care lucrează in industria parfumurilor, aceştia spun că işi antrenează nasul pentru a recunoaşte diverse mirosuri. Ei de fapt işi antrenează creierul, nu nasul. Cănd simt in nări ceva plăcut, fac tot posibilul să-mi dau seama ce este şi să-l memorez. La un moment dat, am colaborat cu un profesor universitar. El spunea că am in memoria olfactivă cam 10.000 de arome, faţă de 200 căte are un om normal. Problema nu e neapărat capacitatea de a mirosi, ci capacitatea de a memora ce miroşi.

Ce ii mai ocupă timpul? "Obişnuiam să cănt la orgă intr-o vreme, dar whisky-ul imi mănăncă cea mai mare parte din timp! Această băutură e viaţa mea. Cănd mă duc să beau cu prietenii, ii zic soţiei că mă duc la serviciu. Mă duc să testez concurenţa…"

"Urăsc plictiseala!"

"Cănd eram mai tănăr, mi-am spus că, dacă mă voi plictisi de slujba asta, imi voi căuta alta. Urăsc plictiseala. Nu-mi plac oamenii care vin lunea la serviciu, se uită la ceas şi işi spun «Ce n-aş da să fie vineri…». Intotdeauna mi-am propus să practic o meserie care-mi place. Soţia se plănge că ea este mai puţin importantă pentru mine decăt «munca mea». Culmea e că suntem căsătoriţi de 40 de ani!", spune Hicks. Robert Hicks s-a născut la 3 martie 1945, e căsătorit şi are doi fii, o fiică şi două nepoate. "Cănd munceam ca Master Blender, nu aveam un program fix. Eram responsabil pentru calitate, pentru aroma tuturor sortimentelor pe care le produceam. Nu aveam program pănă la 5 sau 6 după-amiaza. Am fost chemat la serviciu şi la 10 seara, şi la 2 dimineaţa." In prezent este consultant la Bean Global, Teachers şi McFloy. In noiembrie 2005 a primit Premiul Lifetime Achievement, al doilea dat vreodată in industrie. Şi-a inceput propria afacere de consultanţă - Scotch Whisky Consultancy, in noiembrie 2005, şi a fost solicitat pentru consultanţă de Master Blender, Laphroaig Single Islay Malt Brand Ambassador şi Teachers Highland Cream Brand Ambassador Teachers Highland Cream Brand Ambassador for Beam Global UK Ltd. Ca Master Blender la Allied Distillers a fost responsabil cu calitatea şi aroma pentru Ballantine’s blends, Teachers Highland Cream şi Laphroaig Single Islay Malt, ca şi pentru multe alte branduri, pănă la ieşirea sa la pensie. După pensionare a fost recompensat cu premiul pentru intreaga activitate la Londra in martie 2006. Premiile, trofeele şi medaliile sunt prea numeroase pentru a fi enumerate. Dar inainte de Premiul Ballantine’s 30 YO a fost recompensat cu Trofeul pentru Best Blended Scotch Whisky, pentru al treilea an consecutiv.

×
Subiecte în articol: tentaţii cănd whisky hicks master blender