Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"In casa lor m-am simtit ca intr-o statie de autobuz. Nu-mi doream altceva decat sa plec de acolo cat mai repede caci imi era frig, cumplit de frig'. Doamna invatatoare astazi a intrat prima data in casa elevei sale, Andreea Orbulescu din Bucuresti. S-a asezat pe unicul fotoliu din casa, chircita de frig. Tocmai le taiasera gazele fiindca tata n-a avut 800 de lei sa plateasca restanta. Invatatoarea nu s-a incumetat sa-si scoata paltonul. In spatele ei, prin geamurile cu toc putred, batea vantul. Era frig ca afara; era ca si cand casuta Orbulestilor nici n-ar avea geamuri si pereti. De ani de zile se chinuie tata sa stranga bani de termopane, dar nu reuseste. E somer – mananca cu totii din alocatiile copiilor. Uneori se intampla sa-i mai pice cate un musteriu si atunci tata mai lucreaza cu ziua ca tamplar.
Noaptea dorm cu gecile pe ele. Se invelesc cu cearceaf, n-au plapuma
Cand isi fac temele, Andreea si Petruta stau cu gecile pe ele. N-au pijama de dormit. Noaptea se baga in pat tot in gecile cu gluga cu care merg a doua zi la scoala. Sunt cele mai groase haine pe care le au in casa. Chiar si asa, se perpelesc de frig toata noaptea. Se invelesc cu cearceaf, plapuma n-au; n-au avut niciodata. Se incalzesc lipindu-se unii de altii. Dorm cinci oameni intr-un pat, asezati de-a latul. "Innadesc' patul cu niste scaune pe care fratii mai mari isi intind picioarele. Dimineata se trezesc cu totii sloi.
Au un dormitor si o bucatarie, atat. Cand vede ca fetelor incep sa le invineteasca degetele de frig, tata se indura sa mai deschida resoul. Merge atat de greu, incat oala cu apa se incalzeste abia intr-o ora. Iarna fac cu totii foamea. Vara e boierie, mananca numai peste caci e gratis. Merge tata cu undita prin baltile Bucurestiului si se intoarce cu trei, patru kile de peste. E mic si anemic cat un deget, dar macar e carne. Dupa trei zile consecutiv de mancat peste dimineata, la pranz si seara, copiilor li se face greata. Mananca in sila, dar nu se plang, ca sa nu-l dezamageasca pe tata.
"Mi-as dori sa am o cutie a mea, mare, pe care sa o umplu cu creioane colorate'
Din mijlocul acestei saracii, Petruta viseaza sa faca facultatea si intr-o zi sa devina pictorita. Deocamdata, insa, e mult in urma fetelor de 14 ani de seama ei: pe ea au dat-o la scoala foarte tarziu, pe la 11 ani. Insa a fost ambitioasa, s-a inscris in programul special "A doua sansa' si acum recupereaza din greu.
"Dar pana la facultate mi-as mai dori sa am o cutie a mea, mare, pe care sa o umplu cu creioane colorate. Sa aiba desenati ursuleti si sa fie numai a mea. Si mi-as mai dori multe, multe carti, ca n-am', zice Petruta. Vorbele astea le rosteste cu greu, rusinata, cu capul in jos. Si Dana, sora mai mare, a plecat la scoala tarziu de tot, in adolescenta. Acum are 18 ani si este in clasa a treia. Giani, fratele de 20 de ani, acum este la bastonase si la liniute. Cand avea sapte ani parintii n-au mai vrut sa-l inscrie in clasa a doua. Numai pe prima a apucat-o.
Eminenta casei este Andreea. Are opt ani si in clasa a doua a ramas repetenta, dar macar a plecat la scoala la timp. "Din cauza matematicii n-am trecut clasa. Aveam niste probleme grele, grele de tot si tata nu s-a priceput sa mi le explice acasa', spune fetita.
"N-ati vrea dumneavostra sa fiti mama mea, sa veniti la noi acasa si sa ne faceti mancare?'
Mama a murit de cancer acum cativa ani. Cat a fost bolnava numai fetitele au ingrijit-o. "O spalam, ii dadeam sa manance, stateam cu ea prin spitale, ii duceam plosca', povesteste Petruta. Apoi, deodata, izbucneste in lacrimi: "Imi lipseste foarte mult, serios. Si cand nu e ea, parca zic ca nu sunt nici eu. Vreau sa se intoarca inapoi!'.
Anul trecut, Andreea s-a dus glont la invatatoare si i-a spus asa, tam-nesam: "Am sa va spun un secret. Mama mea a murit si n-are cine sa ma mai tina in brate. N-ati vrea dumneavostra sa fiti mama mea, sa veniti la noi acasa si sa ne faceti mancare?'. Invatatoarea a ramas cu gura cascata. Ea nu stia ca Andreea n-are mama. Andreea insira pe degete la ce e buna o mama: "Sa te iubeasca, sa-ti dea de mancare, sa te puna sa te culci. Mi-e dor cand ma iubea mama, cand ma lua in brate, cand ma pupa'.
Dar cel mai mult, Andreea are nevoie de mama seara, sa-i citeasca povesti. Daca ar mai fi mama langa ea, poate ca ar avea o sansa sa devina invatatoare sau artist plastic, asa cum viseaza. Tata e atat de ingrijorat de ce or sa manance maine, incat nu se mai gandeste ca fetelor le trebuie carti si caiete. Are noroc ca o masa de pranz si-o scoate prin Fundatia Sf Macrina, unde copilele merg zilnic la o ciorba calda. Dar nu le este suficient.
"Care ar fi cea mai mare fericire pentru dumneavoastra?', intrebam. O clipa, tatalui ii scanteiaza ochii: "Sa scap de datorii si sa-mi pun geamurile. Atat. Sa nu-mi mai inghete copiii de frig'.
Cine doreste sa le ajute pe fetitele Orbulescu o poate face pe adresa strada Inisor nr 4, Bucuresti (telefon Gheorghe Orbulescu, tata fetitelorl, 0762. 032.071)
Campania "Lasati-ma sa invat!'
Este un proiect al Fundatiei Mereu Aproape reflectat pe Antena 1 si in Jurnalul National, cu sprijinul Carrefour si Vodafone. Campania isi propune sa ajute mii de copii saraci pentru care scoala a devenit un lux. Sa-i sprijinim sa mearga mai departe la scoala, trimitand un SMS la 877 (valoare 2 euro). Pentru acesti copii si pentru multi altii ca ei Fundatia Mereu Aproape a deschis doua conturi: RO 05 BRDE 450 SV 0729 533 4500, deschis la BRD GSG SMCC si cont in Euro RO 31 BRDE 450 SV 2376 153 4500 deschis la BRD GSG SMC, cod SWIFT BRDEROBU
