Eminescu – misterele geniului încă nedesluşite

15 ianuarie 2014, 164 de ani de la naşterea Poetului. Anul acesta se împlinesc şi 125 de ani de la dispariţia sa. Şi tot de la dispariţia sa căutăm să-l înţelegem pe Mihai Eminescu. Vrem să aflăm cum a apărut această minune, cum a creat, ce ne-a lăsat. Mereu apar informaţii noi,  documente inedite, dovadă a genialităţii sale necuprinse încă de noi.
Eminescu a rămas un personaj misterios. Este darul dat de Dumnezeu poporului român, iar el, Eminescu, ne oferă mereu prilej de admiraţie şi de mirare.
Documente inedite, documente-poveşti, cu şi despre Eminescu veţi regăsi în paginile speciale dedicate lui.
_________________________


Veronica încerca să reia legătura cu poetul

“Bucuresci, ziua 10/22 decembre 1881
Amicul meu,
Puteţi veni mâne seară, 10 decembrie de la 7 oare seara înainte; ziua mai nu sunt de loc a casă.
Rămân cu distinsă încă şi consideraţie
Veronica Micle
Ertaţi dacă nu francez scrisoare, nu am mărunt la îndemână.”



Această scrisoare din decembrie 1881 este una dintre încercările Veronicăi Micle de a relua legătura cu Mihai Eminescu. Erau certaţi. Ea se afla la Bucureşti pentru a rezolva cu pensia de urmaş (de pe urma soţului ei, Ştefan Micle, care murise în 1879). Veronica va reuşi să încălzească din nou inima poetului, urmănd o nouă perioadă de iubire. Documentul se află în arhiva Memorialului de la Ipoteşti.
_________________________

 “Duşmanul cel mare al singurătăţii mele e urâtul”

“Liman 12 august 1885
Dragă Burlă,
Au trecut peste două săptămâni de când sunt aici şi mă coc zilnic în băi de glod cald de 30 grade Rîaumur. Nu pot zice că vremea aceasta a trecut fără să-mi facă bine. Durerile necontenite pe cari le aveam în Iaşi nu le mai simt aici, însă încă nu toate ranele s-a închis şi mă tem că, de s-ar închide chiar, vindecarea să nu fie timporară şi să nu apară din nou când mă voi întoarce în ţară. La Odesa n-am fost în timpul acesta decât de vro două ori, ca să-mi iau medicamente şi tutun. Cel din urmă e şi scump şi rău, încât în privirea aceasta orientalul din mine o duce greu.
E timp asemenea să chibzuiţi în privinţa lui nervus rerum, căci, de m-oi vindeca, de nu m-oi vindeca, de plată ştiu că nu pot să scap. // Îmi trebuiesc 100 de ruble cel puţin ­ dac’or fi mai multe nu vor strica nimic. În cazul când mi le veţi trimite, rămân încă cu 60 franci pentru întoarcere, din care am să plătesc o zi sau două rămânerea în Odesa, pentru vizarea pasportului, biletul de drum şi neapăratele bacşişuri. Iar de nu mi le veţi trimite, vor îngriji cinovnicii ruşi pentru mine în vro încăpere a onorabilei poliţii.
Vremea pe aici e cam răcoroasă şi, deşi ameninţă pururea să ploaie, totuşi nu face decât să picure din când în când.
Încolo, duşmanul cel mare al singurătăţii mele e urâtul. Persoanele câte sunt aici nu vorbesc decât ruseşte sau leşeşte, abia vro două din ele rup câte un cuvânt nemţesc ori franţuzesc. Astfel, deşi nu tocmai vorbăreţ de felul meu, sunt condamnat la un mutism absolut. De citit n-am asemenea ce citi, decât o ediţie a lui Heine, rătăcită printre bucoavnele doctorului secundar... Pân-acum nici un român nu-mi interesează existinţa şi n-o împinge la o mai mare activitate. Vântul şi valurile lacului, cu freamătul lor neîncetat, iată singurul acompaniament al zilelor şi nopţilor, cari se scurg uniforme şi monotone ca bătăile unui ceasornic de părete.
Rugându-te dar să nu mă uiţi aici, irosit printre ruşi, rămân al tău
credincios prieten
M. Eminescu
Adresa mea: M. Eminescu Andrejevsky Liman a Odessa (Russie) etablissement du dr. Iachimowicz”






În 1885, prietenii lui Eminescu din Iaşi – printre care Ion Creangă şi Vasile Burlă ­ au făcut o colectă pentru a-l trimite pe poet la tratament în Crimeea, la clinica doctorului  Iachimowicz. Documentul se află în arhiva Memorialului Ipoteşti.
_________________________

Cel mai mare bine pe care cei răi îl pot face e de a semăna răi; numai persistenţa lor asigură victoria celor buni.
Vai de veacul în care nici cei răi nu mai au caracter.
Eminescu, 6 D, 1879


_________________________


Adevărul aur? După aur aleargă toţi, de adevăr fug toţi.
M.E.