"Faceti culoar ca in Parlamentul englez"

VASILE SURCEL, RAZVAN BELCIUGANU

Jurnalul National: Erau credibile acele informatii?

Eugen Badalan: Unele da, altele nu. Unele dintre ele erau credibile. Unele! Ilie (n.r. - Ceausescu) a plecat, iar noi am ramas in unitate. Am inceput sa facem organizarea. Deci, in unitate s-a facut organizarea pentru participarea la planul de cooperare. Eu i-am raportat gen. Schiopu despre ce revine unitatii noastre in acele planuri. I-am raportat si faptul ca in acel plan de cooperare era cuprinsa si Scoala de Ofiteri de rezerva de la Lipova, care nu era inclusa in structura de organizare a diviziei noastre si chiar l-am intrebat ce o sa facem cu ei cand vor ajunge aici, pentru ca introducerea lor nu era initiativa noastra, ci a fost initiativa celui care a coordonat… Si atunci Schiopu mi-a spus: "Cand vin acolo ii iei in subordine si raman in subordinea noastra". Am mai avut o discutie telefonica cu Schiopu in legatura cu inutilitatea dispozitivului si cu inutilitatea unei asemenea reactii. In jurul orei 14:00 am primit informatia ca la Timisoara unitatile se retrag in cazarmi, inclusiv Marcu, care isi strange oamenii de pe unde ii avea si ii aduna in cazarma "Fratelia". Asta se intampla pe 20, in jurul orei 14:00. Am luat legatura cu Marcu, care, dupa ce a ajuns in acea cazarma, mi-a confirmat ca s-au retras si ca au primit ordin sa-si pregateasca defluirea catre Arad, deci sa vina acasa. Eu, cel putin, mi-am zis: "Gata, s-a normalizat situatia, unitatile vin acasa". Chiar am vorbit cu generalul Schiopu la telefon despre inutilitatea planurilor noastre: "Nu se poate sa iesim in strada cand vine multimea. Cei de la Timisoara i-au bagat pe militari in cazarmi, iar Marcu va veni acasa. Cred ca s-a terminat treaba pe aici". Schiopu, mai batran, mai intelept si cu mai multa experienta, mi-a zis: "Mai baiete, stai cu grupa de coordonare acolo, caci nu stim cum va evolua situatia". Am ramas. Noaptea de 20/21 decembrie a decurs fara incidente, a fost prima noapte cand m-am putut odihni. Dar a doua zi, pe 21, a debutat in tromba la Arad.

"Ofiterul de serviciu mi-a spus: "A inceput si la Arad""

Eu de ce am spus ca incep sa fac o obsesie a dusului? Eram sub dus cand a venit ofiterul de serviciu si mi-a spus: "A inceput si la Arad. Ies coloanele de manifestanti si prima secretara tipa sa trimitem oameni ca sa realizam dispozitivele de protectie. Am iesit de sub dus, m-am dus repede la telefon si i-am spus generalului Schiopu care este situatia. El mi-a spus: "Mai, nu iesim nicaieri! Nu iesim!". Doar discutasem cu o zi inainte despre inutilitatea unei astfel de actiuni. I-am spus unui ofiter de acolo sa-i comunice primei secretare ca noi avem ordin sa nu iesim. Omul i-a comunicat acest lucru, iar aia a facut o criza de isterie la telefon. Insa noi ne-am vazut de ale noastre. Dupa un sfert de ora, probabil ca ea l-a contactat pe gen. Schiopu, care m-a sunat si mi-a spus sa trecem la realizarea dispozitivului. Culmea care este? Oameni apti sa apere Consiliul Judetean in cazarma regimentului lui Marcu erau doar vreo 50-60. Majoritatea efectivelor erau inca la Timisoara. Alte unitati, Divizia nu mai avea in Arad, doar un regiment de geniu, cel de la Gai. Am trecut la organizarea dispozitivului de aparare a Consiliului cu oamenii astia care erau pe acolo. Dupa aceea m-am imbracat si am plecat si eu dupa ei. Diferenta dintre plecarea lor si a mea a fost de sase-sapte minute. Cand eu am ajuns acolo, am gasit urmatoarea situatie: pe o strada, in dreapta cum privesti cu spatele catre Consiliul Judetean, la vreo 50-60 de metri, cei 50-60 de soldati aflati acolo trageau, iar multimea inainta catre ei. Noroc ca toti au tras atunci in plan vertical.

Civilii nu s-au speriat, nu s-au imprastiat?

