Este nevoie ca noi, oamenii, să ne îndumnezeim

Postul Craciunului este proba pe care o dam noi, credinciosii, pentru marea in­talnire cu Pruncul Iisus. De ce postim? Cum postim? La ce ajuta postul? Sunt intrebari la care au raspuns mari postitori, Sfintii Parintii ai Bisericii.

"Vedeti, a lasat Dumnezeu pu­tin­ta omului sa se ridice prin har pana la El. Si, cum spun marii traitori: «Cand ajung acolo sunt mare, ca si Tine, Doamne! Si Tu te cobori la mine si esti mic ca si mine!» Vedeti, postul joaca un rol de mare importanta in fenomenul acesta extraordinar al relatiei noastre cu Hristos si ne ajuta a urca prin traire la Dumnezeu. Dar postul este mult mai apasat pe o traire duhovniceasca, pe o traire crestina, decat numaidecat pe o mancare «asa» sau «asa». (...) Despre post spun toti Sfintii Parinti ca este un lucru necesar, foarte necesar, si e vorba si de o terapie trupeasca: te scapa de o serie intreaga de boli, de ceea ce, de fapt, doctorii vor sa elimi­ne cu orice pret din organism, toxi­ne­le. Postul e foarte bun. Deci lupta cea mare, dragii mei, este ca sa te poti cu orice chip forma duhovniceste. Adica, vezi, trupul are si el nevoie de hrana. I-o dam. Insa incepe sa fie pretentios, daca nu-l stapanim. Deci trebuie sa punem oarecare paza: ii dam cat vrem noi, nu cat vrea el. Pentru ca este nevoie ca noi sa ne indumnezeim. Adica sa ne pierdem ca sa ne putem gasi. Renuntam la persona­li­tatea pamanteasca si ne instalam in personalitatea ingereasca. (Parintele Arsenie Papacioc "Parintii Bisericii despre post" – Editura Sophia 2010)

Parintele Efrem Iosif "despre post si trezvie": "Postul nu inseamna doar infranare de la mancare, ci mai ales o stricta infranare a simturilor.

Atunci cand simturile sunt hranite de lucruri din exterior, ele transmit o cantitate corespunzatoare de otrava mintii si inimii, care ucide viata in Domnul a bietului suflet. De indata ce orice gand rau se apropie chiar pe nesimtite, este absolut necesar sa-l alungi si sa spunem indata Ru­ga­ciu­nea lui Iisus. Si atunci cand in acest mod noi infruntam gandurile care vin de la simturi si de la diavol, foarte curand vom simti bucuria si castigul dobandite din postirea simturilor. (…) Pe scurt, infranarea simturilor il mantuieste pe om de iad."

PF Daniel, patriarhul Bisericii Or­todoxe Romane, spune in volumul "Foame si sete dupa Dumnezeu – in­te­lesul si folosul postului": "Postul este nu numai material, ci si spiri­tual, adi­ca postul ochilor, al gurii, al inimii. Lasa sa posteasca nu numai gu­ra ta, ci si ochii tai, si urechile tale, si pi­cioarele tale, si mainile tale, si toate ma­du­larele corpului tau. Ochii pos­tesc cand nu privesti cu patima la lu­cruri si la persoane. Mainile pos­tesc cand esti curat si lipsit de la­co­mie. (…) Postul care precede marile sar­batori – Pastile, Craciunul – are aceas­ta semnificatie biblica, de lu­cra­re sfanta pentru intampinarea lui Dum­nezeu, apropierea de El si unirea cu El in Sfintele Taine".

