Dusmani de moarte

O ura de moarte i-a legat, prin moarte, in istorie. Corneliu Zelea Codreanu si prefectul de politie iesean Constantin Manciu au fost, intr-adevar, dusmani pana la ultima suflare.

LOVITURI. Aprilie 1924. Proaspat iesit din inchisoarea de la Vacaresti, unde ispasise sapte luni pentru implicarea in "Complotul de la Bucuresti", C. Zelea Codreanu se intoarce la Iasi. Pe Strada Lapusneanu, este atacat cu vana de bou de un grup de politisti.

Mai 1924. Membrii fratiei infiintate de Capitan au hotarat sa-si construiasca singuri o casa. Studentii folosesc casa de la Ungheni a lui Olimpiu Lascar pentru a-si modela caramizile. Intr-o seara, in Piata Unirii, Codreanu este lovit de comisarul Clos. Ura mocneste: "Un om lovit, parca nu mai este om. Se simte rusinat, dezonorat", isi aminteste Zelea in memoriile sale, "Pentru legionari".

ASEDIU. 31 mai 1924, in zori. 200 de soldati si 40 de politisti, condusi de Manciu, navalesc la Ungheni. Studentii sunt batuti si perchezitionati, insa nu sunt gasite arme asupra lor. Incadrati de jandarmi, sunt dusi la Prefectura de Politie, unde incepe tortura. Intre timp, parintii studentilor, profesori, un procuror si un medic legist patrund in Prefectura si il obliga pe Manciu sa ii elibereze pe tineri. Medicul legist le scrie certificate. Se cere destituirea prefectului si judecarea lui pentru abuz de putere. Plangerea este solutionata prin decorarea lui Manciu cu "Steaua Romaniei" in grad de comandor. Capitanul se hotaraste sa umble inarmat.

ZIUA FATALA. Studentul Comarzan ii intenteaza un proces lui Manciu, pentru schingiuirile suferite in tabara de la Ungheni. "In atare conditiuni (...) m-am prezentat la Judecatoria Ocolului 2 Iasi, ca avocat, alaturi de colegul Dumbrava, in procesul colegului Comarzan, schingiuit de Manciu. Prefectul s-a prezentat cu intreaga politie si, in plina sedinta, in fata avocatilor si a judecatorului Spiridoneanu, care prezida, s-a napustit asupra noastra. (...) Cu riscul de a ma pierde, strivit de cei douazeci de politisti inarmati, am scos revolverul si am tras. Am tintit in cine se apropia de mine. Primul a cazut Manciu. Al doilea a cazut inspectorul Clos, al treilea, un om cu mult mai putin vinovat, comisarul Husanu. Ceilalti au disparut", descrie Codreanu scena uciderii lui Manciu.

Asasinul l-a luat de brat pe avocatul Victor Climescu si, cu revolverul in mana dreapta, a iesit din sala de proces. Este prins de jandarmi, care ii iau arma si il duc, in lanturi, la Prefectura. Spre seara, judecatorul de instructie Esanu ii elibereaza mandat de arestare si inculpatul este dus la Inchisoarea Galata.

ACHITAREA. Presa nu intarzie sa relateze incidentul. In ziarul "Unirea", profesorul A. C. Cuza nota: "Politia din Iasi - de un an incheiat - traieste o adevarata tragedie, cu ultimul act pe care il stim: prefectul Manciu a murit; subcomisarul Husanu se lupta cu moartea; inspectorul Clos are o rana adanca; Corneliu Zelea Codreanu zace in inchisoare". Dupa cateva amanari si transferari ale procesului lui Corneliu Zelea Codreanu, de la Iasi la Focsani, actul final se judeca la Turnu Severin. Codreanu este achitat la 26 mai, considerandu-se ca a actionat in legitima aparare la provocarile repetate ale lui Manciu.

Procesul

"Procesul a fost fixat la 20 mai. Presedintele Tribunalului a primit 19.300 inscrieri de aparatori din toata tara. Dezbaterile procesului s-au deschis in sala Teatrului National. Sala era arhiplina, iar afara, in jurul teatrului, asteptau peste 10.000 de oameni. S-au tras la sorti juratii. S-a citit actul de acuzare. Au urmat interogatoriile. Am povestit lucrurile asa cum s-au intamplat. Martorii acuzarii au negat totul. Toate bataile, toate schingiuirile erau pura inventie. Negau chiar si certificatele medicale eliberate de prof. Bogdan, medicul legist. In dupa-amiaza zilei a sasea a procesului, 26 mai 1925, asteptam rezultatul. In sala cea mare s-au auzit tunete de aplauze, strigate, urale. Mi s-a citit verdictul de achitare, dupa care am fost luat pe sus si dus afara, unde se aflau peste zece mii de oameni". (C. Zelea Codreanu, "Pentru legionari")

CV

Constantin Manciu a fost numit in functia de prefect de politie al Iasiului de ministrul Justitiei, G.G. Marzescu. Prefectul era ofiter in rezerva, in Regimentul 10 Vanatori, in caz de mobilizare urmand sa fie numit sef al Atelierului de reparatie al Corpului III de Armata. "Ni-l inchipuim pe dl Manciu, prefectul politiei din Iasi, ca pe unul dintre cei mai straluciti politisti ai veacului trecut, ilustrat prin violenta si brutalitate" ("Universul " din 8 iunie 1924) "Manciu suprima intruniri, Manciu te impiedica sa intri la Mitropolie, Manciu batea in strada, la Politie si in piete, insulta pe cei care reclamau, ameninta pe aparatorii lor, Manciu lovea cu o bestialitate de posedat la adapostul cordoanelor de agenti si jandarmi. Iata omul datoriei si iata ce fel de ordine facea acest om! Iata omul care a murit, dar aceasta nu ne impiedica sa spunem adevarul". ("Cuvantul Iasiului", 27 octombrie 1924) ( DANA CIOBANU )

CONTINUARE: Ucis in bataie pentru ca a scris un jurnal intim