Henri Coandă: „Am avut resurse în timp şi spaţiu să aştept, într-o lume care uneori înţelege anevoie şi se urneşte greu, mult prea greu!”

Contestat atat de nedrept chiar din timpul vietii, savantul roman Henri Coanda a avut puterea de raspunde criticilor cu mult calm si intelepciune. Multe dintre interviurile si declaratiile sale contin adevarate maxime. Am selectat cateva pentru cititorii Jurnalului National.

Despre nationalitate

'Sunt convins ca exista, cum se spune, glasul pamantului stramosesc. Locul unde te-ai nascut, unde ti s-au nascut parintii, bunicii, unde ai crescut, joaca un rol mai mare decat se crede de obicei. Si nu numai afectiv, cum pare poate la prima vedere. Omul nu e numai produsul ereditatii, al educatiei, al societatii in care traieste, creierul lui este produsul unor efluvii strict locale, nationale sa le spunem si asa cum omul ajunge pe Luna, dar inchis in capsula care duce universul sau tehnic, asa duce el si pe Pamant, oriunde s-ar afla, pecetea locului sau originar. Asta explica multe: psihologia diferita a popoarelor, aptitudinile lor variate etc. De aceea cred in ingeniozitatea romaneasca'.

Despre Institutul de Gandire Romaneasca

'Nu trebuie sa admiram o masina sau un aeroplan. Adevarul adevarat este ca trebuie sa admiram creierul care a fost capabil sa le creeze, sa le faca. Acest creier, ceea ce numim noi materia cenusie, este in mare cantitate in tara si lipseste in tarile celelalte. Si atunci ma intreb daca n-am putea sa consideram aceasta materie cenusie, adica gandire romaneasca, in asa fel incat ceilalti sa vina sa ne ajute in mod financiar cumparand ideile noastre iar nu noi sa platim la altii transformarile ideilor romanesti. As vrea ca sa fac un soi de centru al gandirii romanesti in toate bransele. Odata ce-am vorbit de creier, ca este artist, ca este pictor, sculptor, muzicant sau inginer…toti astia sunt poeti. Ce este o poezie? A concepe ceva abstract si a-l face concret pentru altii!

Daca pun la dispozitie casa asta (Casa Coanda din Bulevardul Lascar Catargiu, fost Ana Ipatescu, nr. 29, donata statului roman de familia Coanda – n.r.) pentru un astfel de institut, atuncea poate ca o sa am ceva tineri, foarte tineri, cu imaginatie, scrisa sau muzica sau inginereasca, sa fie imaginatie, pentru ca a executa idei este dat multora care au mijloacele, dar pentru a avea idei nu e nevoie sa ai multe in jurul tau... Acest soi de imaginatie, acest soi de a vedea, este la baza intregului sistem de dezvoltare a omenirii. Telefonul, inainte sa-l avem, nimeni nu se gandea la el si cu toate acestea nimeni nu mai poate fara el. Vreau sa spun ca nu este necesitatea care creeaza obiectul ci obiectul care creaza necesitatea. Ai televiziunea, ai toate astea, n-aveai nevoie sa le ai si acum nu mai poti sa scapi de ele! (...)

Am decis sa aduc ceva, o macheta a unui tren, un mod de transport de mare viteza de la un punct la altul, cu viteze de 500-600 km/h prin tuburi. Daca gandesti putin la viitor, ce-nseamna sa scapi soselele de camioane, ca ele strica tot, sa te duci repede de la un punct la altul, cu viteze care nu le poti face cu un camion si ieftin...'.

Despre 'anomalia' numita om

'Aceasta conditie umana este mai lenta a se dezvolta decat posibilitatiile stiintifice pe care le cunoastem, din cauza ca, pentru moment, noi ne deplasam cu viteze care nu s-au cunoscut acum 150 de ani. De atunci incoace vitezele au crescut, dar pana atunci Napoleon se misca cu aceeasi viteza ca Alexandru cel Mare sau Cezar, nu era diferenta. Prin urmare, aceasta viteza era atunci limitata de viteza calului. Gingis Han a cautat sa faca Posta cu caii lui care mergeau pe distante scurte si puteau transporta vesti. De la un moment dat, mentalitatea omului a cerut viteza, ca asta este adevarul adevarat al actiunii stiintifice. Actiunea stiintifica trebuie sa o consideram ca o evolutie a primelor idei de deplasare si de termodinamica. Cand Forest a inventat motorul cu 4 timpuri, doi ani dupa asta se faceau automobile, in ’96 –si am avut norocul sa asist la aceasta dezvoltare de la inceput- si 10 ani dupa asta omul zbura. De atunci s-au facut multe modificari si multe adaptari dar mentalitatea omului n-a urmat, el a ramas mai superstitios decat era. El a fost asa de coplesit de toate aplicatiunile umane ale stiintei incat a devenit un om superstitios, mult mai superstitios ca inainte... Nu se crede dar asa este, el cauta sa gaseasca in miscari meteorite farfurii zburatoare venind din alte parti si lucruri din astea, el nu mai poate concepe viata fara ceva supranatural, ori viata este cum spuneam un accident acvatic -suntem 78% apa- si acest accident acvatic este si el fixat de apa care este o anomalie. Prin urmare noi suntem o anomalie...'.

Despre... Henri Coanda

'Adevarul este ca sunt sociabil (…). Ca am fost contestat e putin spus! Nurnai ca nu am pus la inima! Sa stii ca stiinta si arta au un lucru cornun: daca ai realizat ceva de valoare, mai devreme sau mai tarziu ti se recunoaste. Dealtfel, in general, asa e in viata. Nu as numi asta optimism, ci realitateate. Iar impotriva realitatii e foarte greu sa lupti. De fapt, poti sd lupti cat vrei, tot ea invinge! (…) Poate ca multe din ideile pe care le-am sprijinit vor da primul rod peste mai multi ani. La urma urmei, nici pomii nu dau- rod in primul an. Natura stie ea de ce si pentru ce. In schirnb, cand incep sa dea rodul - nu se mai opresc pana mor! Poate ca eu nici n-o sa mai exist sub forma aceasta, sa-i zicm fizica, ca sa ma pot bucura de roade. Traiesc insa acum cu constiinta linistita ca un roman, ca un om pe nume Coanda, a putut face ceva, cat de putin, pentru tara lui, pentru tara in care s-a nascut, pentru tara care i-a fost tara si cand s-a gasit departe de ea, pentru pamintul pe care vrea sa-si dea -cand o veni momentul- ultima suflare'.