Granite cu masura ruseasca

23 Aug 2004 • 00:00

EDITIE DE COLECTIE

Din delegatia romana pentru semnarea Armistitiului faceau parte Dumitru Damaceanu, Ion Christu, Dumitru Focsaneanu, Ghita Pop si Lucretiu Patrascanu. De la Cairo vor sosi Barbu Stirbey si Constantin Visoianu.

CORNEL MICU

Din cauza bombardamentelor puternice, prima intrunire a Guvernului generalului Sanatescu a avut loc la 25 august, in subsolul Bancii Nationale a Romaniei.

Inceperea tratativelor de Armistitiu a fost prima chestiune dezbatuta. Despre delegatia ce urma sa se ocupe de problema aflam din declaratiile din ancheta ale lui Lucretiu Patrascanu:

"Maniu a propus, cand a inceput discutia, ca din partea Romaniei sa fie trimis un general. M-am ridicat impotriva propunerii lui Maniu, care cu aceasta propunere se mentinea pe vechea lui pozitie de a nu lua nici un angajament politic, in ceea ce priveste Armistitiul. Eu am cerut sa se trimita o delegatie mai larga - in care sa fie reprezentat si elementul politic din noul guvern. Intrucat socoteam ca cea dintai problema dupa reusita loviturii de stat este de a asigura o cat mai rapida si efectiva participare a Romaniei la razboiul antihitlerist si pentru a avea siguranta ca delegatia trimisa va merge hotarata si fara rezerve pe aceasta linie, am propus ca si eu sa fac parte din delegatia de Armistitiu. Maniu a cedat, s-a declarat de acord cu o delegatie reprezentativa si a propus ca Ghita Pop - pe atunci secretar general al Partidului National Taranesc - sa faca parte din delegatie. Am fost de acord cu aceasta propunere si cu desemnarea din partea Consiliului a lui Damaceanu - subsecretar de stat la Razboi - care urma sa discute partea militara a Armistitiului. Delegatia a fost completata cu Ion Christu, desemnat de Externe si colonelul Focsaneanu de la Marele Stat Major. Eu m-am propus sa fac parte din delegatie, dar fiind singurul ministru in delegatie, mi-a revenit prin acest fapt, presedintia delegatiei."

Acceptarea lui Patrascanu drept conducator al delegatiei s-a datorat si refuzului de a pleca al lui Maniu si Bratianu, care au motivat ca ei nu pot semna un act prin care se recunoaste cedarea Basarabiei si Bucovinei.

"FESTIN SOVIETIC". In 1968, in fata comisiei de partid care ancheta procesele politice din vremea lui Gheorghiu-Dej, col. Dumitru Damaceanu, acum general, povesteste istoria semnarii documentului:

"In ziua de 30 sau de 31 august am fost anuntati ca vom fi primiti de Molotov. Am asteptat suficient de mult si incepuse o ingrijorare din partea noastra. Se astepta intunecarea; ca la un moment dat sa vedem pe cerul Moscovei o ploaie de artificii acompaniata de numeroase lovituri de tunuri.

Dupa acest lucru, ca din intamplare, pentru prima oara intra un functionar si il intrebam: "Ce este cu aceasta manifestare?" si raspunsul lui a fost ca se sarbatoreste "ocuparea Bucurestiului". Era in ziua de 30 sau 31 august, desi Bucurestiul fusese ocupat."

ARBITRII. "Dupa catva timp ne primeste, in sfarsit, Molotov. Nu a facut decat un singur gest: ne-a intins mana fara sa ne spuna nimic; ne-a aratat sa luam loc si singurele cuvinte pe care le-a pronuntat au fost: "Conventia de armistitiu nu se va putea incheia decat mai tarziu".

Am plecat. Am stat si am asteptat apoi pana in seara de 11 septembrie, cand a fost sedinta speciala. In aceasta sala ne-am intrunit: Molotov, ambasadorul Statelor Unite ale Americii - Averell Harriman, ambasadorul Marii Britanii - C. Clerk, Vasinski si generalul Malinovski; in spatele lor se aflau expertii, intre care era generalul Vinogradov. In fata lor eram noi, cei cinci. Era o distanta apreciabila intre ei si noi."

HOTARELE ROMANIEI. "S-a inceput sedinta, o sedinta pur formala, deoarece s-a citit proiectul de armistitiu care a fost definitivat, cu o singura exceptie. Citirea s-a facut in ruseste.

Dupa fiecare articol, Molotov se intorcea la stanga, unde se aflau C. Clerk si Averell Harriman. Acestia nu au raspuns decat un singur cuvant: "egrement".

La unele articole, ca de exemplu art. 1, art. 17 si 19, am ridicat obiectiuni si anume: la articolul 1 se prevedea ca noi am intrerupt ostilitatile fata de Germania hitlerista si am intrat in razboi alaturi de Aliati o data cu semnarea Conventiei de Armistitiu, adica 12 septembrie.

Mi-am ingaduit sa vorbesc: ruperea relatiilor cu Germania s-a facut, in cel mai rau caz, in noaptea de 23 spre 24 august, o data cu Proclamatia. Sau in dimineata zilei de 24 august, ora 4:00, cand am inceput in mod efectiv luptele in Capitala.

Spre surprinderea noastra, Molotov impreuna cu ceilalti au fost de acord.

La articolul 17 se prevedea ca administratia romana isi va exercita drepturile legale pe teritoriul Romaniei in urma unei zone de teren care se va intinde intre 50-100 kilometri de la frontiera indarat. Si tot eu am cerut cuvantul si am crezut ca aduc un argument cu care il dau gata pe Molotov, in sensul ca 100 km pentru Romania inseamna mai mult decat 100 km pentru Uniunea Sovietica. Si atunci, Molotov a spus: "Nu am ce sa fac daca teritoriul Uniunii Sovietice este mai intins decat al Romaniei", si nu s-a aprobat cu tot zambetul.

