x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Electrocasnice si masini straine pentru omul modern

Electrocasnice si masini straine pentru omul modern

13 Apr 2004   •   00:00

Daca in domeniul alimentar sau al confectiilor, producatorii romani ii concurau cu succes pe cei occidentali, in cazul aparaturii electronice si automobilelor, piata era dominata de produse importate.

Aparatele de radio Royal, Standard, Orion, Reico, Lorenz sunt numai cateva dintre marcile care se gaseau pe piata romaneasca in perioada interbelica.

Marile firme straine precum Philips, Tungsram sau Osram erau prezente in Romania inca din deceniul al treilea al secolului trecut, cu aparate de radio, respectiv lampi si becuri. Masinile de spalat si de calcat erau importate de la inceputul secolului, iar la 1934 se punea in vanzare la magazinul Totelectric, de pe Calea Victoriei, fierul de calcat electric necesar acasa, dar „indispensabil in calatorie si vilegiatura".

Masini straine

Intre cele doua razboiae, pe strazile Bucurestiului circulau masini produse de renumite companii straine, care au disparut in perioada comunista. Pe la mijlocul anilor ’20, romanii mai avuti se plimbau cu masini Citroen, Chrysler sau Ford si putea cumpara camionete Opel sau Stewart.

Cosmetice pentru doamne bine

Cosmeticele, cremele, pudrele si parfumurile reprezentau o mare provocare pentru doamnele de la oras, dar si o cheltuiala in plus pentru bugetul sotilor sau ibovnicilor. In acea vreme, parfumurile erau in general de provenienta frantuzeasca: Fleurs D""Avril, Lilas du Japon sau Royal Ambree de la Legrain erau marci des intalnite in anii ’30. Tot in acea perioada erau renumite si produsele cosmetice marca Coty. Un tub de crema de zi produs de firma din Paris costa 72 de lei, iar cutia mare de pudra se vindea cu 120 de lei. La mijlocul anilor ’30 se gasea si apa de colonie Diavolo, care nu era produsa de Antonio Banderas, dar reusea sa „mentina tonul viu al gingasiei", insotita de pudra cu acelasi nume „de o calitate unica", ambele o creatie D""Argy.

O doamna respectabila trebuie sa aiba grija de aspectul ei pana in cele mai mici detalii. Daca astazi cremele si aparatele de epilat nu mai sunt de mult o noutate, nu mica ne e mirarea sa descoperim ca aceste produse existau inca din anii ’20.

In Universul din 1928 se facea reclama la depilatorul Radical, produs care „distruge imediat parul de pe obraz si din orice alte parti, fara efect vatamator". Nici vopseaua de par nu era straina doamnelor din perioada interbelica. Tinctura Seeger, cu nuante de negru, brun si blond acoperea firele albe de par fara probleme, mai ales ca era „intrebuintata in toata lumea de peste 40 de ani".

Medicamente si leacuri

Silueta zvelta si gratioasa a fost o preocupare permanenta pentru majoritatea femeilor. In urma cu 80 de ani se putea slabi considerabil doar intr-o luna cu aparatul de masaj U-WA-MASSA. Acesta actiona „cu presiune de apa" si „topea grasimea ca soarele zapada". Pentru indepartarea straturilor de grasime existau insa si diverse leacuri: ceaiul de slabit Ernst Richter (din 11 plante naturale), medicamentul Urolysine sau tabletele Boxberger-Kissinger. Renumite in perioada interbelica erau purgativele, dar si „depurativele" pentru curatarea organismului, bune contra cosurilor, varicelor, gutei si a multor altor boli. Contra durerii de cap exista Nevragyl sau Aspirin, iar durerile de stomac se puteau inlatura cu Magnesia Bisurata, 75 de lei flaconul. Contra racelii, bolnavul putea face o frectie cu Carmol, solutie care se folosea la 1928 si al carei nume a rezistat foarte multa vreme. Expresia „frectie cu Diana la picior de lemn" nu este o inventie, caci preparatul pentru frectie Diana chiar exista in anii ’20.

Cum in acea perioada disfunctiile genitale si bolile venerice erau destul de raspandite, in presa vremii gasim multe anunturi ale medicilor care vindecau astfel de neplaceri. Doctorul Lupolover trata blenoragia, sifilisul si bolile genito-urinare, iar cu medicamentul Reton, barbatii puteau scapa de impotenta. Cu 10 capsule de Pageol pe zi, pacientul era vindecat de blenoragie sau de afectiuni ale prostatei intr-o perioada scurta de timp.

Educatie pentru igiena dintilor

„Igiena constituia pentru covarsitoarea majoritate a populatiei rurale o problema extrem de relativa, in timp ce pentru o buna parte a orasenilor era o chestiune importanta, careia i se acorda o atentie speciala", noteaza Ioan Scurtu despre obiceiurile romanilor din perioada interbelica. Pentru igiena gurii, romanii puteau folosi pasta de dinti Perlodont, care costa 24 de lei tubul, pasta Kalodont sau Chlorodont.


Inventatori romani si marcile lor

Petrache Poenaru este un roman al carui nume a fost scris in istorie cu propria-i inventie. Profesorul Nicolae Paulescu a elaborat intr-un laborator din Bucuresti un medicament care a salvat mai multe vieti decat a facut-o inventia lui Alfred Nobel.

Petrache Poenaru breveteaza in 1827 primul stilou din lume (toc rezervor) mai intai la Viena, apoi la Paris, cu titlul „Condeiul portaret fara sfarsit, alimentandu-se insusi cu cerneala". Aceasta inventie a revolutionat domeniul instrumentelor de scris, contribuind astfel la crearea unui obiect folosit de miliarde de oameni. Tocul cu rezervor de cerneala Poenaru elimina zgarieturile de pe hartie si scurgerile nedorite de cerneala si venea cu solutii pentru imbunatatirea partilor componente, astfel incat sa se asigure un flux constant al cernelii si posibilitatea inlocuirii unor piese. In timp, tocul rezervor al lui Poenaru a trecut prin mai multe modificari, pentru a se ajunge la structura de astazi. Intre 1832 si 1847, profesorul de fizica Poenaru a fost director general al Scolilor din Tara Romaneasca.

Anul 1921, ziua de 23 iulie, sesiunea Societatii de Biologie din Bucuresti. Profesorul de fiziologie Nicolae C. Paulescu face patru comunicari legate de actiunea extractului pancreatic. Aceste comunicari au fost publicate in: „Comptes rendus des seances de la societe de biologie et de ses filiales", 1921, no. 27, Paris. Descoperirea hormonului antidiabetic elaborat de pancreas, pe care l-a denumit pancreina, Nicolae C. Paulescu a publicat-o si in Belgia, in revista de specialitate „Archives Internationales de Physiologie", intr-un articol care a aparut la 31 august 1921. Desi acest articol precede cu aproape opt luni enuntarea de catre profesorul Fr. G. Banting si studentul Ch. H. Best a descoperirii insulinei (noua denumire data hormonului pancreatic), Premiul Nobel pentru fiziologie si medicina din 1923 a fost acordat cercetatorilor canadieni Banting si Mac Leod.

(Alexandru Radescu )


CONTINUARE: CEC - 140 de ani de sitorie bancara

×
Subiecte în articol: special perioada