Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Regizorul şi scenaristul Francisc Munteanu s-a născut la 9 aprilie 1924 în comuna Veţel, judeţul Hunedoara. A avut primul contact cu filmul în 1945, cînd s-a angajat om de serviciu la cinematograful Savoy din Arad.
Regizorul şi scenaristul Francisc Munteanu s-a născut la 9 aprilie 1924 în comuna Veţel, judeţul Hunedoara. A avut primul contact cu filmul în 1945, cînd s-a angajat om de serviciu la cinematograful Savoy din Arad. Afişa fotografiile programului următor, mătura sala de spectacole, rupea biletele, iar noaptea păzea avuţia instituţiei. Pentru această muncă primea două salarii, în natură. Îi era asigurată proprietatea asupra obiectelor găsite în incinta cinematografului: pălării, umbrele, ochelari, pe care le comercializa la piaţa de vechituri. Al doilea salariu îi dădea dreptul să folosească scena din spatele ecranului ca locuinţă.
Dincolo de pînză. Viziona fiecare film de 30 sau 40 de ori din spate. Ştia replicile pe dinafară, iar după muzică ştia dacă se apropie pauză sau sfîrşitul filmului. Apropierea de arta cinematografică i-o datorează lui Andrei Blaier, care l-a chemat să-i scrie scenariul la “Mingea”. Pînă atunci publicase cîteva romane şi era laureat al premiului de stat pentru literatură. Eva Havaş, redactor al Revistei Cinema, oferea cititorilor filmul filmului Pistruiatul în numărul din mai 1973. Am aflat astfel chiar de la regizorul serialului, din păcate prea devreme plecat spre alte lumi, 13 aprilie 1993, cum a fost ales Costel Băloiu, dintre atîţia băieţi prezenţi la preselecţie, să joace rolul Pistruiatului.
“ – Cine-i puştiul?
– E Pistruiatul nostru – mă informează Francisc Munteanu. L-am descoperit în urma unei epuizante selecţii. Am trecut în revistă toţi băieţii între 10 şi 15 ani din Cluj şi din Oradea şi vreo 500 din Bucureşti. Căutam un băiat cu prezenţă de spirit, spontaneitate, curaj, care să ştie să fluiere... Într-un cuvînt, o mulţime de lucruri destul de greu de adunat într-o singură persoană. În urma preselecţiei de vreo 400 de băieţi, a sute de fotografii şi zeci de discuţii au rămas vreo 30 – toţi foarte buni. Trebuie să recunosc însă că această imensă muncă de selecţie nu a fost lipsită de peripeţii. S-au prezentat de exemplu şi băieţi de
17-18 ani declarînd: «De mult voiam să joc într-un film. Să ştiţi că dacă stau din profil şi mă strîng niţel, pot foarte bine să par de 14 ani». La Bucureşti a venit un puşti care a declarat: «Să ştiţi că eu joc şi teatru». «Ce rol ai jucat?» ş am întrebat. «O, s-a pus la noi la şcoală o piesă. Eu am fost cîinele». Şi a început să latre de zor, ce-i drept, destul de bine. În cele din urmă ne-am stabilit la unul dintre băieţi şi convinşi că el va fi l-am pus să dea probe filmate, i-am luat şi un partener mai dezgheţat, nepistruiat şi nemachiat să-i dea replica în cadru. Nu mică mi-a fost surpriza cînd am constatat că a învăţat 4 pagini de text din două lecturi, că vorbeşte degajat, nuanţat, cu un simţ al limbii uimitor în dialog liber, că se îmbracă cu dezinvoltură şi graţie, că se caţără pe stîlpi de trei metri cît ai clipi din ochi şi că face echilibristică de parcă ar fi circar de meserie. În plus, pentru el aparatul de filmat era un fel de mobilă. Bineînţeles că el a devenit Pistruiatul mult căutat. Un Pistruiat fără pistrui. Se numeşte Costel Băloiu şi este elev al şcolii nr. 200 din Bucureşti. El are rolul maraton al serialului. 156 de zile de filmare. Nici unul dintre actorii români n-a avut vreodată un rol atît de lung.”