Nu stiu, pentru ca eu, cand am ajuns, momentul initial se consumase. Nu stiu care a fost reactia initiala. Cand am ajuns eu, soldatii trageau si faceau pasi inapoi, iar manifestantii veneau catre ei. Ulterior, am aflat ca ordinul de deschidere a focului fusese dat de un capitan Heredea, pentru ca in momentul in care se facuse impactul intre multime si soldatii astia, din multime incepuse sa se arunce cu pietre in militari.

Atunci, norocul nostru a fost ca Heredea a dat comanda corecta, iar militarii au executat-o corect si au tras in plan vertical. Cand am ajuns, am inceput sa strig la ei sa nu mai traga. M-am dus la un soldat, sa-i iau pusca din mana, apoi am realizat ca, indiferent daca ii iau pusca aluia, ceilalti raman cu armele. S-a consumat acest moment pana cand toti soldatii si-au consumat munitia din incarcatoare. Pana cand nu s-au terminat cartusele din incarcatoare nu s-a oprit focul. Dupa ce s-au tras toate cartusele, au putut sa ne auda. Le-am spus sa nu mai traga. Comandantilor care erau cu ei (pentru ca la fiecare 15-20 de soldati aveau cate un comandant, ori de pluton ori de companie) le-am spus sa-i aduca asa inapoi, pana reusim sa stabilizam situatia. S-a venit asa, soldatii facand pasi inapoi, iar multimea avansand, pana cand s-a ajuns cam la 50 de metri de intrarea in Consiliul Judetean. Acolo, pentru ca spatiul era mai stramt, soldatii au ajuns umar la umar, iar multimea in fata lor. Soldatii nu erau mai multi de 60, iar multimea (bine, la momentul ala aveam totusi o perceptie distorsionata) am zis ca sunt vreo 10.000 de oameni. Ulterior, am aflat ca acea piata avea capacitatea de 3.500 de oameni, dar la momentul acela asa mi-am zis ca sunt vreo 10.000. S-a ajuns la aceasta situatie statica. La un moment dat, dintre manifestanti s-a desprins un grup care a trecut printre soldati. Cand s-au apropiat de mine, am realizat ca unul dintre ei era un fost coleg de-al meu de liceu. Acesta fusese ofiter, fost comandant de batalion, dar cu vreun an inainte trecuse in rezerva si avea o mica afacere, cu o sifonarie, nu mai stiu ce, prin Arad.

ARAD. Singura "la vedere" a fost Armata

"Sa luam distanta cat sa nu ne putem atinge"

Cum il chema?

Hodre, capitanul Hodre. Noi in liceu ii spuneam "Papa Hodre". Cand ne-am vazut, ne-am imbratisat, ceilalti care erau cu el au sarit si ei pe mine, iar multimea a inceput sa scandeze: "Armata e cu noi!". Acesta a fost unul dintre momentele-cheie. Cand am vazut ca exista acest tip de dialog, m-am dus la ei si le-am propus: "Pentru ca sa nu se intample ceva, hai sa facem un culoar intre soldati si demonstranti". Le-am si spus: "Bine ar fi sa facem acest culoar ca in Parlamentul englez: intre noi sa existe o distanta suficienta cat sa nu ne putem atinge, nici macar pe varful degetelor sa nu ne lovim. Ofiterii de la noi si un grup de demonstranti au trecut la realizarea acestui culoar, de 2,5-3 metri. Ulterior, Voicila a pus niste oameni de ordine, care erau singurii care patrulau pe acolo, ca sa nu se intample ceva intre militari si demonstranti.

