Haiducul din Babadag

Dumitru Filiu este unul dintre supravietuitorii rezistentei anticomuniste din Dobrogea. A atins venerabila varsta de 95 de ani. Are la activ o condamnare la moarte, comutata in detentie pe viata si 15 ani petrecuti in puscariile comuniste. Un adevarat patriarh, memorie vie a unor timpuri pe care si le aminteste cu precizia unui adevarat film documentar.

Aflat intr-o forma fizica remarcabila si o limpezime a mintii aproape de necrezut pentru un om care a trecut prin cele mai cumplite chinuri posibile, Dumitru Filiu povesteste cu placere istoria la care a participat, rareori ca erou si cel mai adesea ca victima inocenta.

„Domnule, toate necazurile poporului asta au inceput in ‘44, cand sovieticii au invadat Romania. Lumea s-a speriat, nu stiam ce o sa se intample. Pierdusem razboiul, Occidentul ne lasase pe mana bolsevicilor, iar astia i-au adus pe comunisti la putere. Dupa 1948, dupa ce s-au vazut instalati la putere, au adus si la noi colhozul. Au venit «cotele» si cei mai instariti trebuiau sa predea cereale la stat. Daca nu aveau, trebuiau sa le cumpere sau sa le plateasca. Refuzai, te duceau la primarie si luai bataie mai rau ca hotii de cai. Ce sa-ti spun? Pe aici pe la noi se bagasera la comunisti toti neispravitii, toti betivii si puturosii. Niste nenorociti care o viata intreaga nu agonisisera nimic la sufletul lor. Atunci, in nord s-au ridicat fratii Fudulea. Au adunat oameni, au fugit prin paduri si s-au organizat. Prin ’48 am inceput sa ne organizam si noi, aici, in sud. La inceput era parintele Dumitru Mihailescu, poetul Alexandru Scarisoreanu, din Constanta, Dumitru Jian si eu. Noi am fost, astia patru. Apoi, oamenii au inteles ce vrem si au inceput sa ni se alature. Nu faceam nimic rau, doar vorbeam cu ei si incercam sa-i imbarbatam. Dar comunistii, speriati ca-i putem rasturna, au asmutit Securitatea pe noi."

Armata secreta din satele Dobrogei

„In cateva luni ne-am adunat foarte multi. Veneau oameni din fiecare comuna, uneori mai multi, alteori mai putini si la fiecare le luam juramant de credinta. Erau din Cobadin, Ciocarlia de Sus si de Jos, Viisoara, Lanurile, Deleni, Topraisar. Cand am fost mai multi am inceput sa-i recrutam fara sa stie unul de altul, ca daca Securitatea prindea vreunul, sa nu-i traga si pe ceilalti dupa el. Ne organizam. Arme aveam toti. Aveam pistoale, grenade si mitraliere. Facusem rost de ele cand au plecat nemtii. Mai aveam si de la Armata. In 1949 au venit Gogu Puiu cu ai lui. Si ei aveau arme, la fel ca si oamenii fratilor Fudulea. Apoi ne-am hotarat sa unim grupurile din nord cu cel din sud, sa actionam impreuna. Stiam cu toti in ce ne bagam. Stateam mai mult ascunsi, nici ai nostri nu stiau unde suntem. Eu mi-am mutat nevasta la Constanta. I-am cumparat o casa si am trimis-o acolo. Am pus-o sa completeze o cerere de divort, ca sa nu aiba de suferit si ea in cazul in care as fi fost prins.

Aveam printre noi si cativa care se bagasera la ei in partid. Erau si astia oamenii nostri, care ne anuntau despre miscarile Securitatii. Altfel umblam pe ascuns si ne feream de ei cat puteam. Uneori ieseam prin oras sub alte infatisari. Gogu Puiu adusese din strainatate o trusa speciala. Se si pricepea: iti schimba figura si te aranja de nu te mai cunosteai nici tu cand te priveai in oglinda. Aveam si acte falsificate. Era un om de-al nostru, unul, Ion Anagnoste. Venit din Germania. Avea vreo 22 de ani, dar era foarte priceput. Fiecare aveam cate doua-trei randuri de acte, aranjate perfect de el."

Amiralul Macelaru - reprezentantul Armatei regale romane

Gruparea „Padurea Babadag" a avut legaturi si cu reprezentantii Armatei regale romane. Referitor la acest aspect, Dumitru Filiu ne-a relatat ca s-a intalnit de cateva ori cu amiralul Horia Macelaru din Constanta. El isi aminteste ca, la una dintre intalniri, Macelaru i-ar fi spus: „Vezi ca in curand vor debarca trupele americane in Portul Constanta. Trebuie sa organizam totul, pentru ca trupele rusesti sa nu poata interveni. Ba mai mult, o sa luptam si noi contra lor. Am sa-ti trimit doi ofiteri superiori ca sa minati tot traseul de la Negru Voda la Tulcea, calea ferata, astfel ca rusii sa nu mai poata ajunge la Podul Cernavoda". Plan temerar, care nu a mai fost niciodata pus in aplicare. Nici pana acum nu s-a putut afla daca amiralul Macelaru era la curent cu anumite planuri secrete care, daca ar fi fost puse in practica, ar fi schimbat fata si soarta Europei. Or, daca nu a fost si el unul dintre naivii care au platit cu viata speranta „lasa ca vin ei, americanii".