Ce este acest post si cum se tine? Aflam tot din cartea PF Daniel. "Postul Nasterii Domnului aminteste de pos­tul de 40 de zile pe care l-a tinut Moise inainte de primirea Tablelor Le­gii pe muntele Sinai, dar el evoca si pe toti proorocii care au prevestit si asteptat venirea lui Mesia, adica as­t­ep­tam pe Cuvantul si Fiul lui Dum­ne­zeu Care se va naste din Fecioara (cf. Isaia 7,14). Acest post este men­ti­o­nat ­inca din sec. IV-V. A fost uniformizat in 1166 prin hotararea Sino­du­lui din Constantinopol, prezidat de patriarhul Luca Chrysoverghi. Ca fel de postire, perioada acestui post este o perioada de o asprime mijlocie (ca si cel al Sfintilor Apostoli). In ma­nas­tiri se ajuneaza lunea, miercurea si vinerea, pana la ceasul al IX-lea (3-4 pm) cand se mananca hrana us­cata sau legume fierte, fara untde­lemn. Martea si joia se ma­nan­ca le­gu­m­e fierte cu untdelemn si se bea vin, iar sambata si duminica se da dez­­legare la peste, in afara de perioada 20-25 decembrie, cand postul de­vine mai aspru. Daca lunea, martea sau joia cade serbarea vreunui sfant cu doxologie mare se dezleaga la unt­de­lemn si vin, dar se mananca numai o data pe zi. Daca se pomeneste miercuri si vineri un sfant cu priveghere (5, 6, 9, 12 si 13 decembrie) sau cand se praznuieste hramul bisericii, atunci se dezleaga la peste, untdelemn si vin. Dezlegare la peste se da, de asemenea, la praznicul Intrarii Maicii Domnului in Biserica (21 noiembrie), in orice zi ar cadea aceasta sar­ba­toa­re. Ultima zi a postului Nasterii Domnului (24 decembrie), numita Ajunul Craciunului, este o zi de post mai as­pru: se ajuneaza pana la Ceasul al IX-lea (3-4 pm), cand se mananca, in unele regiuni, grau fiert amestecat cu fructe si miere, in amintirea postului profetului Daniel si a celor trei tineri din Babilon (cf. Daniel I, 5, 8-16). In unele parti se ajuneaza pana la rasaritul Luceafarului de seara, in amin­tirea stelei care a vestit magilor Nas­terea Domnului. Aceasta ajunare amin­teste de postul celor care se pre­ga­teau sa primeasca botezul si prima impartasanie, in cadrul Liturghiei Sf. Vasile cel Mare, savarsita atunci seara, iar acum dimineata."

RUGACIUNI
Tatal nostru
Tatal nostru Care esti in ceruri, Sfinteasca-se numele Tau.Vie imparatia Ta. Faca-se voia Ta precum in cer, asa si pe Pamant. Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi. Si ne iarta noua gresalele noastre precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel viclean. Ca a Ta este imparatia si puterea si slava: A Tatalui si-a Fiului si-a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Rugaciune care se citeste in fiecare post
Dumnezeul nostru, nadejdea tuturor marginilor Pamantului si a celor ce sunt pe mare, departe, Cel ce mai inainte ai intocmit, prin Legea Ta Veche si Noua aceste zile de post, la care ne-ai invrednicit sa ajungem acum, pe Tine Te laudam si Tie ne rugam: intares­te-ne cu puterea Ta, ca sa ne nevoim intru ele cu sarguinta, spre marirea numelui Tau celui sfant si spre iertarea pacatelor noastre, spre omorarea patimilor si spre biruinta asupra pacatului; ca impreuna cu Tine rastignindu-ne si ingropan­du-ne, sa ne ridicam din faptele cele moarte si sa petrecem cu bunaplacere inaintea Ta in toate zilele vietii noastre. Ca Tie se cuvine a ne milui si a ne mantui pe noi, Hristoase Dumne­ze­u­le, si Tie slava inaltam, impreuna si Celui fara de inceput al Tau Parinte, si Preasfantului si bunului si de viata fa­ca­torului Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!

Crezul sau Simbolul credintei
Cred intr-unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul, Facatorul cerului si al pamantului, vazutelor tuturor si nevazutelor.
Si intr-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Nascut, Care din Tatal S-a nascut mai inainte de toti vecii. Lumina din lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut, nu facut, Cel de o fiinta cu Tatal, prin Care toate s-au facut. Care pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara, si S-a facut om. Si s-a rastignit pentru noi, in zilele lui Pontiu Pilat, si a patimit si s-a ingropat, si a inviat a treia zi, dupa Scripturi. Si S-a inaltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui. Si iarasi va sa vina cu slava, sa judece viii si mortii, a Carui imparatie nu va avea sfarsit. Si intru Duhul Sfant, Domnul de viata facatorul, Care de la Tatal purcede, Cela ce impreuna cu Tatal si cu Fiul este inchinat si slavit, Care a grait prin prooroci. Intr-una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca Biserica. Marturisesc un Botez intru iertarea pacatelor. Astept invierea mortilor si viata veacului ce va sa fie. Amin.