Si la momentul ala, vazand ca lucrurile decurg asa, in naivitatea mea le-am spus alora care... cu care eram in contact dintre demonstranti: "Cel mai bine ar fi sa va formati un grup, sa va stabiliti o lista cu revendicari si eu va duc la prima secretara sa discutati lista. Au trecut dincoace de soldati vreo 15-16 persoane, si barbati si femei, au zis: "Gata, dle, mergem la prima secretara!". Eu le-am spus: "Daca mergem asa, fara sa aveti o lista, nu cred ca se poate dialoga. Pana cand voi va puneti la punct ceea ce vreti, eu ma duc sa-i spun". Am plecat in birou la Elena Pugna. In afara de ea, in birou mai erau trei persoane. Nu le stiam pe nici una. Ulterior am aflat ca erau Ilie Matei, Radu Gheorghe si al treilea era un ofiter de escorta al unuia dintre ei, cei din paza de corp. Dar asta am aflat-o tarziu, cine sunt ei... Erau cele trei persoane. I-am spus Elenei Pugna ca demonstrantii vor sa se intalneasca cu ea si au facut o delegatie sa-i prezinte revendicari si sa le discute. Unul din tipii aia care erau in birou dintre cei trei a intervenit ca nu negociaza cu nimeni si nimic. Ulterior am aflat ca era Ilie Matei. Pot sa va spun si cum am aflat ca ala era Ilie Matei. Si Pugna a zis: "Nu, domnule, ma duc sa stau de vorba cu ei". Si eu i-am spus: "Nu te duci nicaieri, sa vina ei aici!". Asa a ramas. A fost totul OK, ca eu ma duc sa-i aduc pe demonstranti, pe reprezentantii demonstrantilor, sa negocieze cu Pugna. M-am dus si le-am spus: "Ati stabilit ce o sa discutati?". Si atunci am vazut ca, de fapt, pana la momentul ala, nimic nu fusese organizat, pentru ca revendicarile lor erau... una din ce imi aduc eu aminte, una din tipe spunea ca are trei copii, ca nu are bani sa ii tina la scoala, altul zicea ca transportul in comun..., altul zicea ca nu are lumina, altul ca nu are caldura... un set de chestii din astea… Apoi, cand mai aveam 2-3 metri pana sa intram pe usa Consiliului, unul dintre ei a spus ca nu merg, pentru ca vor fi arestati. Ulterior s-a cazut de acord sa le vorbeasca ea de la balcon. Aceea a fost si ocazia cu care acolo a fost adusa o statie de amplificare de la Casa Armatei. Pana la urma, primul care a luat microfonul acelei statii a fost Voicila. Din acel moment, el a condus toata demonstratia, de la acel microfon, de la acea statie.

Elena Pugna a mai coborat in strada ?

Nu!

Dar cand a iesit?

Tarziu, dupa ce se terminase... Am sa va povestesc si faza asta... Si a inceput Voicila...

Imi cer scuze ca va intrerup. Fac o paranteza.

Stiu, stiu. Pentru ca acum eu v-am spus ca m-am apucat si am citit toate documentele de acolo. Si am citit si documentele crude ale momentului, si am citit si documentele facute ulterior. Sinteze facute ulterior. Si in documentele crude gasesc una, in sintezele ulterioare gasesc alta. Dupa momentul asta, un ofiter vine si imi spune: "Domnule, va cheama Ilie Matei in birou la Pugna!". Si eu am zis: "Dar cine este asta, Ilie Matei?". Mi-a raspuns ca este unul dintre cei de la Bucuresti, dupa care am plecat acolo. La momentul acela m-a insotit Burdasi. De fapt, Burdasi a stat in prezenta mea ca un fel de umbra, asa, pana la un moment. Si am intrat in birou la Pugna, impreuna cu Burdasi, si cand am intrat eu au inceput peroratiile lui Ilie Matei: "Tradatorule! Te arestez... Ai pactizat cu...". El nu stia ce s-a intamplat cu statia. Am iesit din birou si l-am lasat in pace. Cand am iesit din birou, Burdasi mi-a zis: "Domnule, asta nu glumeste. Asta este Ilie Matei! Secretar al CC-ului. Asta, daca a ajuns la concluzia ca esti tradator, nu ca te aresteaza, nu ar fi exclus sa te lichideze". Atunci am cerut unui ofiter sa-mi faca protectie. S-a oferit un transmisionist, nici astazi nu stiu cum il cheama. Din momentul acela si pana cand am plecat la Oradea, baietasul ala nu s-a desprins de mine.

DISPOZITIV. Dimineata de 21 decembrie ’89: linistea dinaintea furtunii

"Eu am un simt al sefilor foarte dezvoltat"

La adresa cuiva?

La adresa mea. El nu stia ce s-a intamplat cu statia, nu stia cine, cum, ce fel... Am iesit din birou, eu am un simt al sefilor foarte dezvoltat... Eu suport foarte greu un singur sef. Cand ma trezesc cu mai multi, deja nu mai actionez normal. Si cand am vazut ca ala vrea sa fie seful meu.... (rade)... a fost o reactie... Am iesit din birou si l-am lasat in pace. Cand am iesit din birou, Burdasi imi zice. "Domnule, asta nu glumeste... Asta e Ilie Matei, secretar al CC-ului. Asta nu glumeste. Asta, daca a ajuns la concluzia ca esti tradator... Asta nu ca te aresteaza, nu ar fi exclus sa te lichideze..."

A zis Burdasi...

Da, si...

Il cunostea? V-a spus ca il cunoaste?

Nu, n-am purtat discutii. Tu ai impresia ca in momente din astea se poarta discutii din astea?

Nu, dar... pe ce se baza el?