Viu printre cei morti

Acum, dupa trecerea a peste cinci decenii de la acele evenimente dramatice, Dumitru Filiu le descrie in amanunt parca ar fi fost ieri. Vorbeste calm, cu detasare, ca si cum ar relata intamplari din viata altcuiva ori ar povesti un film, la care el a fost doar spectator.

Pe mine m-au prins in ziua in care a cazut si Gogu Puiu. Participasem la o intrunire la care venisem mai multi. Parintele Mihailescu nu mai apucase sa ajunga. L-au prins la marginea Cobadinului. A incercat sa scoata pistolul, sa se apere, dar n-a apucat sa-l foloseasca. L-au prins, l-au batut groaznic, apoi l-au arestat. Cand securistii au ajuns si la noi, deja fugisem, eu intr-o directie, Gogu Puiu, intr-alta. Intentionam sa ajung la niste grajduri, unde aveam destule arme si munitie. Imi ziceam ca, daca ajung acolo, ma bat cu ei pana seara si tot n-or sa ma biruie. Am apucat sa fug doar cateva sute de metri. M-au impuscat in spate. Eram ranit si la cap. M-au prins, dar nu mai stiu cum, ca deja lesinasem. Ceva mai tarziu mi-am revenit si atunci am vazut ca l-au adus si pe Gogu Puiu. Era mort, sfartecat parca de o explozie, iar inima ii atarna printre coaste. Mai tarziu am aflat ca se batuse cu securistii. Avea la el cele doua pistoale si a tras in ei cat timp a avut munitie. Cand a terminat gloantele si si-a dat seama ca-l vor prinde, a facut asa cum a spus mereu: a detonat grenada pe care o purta cu el peste tot. Atunci au murit mai multi, si de-ai nostri, si de ai lor. Credeau ca si eu sunt mort. Ne-au acoperit cu o prelata si ne-au aruncat pe amandoi intr-o masina. Mai tarziu si-au dat seama ca traiesc. M-au dus la spital, m-au tratat si apoi m-au bagat in ancheta. In schimb, pe Gogu Puiu l-au tinut pe loc vreo trei sau patru zile, ca sa-l arate stabilor veniti de la Bucuresti. Mde, era marea lor victorie: omorasera un «dusman al poporului»."

„Jocul" sentintelor: Condamnat la moarte, salvat in ultimul moment

Judecat in regim de urgenta, Dumitru Filiu a fost condamnat, initial, la pedeapsa capitala. Timp de doua luni a asistat la disparitia a sapte dintre membrii „lotului" din care facea si el parte. Sapte oameni, buni prieteni si camarazi, au fost dusi, unul cate unul, impuscati si aruncati in gropi comune nestiute nici acum. Pentru Filiu au fost zile chinuitoare, cand nu stia daca nu el va fi urmatorul care avea sa fie scos din celula, imbracat doar in camasa si izmene, si dus in fata plutonului de executie. Ulterior, pedeapsa capitala i-a fost comutata in detentie pe viata. A fost pus in libertate in anul 1964, in urma amnistiei decise de catre „Ghita" Dej. Si-a petrecut 15 ani din viata prin puscariile comuniste, dar, chiar si dupa ce a fost pus in libertate, a fost urmarit pas cu pas de Securitate.

Trenul-fantoma

„Trenul-fantoma" este unul dintre cele mai dramatice episoade ale represiunii la care au fos supusi luptatorii anticomunisti din Dobrogea. In primele luni ale anului 1950, 120 de membri ai „lotului Padurea Babadag", condamnati anterior la pedepse cu inchisoarea mai mari de zece ani, au fost ridicati din penitenciarele de la Aiud si Gherla. De acolo, ei au fost „incarcati" intr-un vagon de vite, in care au fost inghesuiti claie peste gramada. Apoi, timp de aproape doua luni, au fost plimbati prin toata tara. Primeau mancare si apa doar o data la cateva zile, iar medicamente, niciodata. Gerurile cumplite ale acelei ierni, setea si foamea permanente au ucis aproape o suta dintre acei nefericiti. Drum nesfarsit, transformat intr-un adevarat concurs, o proba extrema de supravietuire. La sfirsitul acestui calvar, ajunsi la Timisoara, putinii supravietuitor au primit un „premiu" dramatic: cate un glont in ceafa.

SUMAR EDITIE DE COLECTIE

Haiducii lui Dumnezeu

Razvratitii din padurile Maramuresului voievodal

Luptatorii din Tibles

Ion Gavrila, cosmarul Securitatii

Prabusirea centrului de comanda al rezistentei

Singurul supravietuitor: mit in manualul de istorie

Aristina Saileanu, eroina in pantaloni din Lapus

Eroii din Vrancea: Paragina si Timaru

"Vrem doar adevarul"

Banatenii au fost fruncea miscarii anticomuniste

Carti despre „banditi"

Partizanii Dobrogei

Haiducul din Babadag

Satul de dupa gratii

„Cate strazi din sat au numele eroilor?"