Muzică fără pereche la Festivalul Tarafuri şi fanfare

Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti” a găzduit la sfârşitul lunii august şI începutul lui septembrie Festivalul Tarafuri şI fanfare. Aşadar, la sfârşitul verii şI începutul toamnei, în frumosul Sat de la Şosea au răsunat cântece bătrâneşti aşa cum, odinioară, se zicea cu foc la horele de duminica. Uliţele Satului din inima Bucureştilor au vibrat sub imperiul muzicilor nealterate. CuceriţI de parfumul toamnei ce a pictat copacii în culori pastelate, mai bine de 4500 de bucureşteni au poposit sâmbătă, 31 august şI duminică, 1 septembrie, la Muzeul Satului, să asculte povestea muzicilor din satele de demult. 

Sfioşi, cumpătaţI la vorbă şI cu inimile înflăcărate, minunaţii muzicanţi ţărani au dezvăluit un univers magic pe care îl creează prin vraja muzicii lor nepătate de influenţele anilor pe care îi traversăm de fiecare dată când participă la Festivalul Tarafuri şI fanfare. Poveşti pe strune, istorisiri de odinioară din lumea satelor din care au venit… Acestea sunt bijuteriile pe care le-au adus pe scena Festivalului Tarafuri şI fanfare, ediţia a VIII-a, într-un dialog bine structurat cu muzicianul Grigore Leşe care le ştie sufletele, necazurile dar şI horile. Au doinit, au zis cu foc balade uitate de vreme dar şI cântece strofice, strigături şI ritmuri de ceremonial. Au jucat fără egal, cu pereche ori fără pereche. ŞI au povestit despre satele lor, despre oamenii locului, despre obiceiuri aflate astăzi pe cale de dispariţie fiindcă generaţia tânără tinde spre alte muzici… Unele fără substanţă, care nu transmit emoţii prin versuri bogate în metafore alese cu grijă precum cântecele de altădată.

Cu zâmbet ştrengăresc şI cu o lumină aparte în privire, Eugen Budulică de la Goicea pune pe strunele viorii sale şI o părticică din inima sa. Cântă, zâmbeşte şI trăieşte muzica… Tot de la Goicea, Marin Stârcu scrie povestea locurilor din care vine prin dansurile aparte pe care le ştie. Sunt dansuri fără pereche, la propriu şI la figurat, pe care Marin Stârcu le joacă, însoţit de un baston… ca la Galaon. Din Maramureş, horile au fost aduse de Măriuca şI Anuţa Verdeş, presărate cu strigături şI dansuri, în acorduri de zongoră dar şI de vioară. Fanfara din Lăpuşnicu Mare - care de 101 ani îşI poartă menirea – a impresionat auditoriul prin muzica din Banat, atât instrumentală cât şI vocală. Nici bucovinenii n-au fost mai prejos. Fanfara din Forăşti a cântat cu foc, invitând spectatorii la dans. Din Ianca Olt, nea Onică Năvăcioiu a cântat fenomenal, atât cu vioara, cât şI cu vocea, laolaltă cu Vasile Ene şI Titi Bucea, un desăvârşit ţambalist. Li s-a alăturat nea Costină lăutaru’ din Cezieni a căruit voce te cucereşte pe dată iar versurile arhaice ale cântecelor sale -doine şI balade- te conduc pe cărarea timpului, în vremurile de demult, în epoca de glorie a Romanaţilor, în vremea lui Iancu Jianu. De la Soporu de câmpie, Taraful lui Gaciu a venit cu cântări deosebite, din Câmpia Transilvaniei, dar şI cu dansuri ai căror paşI sunt învăţaţI de la bătrânii locului. Din Vinerea Alba, doi fluieraşI au spus poveşti numai de ei ştiute, de la poalele muntelui Şureanu, iar perechile de dansatori au completat cu strigăturile lor şI cu bătăile în podea, ca la Vinerea, satul în care oamenii păstrează datina străbună ca pe o datorie sfântă. Taraful Gorjului a venit la Festivalul Tarafuri şI fanfare, ediţia a VIII-a, într-o componentţă de zile mari. Voci cu totul speciale, precum cea a Relei Ciulei, a lui Gabi Enoiu, a Magdalenei Cidoiu, a reunirii pe scena evenimentului cultural a unor instrumentişti extraordinari care obişnuiesc să cânte separat, dar şI prezenţa renumitului rapsod Victor Ţambu, care ştie să strunească vioara fără egal, au primit drept răsplată ropote de aplauze. De la Dârvari-Mehedinţi, muzica de fanfară a fost adusă de nea Marin Şchiopu şI de ai săI voinici ce au conturat o poveste în viziune… specială.

Organizat de Asociaţia Mişcarea de Rezistenţă, în parteneriat cu Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti”, evenimentul cultural a fost finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional (AFCN).