La articolul 19 se prevedea ca clauza Dictatului de la Viena va fi anulata, urmand ca Transilvania sa fie restituita Romaniei. La acest articol a cerut sa ia cuvantul Ghita Pop si a aratat ca drepturile noastre asupra Transilvaniei sunt de necontestat si sa ramana ca Transilvania va fi retrocedata.

Acest lucru nu s-a aprobat si Molotov a spus verbal: "Acest lucru urmeaza sa se definitiveze la Tratatul de Pace"."

CONFUZIE. "Am plecat a doua zi seara intr-un alt local decat cel in care a avut loc sedinta din seara de 12 septembrie. Seara s-a semnat Acordul de Armistitiu, si l-au semnat din partea noastra cele patru persoane, precum si Malinovski. Cred ca nu a semnat nici C. Clerk si Averell Harriman. Erau numai sovietici la semnare. Bineinteles, in asistenta lui Molotov si Vasinski.

C. Clerk a vrut sa adreseze cateva cuvinte si printre altele a spus: "... intr-adevar, Romania, care se gaseste la sudul Dunarii..." Atunci i-am spus ca Romania se gaseste la nordul Dunarii. La plecare, nu mai retin data, mi se pare in ziua de 13 septembrie, ni s-a pus la dipozitie un avion ultraelegant si escortat pana la Odessa de patru avioane."

EPILOG. Alti semnatari romani ai documentului confirma punctul de vedere al intregii comisii: "Ca Romania sa contribuie la razboiul antihitlerist numai pana la vechile granite ale Romaniei si nu pana la completa lichidare a hitlerismului". Ghita Pop sustinea "ca imediat dupa terminarea ostilitatilor, armatele sovietice sa paraseasca tara".

Reprezentantii romani se asteptau la ce poate fi mai rau din partea sovieticilor. Astfel ca, atunci cand le-a fost adus proiectul de Armistitiu, toti i-au gasit clauzele usoare in raport cu pagubele facute de Romania pe frontul antisovietic.

MANIU CONTESTEAZA

In sedinta Consiliului de Ministri din 15-16 septembrie 1944 s-au discutat clauzele Conventiei de Armistitiu. In cadrul acesteia, Iuliu Maniu a refuzat sa-si asume responsabilitatea pentru efectele Armistitiului: "Domnilor, tin de la inceput sa constat ca textul acestui armstitiu nu corespunde cu acele conversatiuni si acele incheieri pe care emisarii nostri de la Cairo le-au convenit cu reprezentantii Aliati. Vedem ca acele conditiuni nu au fost respectate.

Tin sa constat acest lucru pentru a ne feri de invinuirea ca noi am dus tara in aceasta situatie. Ne-am gandit bine ce facem, am facut bine conditiile, dar, fireste, se intampla si altfel, fiindca, repet, ceea ce am stabilit la Cairo nu au respectat domnii din Moscova. Suntem mici, suntem slabi, am facut o politica catastrofala, conducatorii tarii noastre de pana acum au mers cu ochii inchisi, ne-au dus in toate privintele in situatii absolut imposibile si comisia trimisa de noi nu putea face altfel decat sa semneze.

Imi inchipui durerea sufleteasca pe care au simtit-o si suntem alaturi de dumnealor in aceasta durere. Precizez ca conditiunile (sic!) avute pentru armistitiu, cand am sfatuit partidul si pe Maiestatea Sa, nu erau cele care sunt astazi. Noi toate chestiunile le-am discutat cu multa bagare de seama. Am luat toate masurile care se puteau lua in asemenea ocaziuni, dar nu am reusit cu ele."

INCEPUTUL OCUPATIEI

Elasticitatea evidenta a clauzelor Conventiei de Armistitiu va permite ocuparea tarii de catre trupele rusesti pana in 1959, sovietizarea si spolierea Romaniei. Filosoful Mircea Vulcanescu, fost subsecretar de stat in Ministerul Finantelor in Guvernul Antonescu, va declara in 1946 ca "livrarile de cereale facute aliatilor, in noua luni dupa 23 August 1944, au depasit pe cele facute nemtilor in patru ani."

"AMINTIRI"

Deja, in 1952, conducatorii comunisti Bodnaras si Parvulescu evocau propagandistic pregatirile Armistitiului. "Pa-trascanu a venit la mine calcand orice regula de conspiratie, cand a fost propus sa plece la Moscova pentru incheierea Armistitiului. Mai tarziu vine pregatirea documen- tului de rasturnare. Am facut materialul pe care l-a citit "Mutu" (Regele Mihai, n.n.), decretele pentru eliberarea imediata din lagare si inchisori a tovarasilor, pregatirea evadarii. Am facut un plan pentru organizarea evadarii. Imi aduc aminte si cum a fost si cu plecarea la Moscova pentru Armistitiu, cand Patrascanu a vrut singur sa plece ca sa angajeze Partidul in incheierea Armistitiului eu si cu tov. Gheorghiu m-am opus ca nu este just si am trebuit sa determinam si pe Bratianu si pe Maniu, sa trimita si ei. Ei voiau sa fie un guvern militar, la inceput. Bratianu si Maniu sustineau ca nu este nevoie de un guvern politic, ci militar. Ei voiau sa fuga de raspundere. Atunci am dat batalia si n-am admis, tratativele s-au prelungit, banditii se adunau si am mai facut presiuni si chiar am manevrat cu Tatarascu si grupele antifasciste ca daca nu primesc vom fi obligati sa facem peste capul lor."