Englezii trag cea, prahovenii, hais

29 Sep 2004 • 00:00

RECOLTA 2004

Investitorii britanici de la Cramele Halewood se chinuiesc sa faca la Dealu Mare vin de calitate europeana, dar intentiile le sunt partial compromise. La SC Tohani, patronii au bagat 2 milioane de euro in utilaje noi, dar folosesc remorci ruginite, soiuri amestecate si culegatori neglijenti. Englezii care au cumparat acum sase ani Vinalcool Prahova vor sa scoata din strugurii de pe Dealu Mare vin care sa se bata de la egal la egal cu cel frantuzesc. Problema Cramelor Halewood este ca o mare parte din vinul lor inca depinde de strugurii taranilor. Iar satenii vand investitorilor englezi poama prost stropita, amestecata cu buruieni.

ALEX NEDEA

Baticurile legate sub barbie si-au facut aparitia dis-de-dimineata la Crama Tohani. Se ia proba de zahar - cu cat strugurele taranului e mai dulce, cu atat ia mai multi bani pe el. O tanara in halat alb tocmai stoarce cateva boabe din merlotul Ecaterinei Apostol, o sateanca din Naeni. Mustul tasneste in butoiasul de lemn si "chimista" il culege intr-o eprubeta. Intra intr-o camera urmata de baba Ecaterina. Tanara in halat plimba zeama in doua vase de sticla si constata. "Ai 190 zahar." "Adica cati bani?", intreaba usor indignata femeia ca nu i s-a dat cifra direct in lei. "6.500 pe kilogram." Sateanca pleaca glont din camera. "Nu-l dau!", ne spune indracit. Se plange ca e multa munca, ca-s scumpe chimicalele - 1 milion o stropeala, dar a dat de cinci ori, plus oamenii platiti cu ziua, plus prasitul, taiatulâ¦ iar pensia-i mica. "Mai jos de 10.000 nu-l vand", termina calculul tata Ecaterina. "Cum sa aiba putin zahar, gusta, sunt dulci, nu vezi?" Un alt taran cere sa se faca proba intr-un alt "aparat", ca stie el de unul care indica mai mult zahar.

ALBITURI. Timp de o ora nimeni nu reusise sa ajunga la pretul de 9.000 de lei pe kilogram. Atat ofera crama pentru un kilogram de struguri care depaseste 240 de grame de zahar. Rand pe rand, satenii intra incordati in camera probelor, iar de acolo ies cu o falca in cer si una-n pamant. Numai nea Ion sade linistit sprijinindu-se de botul calului ce i-a carat cele 900 de kilograme de struguri tocmai din Sahateni. "Il dau si cu 6.000. Si cu 5.000 il dau. Cu cat il plateste cu atat il dau. Unde sa-l duc in alta parte?", se intreaba omul mangaind crestetul animalului. In sacii de plastic, umpluti pe jumate cu zeama de la strugurii striviti, a amestecat "si Ceasla si Resli, numai albituri dâastea". Stie ca nu are voie sa puna laolalta strugurii negri cu cei albi. Omul trage mai apoi caruta la gura buncarului, vasul urias unde sunt descarcati strugurii albi. Isi desarta marfa supravegheat de un tinerel in salopeta albastra. Nea Ion rastoarna ultimul sac usor grabit. Din el se revarsa peste "albituri" struguri negri. "Ce faci, nea Ioaaaane?! Ca vine si ma fâ¦ pe mine dupa aia", se revolta tanarul si pune mana pe un par lung, amesteca cu el in buncar pana cand gramajoara lui nea Ion este ingropata bine printre ceilalti struguri, sa nu se vada. Taranul ranjeste pe sub mustata. "Daâ nu-s negri, is albi", o face sateanul pe prostul si pleaca repejor sa-si ia banii.

PREMII. In buncarul unde sunt adusi strugurii negri e haos. Ciorchinii sunt indoiti cu frunza, cu buruiana, ba s-au strecurat acolo si ceva macese. La poarta sacii cu struguri ai taranilor sunt verificati doar la suprafata. La cateva minute de la isprava lui nea Ion, oenologul Cramei Tohani, Mitica Florea, ne povesteste ca in vasul unde a tocmai desertase taranul Ceasla si Riesling se faceâ¦ Feteasca Alba. Iar in buncarul in care satenii varsasera struguri, frunze si buruieni se vinifica Merlot. Se lauda ca el conduce cea mai mare crama din Romania si ca desciorchinatorul folosit la strugurii albi este nou, italian. Oenologul se mai mandreste si cu drojdia selectionata adusa tocmai din Franta, cu o camera de degustare construita acum trei ani, unde totul e alb, sa se poata vedea limpede culoarea vinului. Peretii camerei sunt "tapetati" cu diplome primite la concursurile nationale de la Asociatia Degustatorilor Autorizati din Romania.

