Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În prima parte a lui 1990, CPUN încerca să rezolve mulţimea şi diversitatea moştenirilor grele lăsate de regimul anterior. Se măreau salarii, alocaţii pentru copii, se acordau ajutoare sociale, se discutase despre acordarea unor drepturi participanţilor la revoluţia din decembrie, iar acum venise rândul foştilor deţinuţi politici. După trei ore de propuneri şi certuri, într-o şedinţă a CPUN s-a ajuns la o formă a textului acceptată de majoritatea participanţilor la discuţii.
"NOI NE-AM LĂSAT TINEREŢEA ÎN ZECI DE ANI DE ÎNCHISOARE..."
După elaborarea de către Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România (AFDPR), proiectul de decret-lege a trecut, pe rând, pe la Ministerul Muncii, unde a fost discutat articol cu articol, pe la Ministerul Justiţiei şi pe la Ministerul Finanţelor. "Am constatat cu surprindere că, atunci când am fost chemat la Comisia juridică, am găsit cu totul altceva, sau aproape cu totul altceva", a menţionat în şedinţă reprezentantul asociaţiei, Constantin-Ticu Dumitrescu. "După şedinţa biroului executiv, surprinderea mea este şi mai mare, pentru că acest proiect de decret este mult mai depărtat decât cel pe care ajunsesem noi să îl emitem." Aceeaşi voce a plâns suferinţele foştilor deţinuţi politici şi în şedinţa de guvern. "Problema pentru noi este foarte importantă; noi n-am venit aici să cerşim; noi suntem foştii deţinuţi politici; noi am fost în celule, noi ne-am lăsat tinereţea în zeci de ani de închisoare şi avem în spatele nostru zeci de mii de oameni care ascultă şi aşteaptă astăzi sau mâine, sau nu ştiu când o rezolvare pe care guvernul avea obligaţia morală să o facă de mult."
80.000 DE LEI - DESPĂGUBIRE PENTRU LOCUINŢĂ
Un prim amendament a venit din partea AFDPR: "În cazul în care, prin hotărârea de condamnare s-a pronunţat şi pedeapsa complementară a confiscării apartamentului sau locuinţei proprietate personală a celui condamnat, acesta are dreptul la o despăgubire reprezentând valoarea actuală a apartamentului sau locuinţei respective, în cazul ca aceasta nu poate fi retrocedată. Despăgubirea se suportă de la buget şi nu va depăşi suma de 80.000 de lei". S-a pus şi problema locuinţelor demolate, a caselor în locul cărora se ridicau în 1990 blocuri de apartamente. Amendamentul a stârnit alte propuneri, care îi avantajau şi pe cei care au pierdut altfel de bunuri, nu doar imobile. Acestea au fost respinse rând pe rând şi s-a ajuns la un consens: persoanelor persecutate de fostul regim urma să li se asigure de către primării, cu prioritate, "un spaţiu locativ corespunzător din fondul locativ de stat, cu respectarea prevederilor legale în vigoare".
VALOAREA" ANILOR DE DETENŢIE
Articolul 1 al decretului reglementa modul în care persoanele persecutate pe motive politice, după data de 6 martie 1945, urmau să fie despăgubite de stat prin ajutor social şi vechime în muncă. S-a stabilit că un raport "echitabil" ar fi ca un an de detenţie să fie echivalent cu un an şi jumătate de vechime în muncă. "Studiind Codul Muncii vedem că un an şi şase luni vechime la un an efectiv corespunde la grupa a doua de muncă, a intervenit Traian Florea. Asta ar fi o grupă specială pentru că tratamentul la care au fost supuse aceste persoane, chinurile şi exterminarea nu-şi găsesc echivalent în nici o grupă de muncă. Aşa că acest un an şi jumătate îl consider neîndestulător". În ciuda acestei completări, articolul nu a suferit nici o modificare. O altă precizare a lui Tudor Florea a adus însă o îmbunătăţire decretului. Beneficiarii îşi puteau ridica indemnizaţia lunară de 200 de lei nu începând cu data pensionării, cum era prevăzut iniţial, ci din ziua următoare adoptării decretului.
Surpriza a venit la finalul discuţiilor. După atâtea ore de dezbateri, vice-preşedintele CPUN, Ioan Mânzatu, s-a găsit în imposibilitatea de supunere la vot a decretului, pe motiv de neîntrunire a cvorumului. Mai bine de jumătate din participanţi părăsiseră temporar sala.
Decret-lege privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945
Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională decretează:
Art. 1 - Constituie vechime în muncă şi se ia în considerare la stabilirea pensiei şi a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcţie de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice:
a) a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătoreşti rămasă definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracţiuni politice;
b) a fost probată de libertate în locuri de deţinere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune;
c) a fost internată în spitale de psihiatrie;
d) a avut stabilit domiciliu obligatoriu;
e) a fost strămutată într-o altă localitate.
Fiecare an de detenţie sau internare pentru situaţiile de la alin. 1 se consideră ca vechime în muncă un an şi şase luni.
Perioadele prevăzute în alin. 1 lit. d) şi e) constituie vechime în muncă dacă persoanele în cauză fac dovada că nu au putut să se încadreze în muncă în funcţii pentru care aveau pregătirea profesională.
