Groapă de gunoi în locul fostei case Teodoreanu. După ce a pus la pământ imobilul, proprietarul cu simpatii pedeliste a lăsat locul pradă gunoaielor

Casa memoriala Teodoreanu nu exista pe pamant, ci doar in amintiri, unde a fost exilata de interese imobiliare grase. Strada Zlataust din Iasi pe care a locuit scriitorul a ajuns un loc al aducerilor aminte. Aici pasii lui Ionel Teodoreanu se intersectau cu cei ai poetei Otilia Cazimir. Casa memoriala a acesteia chiar se invecineaza intr-un colt al gardului cu ceea ce ar fi trebuit sa fie Casa memoriala Ionel Teodoreanu. Pe aici trecea in vizita si poetul Toparceanu in drum spre prietena sa, Otilia. Nimic din parfumul acelor vremuri nu mai exista. Un hotel pentru studenti in colt de strada si o cladire vizavi, cu multe etaje, sedii de firme. Umbra ei cade amenintator, ca o cruce, pe locul unde a fost odata casa in care au locuit scriitorul impreuna cu si fratele sau Pastorel. Imobilul din strada Zlataust nr. 7A a fost demolat in 2010. Actiunea a fost posibila prin declasarea si scoaterea casei din lista monumentelor istorice. Interese imobiliare grase au calcat in picioare memoria culturala a Romaniei. Cel care si-a dat avizul si a facut posibil ca proiectul unui posibil muzeu memorial Teodoreanu sa ia drumul gropii de gunoi a istoriei este actualul vicepresedinte al CNA, Ioan Onisei, care in 2005, in calitate de secretar de stat in Ministerul Culturii, a condamnat casa la moarte.

Pedelistul Hauca a aruncat ramasitele casei in haul istoriei
Acum, terenul pe care s-a aflat locuinta scriitorului a devenit ghena boschetarilor aciuati in cladirile parasite din imprejurimi. Intre tepii balariilor de mai an rasar printre urmele de zapada gaturi de sticle, peturi, bucati din plastic. Gunoi, pur si simplu. "Noi ne-am impotrivit ridicarii unui bloc in acest loc. Si cum nu a reusit sa ridice o cladire, proprietarul a abandonat momentan terenul. Acum arunca multi gunoiul aici, in special oamenii fara adapost care au populat casele parasite din zona. Pur si simplu curtea e plina de resturi", ne-a spus Raluca Lapus­neanu, care locuieste alaturi, in casa bunicilor lui Ionel Teodoreanu.

Autorul fizic al "asasinatului cultural" este Teodor Hauca, un influent om de afaceri cu simpatii pedeliste, membru al Comisiei economice, industrii si servicii si al Comisiei pentru agricultura, silvicultura si dezvoltare rurala a Senatului in perioada 1995-2000. El este tatal actualului proprietar, Sergiu Hauca, notar la Popricani, detinator de Lamborghini. Insa cioclilor Onisei si Hauca le-au stat prin preajma autoritatile judetene, inclusiv cele culturale. Acum doi ani, tatal proprietarului, Hauca senior, confirma ca viitoarea constructie era in stadiu de proiect si asa a ramas pana acum. Am vorbit cu vecinii si am aflat detalii din ziua daramarii casei Teodorenilor. Sarmanii vecini au vrut sa mai recupereze cate ceva, dar n-a fost posibil. Era inceputul lui aprilie 2010. Proprietarul primise avizul de demolare de la Primarie si daduse unda verde unor sateni din Popricani sa darame casa. Notarul din Popricani a adus cativa tarani sa ajute la dezmembrare. Pe langa ei s-au aciuat si tigani. "Timp de doua zile a fost desfacuta caramida cu caramida, a fost incarcata in masini si dusa a fost." A mers si cel care ne-a relatat povestea sa capete macar un toc de usa. La poarta s-a intalnit cu un tiganas care s-a recomandat ca fiind din Popricani, la fel ca toata gasca, si care i-a dat de inteles ca materialele sunt in mare parte ale lor. Asa s-a imprastiat o casa de care se leaga cultura neamului.

"O umila si nestiuta ulita de margine de targ"
Scriitorul Mihail Serban vorbea in volumul sau intitulat "Amintiri", in capitolul destinat lui Ionel Teodoreanu: "Am intrat in casa veche, in care toate – si lucrurile, si sunetele, si atmosfera erau ca in cartile lui. Mirosea discret a parfum de pa­ciuli…". Chiar Teodoreanu descrie zona cu pricina cu talentul sau neasemuit. "E o umila si nestiuta ulita de margine de targ. Nu rasfata ochiul cu mladieri de rau gatite in salturi de verdeata si nici nu ispiteste pasul cu caldaram sonor. E firava si goala: numai pamant si pietre. Ea e pustnica. A strans pios tacerea aruncata de celelalte uliti si s-a dat la o parte de ele... Odinioara pe meleagurile acestea stapanea un sat gospodar..." As­tazi, pe locul unde se inalta odi­nioara casa, bratele uscate ale balarilor stau povarnite de zapada, ca niste cruci. Ce gasesti azi in spatiul mitic al scrii­torul e departe de cele descrise de Teodoreanu in cartile sale.