Emeric Jenei: "Valentin este un om extrem de loial"

de Teodora Ivan | 17 Oct 2007 • 00:00

Prietenia dintre Valentin Ceauşescu şi cel mai mare antrenor romăn de fotbal Emeric Jenei dăinuieşte de zeci de ani. In ciuda sutelor de kilometri distanţă şi a poziţiei sociale pe care au avut-o de-a lungul timpului, legătura strănsă dintre fiul cel mare al familiei Ceauşescu şi singurul antrenor care a adus Cupa Campionilor Europeni se bazează pe loialitate şi respect reciproc.

M-am intălnit cu Emeric Jenei sămbătă, 13 octombrie, la Stadionul Municipal din Oradea, unde jucau echipele din Divizia B, FC Bihor - Corvinul Hunedoara. Am considerat că cel mai bun loc de a depăna amintiri despre cele mai frumoase momente ale prieteniei dintre Jenei şi Valentin Ceauşescu este la stadion, un loc extrem de drag marelui maestru al fotbalului.

După obişnuitele aplauze venite din partea publicului, m-am aşezat cu Jenei in tribuna oficială, deşi iniţial ar fi vrut să stăm la peluză pentru a nu ieşi in evidenţă. Incă vădit emoţionat de recenta intălnire de la Cluj, din 11 octombrie, unde generaţia lui Hagi şi Popescu au intălnit gloriile "Portocalei Mecanice" in cadrul meciului de adio a lui Ioan Ovidiu Sabău, Emeric Jenei s-a lăsat cu uşurinţă prins in demersul Jurnalului Naţional de a-l provoca la o reintoarcere in timp, mai precis in perioada anilor â80.

Cu modestie, a inceput să vorbească despre Valentin Ceauşescu, pe care l-a cunoscut cănd acesta din urmă avea 30 de ani şi incepuse să se implice in activitatea FC Steaua Bucureşti. un om inteligent Şi timid. "Eu am fost acela care l-am rugat să vină lăngă echipă (Steaua Bucureşti - n.n.), deoarece aveam nevoie de un om care să mă apere direct de generalii din Ministerul Apărării Naţionale, cu precădere de unchiul său, Ilie Ceauşescu, care la vremea respectivă era ministru adjunct şi răspundea de sport. Tipul era extrem de dur şi nu se pricepea deloc la ce inseamnă fotbalul, asemeni noilor patroni de astăzi, care se bagă fără a cunoaşte fotbalul. Aveam nevoie de un tip inteligent, discret, exact cum era Valentin, o persoană cu o influenţă asupra acelor oameni amatori", povesteşte Emeric Jenei.

Chiar dacă statutul de membru al familiei Ceauşescu ii conferea unele avantaje, Valentin - după cum mărturiseşte prietenul său, Jenei, nu a profitat niciodată. Din contră, "Valentin nu s-a băgat niciodată in formaţie; nu mi-a impus să introduc sau să scot de pe teren vreun jucător. Era un tip extrem de timid, care nu vorbea in grup cu jucătorii, ci individual, cu fiecare in parte, abordănd lucruri de natură umană. Din acest motiv, jucătorii, cu care era apropiat ca vărstă, au rămas prieteni cu el. Stoica, Lăcătuş, BÃ¶lÃ¶ni erau foarte apropiaţi cu Valentin. Din căte ştiu, şi acum vorbesc la telefon şi se intălnesc periodic". De altfel, de căte ori are ocazia, cănd se află in Bucureşti, Emeric Jenei ii face vizite lui Ceauşescu, fiindcă - mărturiseşte el - "pentru mine a fost intotdeauna o plăcere să vorbesc cu Valentin, cu care nu am avut niciodată conflicte. Am fost suficient de inteligenţi amăndoi pentru a avea discuţii absolut constructive, bazate pe argumente".

"Marele păcat e că toată lumea se găndeşte la Valentin prin prisma numelui pe care-l poartă, dar vă pot spune că a fost absolut diferit de familie. Nu i-am cunoscut fratele (Nicu - n.n.), insă il apreciez pe Valentin că s-a ridicat mult peste imaginea familiei". Una din cele mai mari calităţi atribuite lui Valentin Ceauşescu este loialitatea. "Este un tip extrem de loial faţă de colaboratorii săi, faţă de prieteni. Imi amintesc cu drag că atunci cănd am fost antrenor in Grecia, in 1994, mi-a făcut o vizită impreună cu soţia şi am fost fericit să il am alături", mărturiseşte Emeric Jenei, cu aceeaşi bucurie in suflet trăită şi in mai 1986, la Sevilla, cănd a căştigat Cupa Campionilor Europeni, cu echipa lui Hagi, Duckadam, Stoica, Piţurcă, Lăcătuş etc., sub privirile pline de măndrie ale lui Valentin Ceauşescu, aflat in lojă alături de regele Juan Carlos al Spaniei, care - de supărare - a refuzat să inmăneze trofeul steliştilor. Despre amintirile frumoase trăite de "nea Imi" şi Valentin Ceauşescu s-ar putea scrie foarte multe, insă cei doi preferă să-şi continue prietenia aşa cum au făcut-o dintotdeauna: cu loialitate şi respect reciproc.