Se consideră vechime în muncă şi perioada în care o persoană aflată în una din situaţiile prevăzute la alin. 1 nu s-a putut încadra ca urmare a unei invalidităţi de gradul I sau II survenite în timpul în care s-a aflat în acea situaţie sau ulterior, dacă dovedeşte că aceasta s-a produs din cauza ori în legătură cu persecuţia la care a fost supusă.
Perioadele prevăzute în prezentul articol constituie şi vechime neîntreruptă în muncă şi în aceeaşi unitate şi intră în calculul acestor vechimi.
Art. 2 - De prevederile art. 1 beneficiază şi persoanele care au decizii de pensionare.
În cazul celor decedaţi, urmaşii acestora au dreptul la pensie de urmaş în condiţiile legii, cu luarea în calcul a vechimilor stabilite potrivit prezentului decret-lege.
Art. 3 - Persoanele care s-au aflat în situaţiile prevăzute la art. 1 au dreptul la o indemnizaţie lunară de câte 200 de lei, indiferent dacă sunt sau nu pensionate, pentru fiecare an de detenţie, internare, domiciliu obligatoriu sau cât au fost strămutate.
Persoanele prevăzute la alin. 1 beneficiază, în mod gratuit, de asistenţă medicală şi medicamente în unităţile sanitare de stat.
Art. 4 - Persoanelor care s-au aflat în situaţiile prevăzute în art. 1 li se va asigura de către primării, cu prioritate, un spaţiu locativ corespunzător din fondul locativ de stat, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
Art. 5 - Pentru stabilirea situaţiilor prevăzute la art. 1 se înfiinţează în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti câte o comisie alcătuită din preşedinte şi cel mult 6 membri.
Preşedintele trebuie să fie jurist. Din comisie fac parte doi reprezentanţi ai direcţiilor de muncă şi ocrotiri sociale şi cel mult patru reprezentanţi ai Asociaţiei foştilor deţinuţi politici şi victime ale dictaturii.
Pentru coordonarea activităţii comisiilor judeţene se înfiinţează o comisie centrală alcătuită din câte un reprezentant al Ministerului Justiţiei, Ministerului Muncii şi Ocrotirilor Sociale şi cinci reprezentanţi ai Asociaţiei foştilor deţinuţi politici şi victime ale dictaturii.
Comisia centrală alege dintre membrii săi un preşedinte.
Comisia centrală avizează componenţa comisiilor judeţene şi acordă acestora asistenţa necesară pentru soluţionarea cauzelor cu care sunt sesizate.
Comisiile lucrează în prezenţa a două treimi din numărul total al persoanelor care le alcătuiesc şi adoptă hotărâri cu acordul majorităţii membrilor prezenţi.
Art. 6 - Dovedirea situaţiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care nu este posibil aceasta, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Comisia este obligată să se pronunţe asupra cererii, în termen de cel mult 30 de zile de la sesizare, printr-o hotărâre motivată.
Împotriva hotărârii, persoana interesată sau direcţiile de muncă şi ocrotiri sociale pot face contestaţie la tribunalul judeţean al municipiului Bucureşti în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii către aceştia.
Hotărârea tribunalului este definitivă.
Art. 7 - Prevederile art. 1-4 se aplică, după caz, de conducerile unităţilor la care sunt încadraţi cei în cauză, de direcţiile de muncă şi ocrotiri sociale sau de primării, pe baza hotărârilor prevăzute de art. 6.
Art. 8 - De prevederile art. 1 şi 2 beneficiază şi persoanele care fac dovada, prin hotărâre judecătorească de constatare, că nu au putut să-şi exercite profesia sau, după caz, ocupaţia pe perioada cât au fost urmărite de către organele de represiune din motive politice înainte de arestare.
Art. 9. - Beneficiază de prevederile prezentului decret-lege şi persoanele care se repatriază şi îşi stabilesc domiciliul în ţară, precum şi cetăţenii români din străinătate care îşi schimbă domiciliul în ţară, dacă s-au aflat în una din situaţiile prevăzute în art. 1.
Art. 10 - Drepturile prevăzute de art. 1-3 se acordă de la data adoptării prezentului decret-lege, dar nu mai mult de un an în urmă de la data cererii prevăzute în art. 6.
Art. 11 - Prevederile prezentului decret-lege nu se aplică persoanelor condamnate pentru infracţiuni contra umanităţii sau celor care s-a dovedit că au desfăşurat o activitate fascistă în cadrul unei organizaţii sau mişcări de acest fel, pe baza procedurii prevăzute la art. 5 şi 6.
Art. 12 - Activitatea de secretariat pentru comisiile prevăzute la art. 5 alin. 1 se asigură de direcţiile de muncă şi ocrotiri sociale, iar pentru comisia centrală, de către Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale.
Art. 13 - Se autorizează Ministerul Finanţelor ca, pe baza documentaţiilor prezentate de Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale, să modifice în mod corespunzător indicatorii financiari prevăzuţi în bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 1990.
Preşedintele Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, Ion Iliescu
Bucureşti, 30 martie 1990.
Nr. 118.