NOI PLANTATII. Dupa ce Florea degusta Feteasca Alba din care el personal bea cu placere, apoi un Pinot Noir taninos, de anul trecut, si o cafeluta facuta de chimista intreprinderii, ne plimba prin hala unde se imbuteliaza noua luni pe an cocteiluri facute in Romania sub licenta Halewood, Garonne si vin spumos. Un tractor cu remorca intra pe poarta intreprinderii tusind fum. Aduce Pinot Noir, struguri fara nici o frunza, cu boabele mici si ingramadite pe ciorchine. Sunt culesi de pe cele sapte hectare de vita plantata acum trei ani de cei de la Halewood. Pentru ca nu au decat 270 de hectare de suprafata agricola proprie, grupul cumpara anual de la fermieri jumatate din cantitatea de struguri pe care o vinifica. Domeniile Halewood urmeaza sa acceseze fonduri SAPARD pentru plantarea a peste 100 de hectare de vita. Telul lor este ca, in scurt timp, sa faca vinul din paharul englezului numai din struguri proprii, lipsindu-se de productia taranului. "Sunt oameni batrani, unii au peste 80 de ani, nu isi stropesc via, nu exista o educatie romaneasca corespunzatoare", explica directorul de productie al Halewood Romania, Aurelia Visinescu.

LOCURI DE MUNCA. Tata Tasica, o baba rotunda si rosie tot timpul in obraji, s-a trezit cu noaptea in cap. S-a dat jos din patul ei din satul Gura Vadului, s-a gatit pentru cules repejor, sa nu piarda tractorul cu remorca care vine sa o duca la ferma celor de la Halewood. Nici nu se lumineaza bine ca Tasica si incepe sa taie cu grija primii ciorchini de Pinot Noir. Ceilalti culegatori, cam 20 la numar, se impart cate doi la un rand. In linistea diminetii se aude doar clinchetul clestilor de taiat vita. O batrana se trezeste intreband scurt unde umbla feciorul lui cutare, un nene se lauda ca noaptea trecuta a innoptat la Didina. Tasica taie cozile strugurilor in tacere, sarind ciorchinii care au inflorit mai tarziu si mai trebuie lasati sa se coaca. E multumita sateanca de munca pe care o face: e angajata cu contract pe perioada determinata si mai pune cativa bani la vechime, ca trebuie sa se pensioneze peste doi ani. Si ii place atat de mult la ferma ca a incercat sa recruteze alti muncitori in sat. "Le-am zis flacailor: "Mai baieti, veniti ca de-aicea e cu viitor"", ne marturiseste batrana adunand cu grija in galeata trei boabe cazute pe pamant. Satenii aduc strugurii la tractorul parcat in capul locului si paseaza strugurii tractoristului Andrei Ionescu. Soferul a auzit ca se va aduce combina de cules din vest, "dar n-o fi mare chestie de condos, nu-s chiar asa ingust la minte".

MODERNIZARE. Dupa ce primesc caldarile goale, satenii se avanta in via ce nu arata ca nici una dintre cele pe care le au proprietarii din zona. Englezii au plantat-o dupa modelul luat din Europa: au inaltat butucii pe spalieri din dur-aluminiu, iar strugurii sunt lasati sa creasca numai de la 70 de centrimetri in sus, astfel incat plantatia arata mai mult ca o livada cu copacei cu ramurile lipite. Constantin Mihalcea, inginerul de la ferma, ne povesteste ca felul acesta de sustinere ajuta strugurii sa se coaca mai repede. Pentru mai mult zahar in bobul de Merlot a taiat asta vara cam 40% din ciorchini, metoda preluata din strainatate, ca la noi, zice el, romanii nu se indura sa arunce din start jumatate din productie. Pentru a economisi stalpi din aluminiu, Mihalcea a mai pus pe ici, pe colo stalpi din beton, de la fostul IAS.

AUR

"Premiile la concursurile nationale nu conteaza mai deloc. Suntem mandri de medalia de aur obtinuta in 2002 la Bruxelles cu un Pinot Noir din 1999" - Aurelia Visinescu, director de productie Halewood Romania

INOVATII

Cramele Halewood vor sa inlocuiasca o parte din dopurile de silicon si de pluta pe care le foloseau pana acum la imbutelierea vinului cu dopuri cu filet, asemanatoare cu cele de la sticlele de whisky. "E cel mai bun mod de pastrare si eu mi-as dori ca vinul meu sa ajunga la consumator asa cum l-am gustat eu inainte de imbuteliere. Daca vreau ca vinul meu sa se invecheasca in sticla voi pune dop de silicon", ne spune directorul de productie a Halewood Romania, Aurelia Visinescu.