Nu stiu, nu stiu, efectiv nu stiu. Exact asa mi-a zis: "Domnule, asta nu glumeste! Asta nu numai ca te aresteaza, asta te si lichideaza". Si atunci, sub impactul acestei afirmatii a lui Burdasi, primului grup de ofiteri pe care i-am intalnit de la regiment, le spun: "Care dintre voi are curajul sa imi faca mie protectie?". Un ofiter slabut, subtirel, nu stiu nici in ziua de astazi cum il cheama, transmisionist, imi spune: "Domnule, eu va apar de orice, fara nici un fel de discutii... Nimeni nu va poate face nimic". Si-a pus pistolul-mitraliera la piept, a bagat cartus pe teava, a asigurat pistolul... din momentul ala si pana aproape sa plec la Oradea, baietasul asta nu s-a desprins de mine. Si, repet, nici in ziua de astazi nu stiu cum il cheama.

Dar cu Burdasi cum e?

Domnule, pe Burdasi l-am simtit... oarecum... la un moment dat, am avut senzatia ca ma urmareste. Ca urmareste sa vada ce fac. Dar, de la un moment dat, am avut senzatia ca omul chiar vrea sa ma ajute in tot ce fac. Nu va ascund ca ulterior am avut niste discutii cu el, discutii in care noi ne-am clarificat pozitiile si in care el mi-a spus niste lucruri pe care, la fel, nu le voi repeta niciodata... decat ....

Am inteles.

Dar el a avut... este cert ca el a avut un moment de ezitare, cand a trecut de pe o pozitie pe cealalta... este cert acest lucru. In momentul asta, in toate, cand eu va povestesc toate chestiile astea... ca intre timp eu am mai ajuns si in regiment... ca m-a chemat Schiopu la telefon si nu puteam sa vorbesc de acolo... m-am dus in regiment... in timpul asta, dispozitivul se tot marea. Ca au inceput sa vina oamenii de la Arad, a venit batalionul de geniu de la Gai, au inceput sa intre in dispozitiv....

Dar militienii... au venit si ei? USLA-sii lui Mos?

Nu, nu, nu. Deci, militia cu detasamentul ala de interventie si cu pompierii au facut dispozitive distincte si separate. Militia si cu detasamentul lui Mos in interiorul obiectivului, iar pompierii in spatele obiectivului. Singurii la vedere am fost noi.

Trupele de Securitate au avut vreun rol?

Nu, nu. Deci, in timpul asta au venit si cei de la Lipova. Ei au venit in mai multe... au venit succesiv... ofiterii care erau in grupa de coordonare cu care eram eu acolo si cu oamenii lui Memetea, pentru ca dispozitivul de protectie practic il conducea Memetea, seful de stat major al regimentului. Deci, Memetea si cu grupa asta de coordonare cu care venisem eu, am primit fiecare detasament in parte, l-am introdus, i-am gasit loc. "Uite, tu stai de aici pana aici, tu, de aici pana aici..." La un moment dat, era efectiv o mare aglomeratie. Pentru ca spatiul pe care se putea realiza dispozitivul militar era foarte mic. Si incepusera sa vina... daca la inceput eram intr-un mare deficit, la un moment dat eram intr-un mare exces de oameni, vizavi de spatiul pe care se puteau dispune acesti oameni. Si lucrurile notabile... sa zic asa... dupa aia, am aflat ulterior, dupa chestia asta, Ilie a aflat si el cine a fost cel care a instalat statia si l-a chemat si pe Gargare la el si l-a amenintat la fel, ca-l aresteaza, ca-l asa... dupa care, ulterior, la vreo doua-trei ceasuri, noaptea tarziu, a aflat ca pe acest lant ar fi si Ganea si l-a chemat si pe el si l-a amenintat cu arestarea. Si lucrurile.... ca sa zic asa, evenimente notabile, nu mai sunt de retinut pana catre seara... cam asa ceva... n-as putea sa spun exact ora, dar daca o caut pe aici, o gasesc prin hartiile mele... deci in jurul orei 18:00. Pana atunci ar mai fi un moment notabil, cand pe transportoarele cu care se ajunsese acolo, pe masura ce veneau, succesiv, ca unii veneau cu camioane, altii cu transportoare, altii... ca pe transportoarele cu care se ajunsese acolo, se urcasera demonstranti... si atunci eu am apelat la Voicila... Ala a fost primul meu contact cu Voicila. Vazand ca el e liderul i-am spus: "Domnule, in transportoarele astea sunt munitii... sunt arme, numai dracu’ stie ce se poate intampla cu multimea urcata pe ea... daca poti, fa ceva ca sa coboare de acolo, ca sa le putem trece inapoia dispozitivului de soldati". Si asa s-a intamplat.

Nu ratati!

In numarul de maine puteti citi continuarea interviului cu genaralul Eugen Badalan la Timisoara, in decembrie 1989.