Hristos Cel Înviat, bogăţia vieţii noastre

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bi­sericii Ortodoxe Române, cu prilejul Sfintelor Paşti, îi îndeamnă pe toţi cre­dincioşii ca principala bogăţie pentru toţi să fie faptele bune, iar cei care au bogăţii materiale să se gândească şi la săraci.

Redăm în continuare pasaje din Pastorala Părintelui Patriarh.     
Preacucernici şi Preacuvioşi Părinţi, iu­biţi credincioşi şi credincioase, Învierea Domnului nostru Iisus Hristos prăznuită în Sfânta şi Marea Sărbătoare a Sfintelor Paşti ne arată bogăţia iubirii milostive a lui Dumnezeu şi a slavei cereşti dăruite nouă, oamenilor, în Iisus Hristos, ca noi să fim părtaşi ai vieţii şi bucuriei veşnice a Preasfintei Treimi.

Bogăţia iubirii şi slavei dumnezeieşti împărtăşită oamenilor în Hristos Cel Răstignit şi Înviat se arată mai ales în darul sfinţirii şi al înfierii dumnezeieşti a omului prin har, precum şi în darul în­vierii trupului omenesc din moarte şi stricăciune, pentru a participa la viaţa, slava şi fericirea veşnice din Împărăţia cerurilor, după ce am primit răscumpă­rarea şi iertarea păcatelor, prin jertfa Crucii. (...).

Din învăţătura Sfântului Apostol Pavel despre legătura adâncă dintre Învierea lui Hristos şi viaţa creştină, vedem că bogăţia bunătăţii lui Dumnezeu dăruită oamenilor în Iisus Hristos ne cheamă la fapte bune, prin care noi să arătăm în jurul nostru bogăţia lucrării harului lui Dumnezeu în lume. Vedem, de asemenea, că slava Învierii lui Hristos ne descoperă o altă bogăţie decât bogăţia materială, pământească şi trecătoare, şi anume ne descoperă o bogăţie spirituală ce­reas­că, netrecătoare, adică bogăţia vieţii şi fericirii veşnice, care se dobân­deşte prin credinţă vie în Iisus Hristos şi prin fapte bune. Astfel, înţelegem mai bine că Hristos a coborât din ceruri, S-a făcut Om, adică a luat chip de rob, ca pe noi să ne înalţe la ceruri, să ne facă fii ai Tatălui din ceruri, ca să moştenim împărăţia ceru­ri­lor şi viaţa veşnică. El, bogat fiind în sla­vă, S-a smerit şi a sărăcit pentru noi, ca pe noi să ne îmbogăţească, dăruindu-ne sla­va învierii prin har şi a învierii din păcat şi moarte (II Corinteni 8, 9). De aceea, co­moara cea mai de preţ şi bogăţia cea mai mare a creştinului este Însuşi Hristos - Domnul (Galateni 2, 20; II Corinteni 4, 7), prezent şi lucrător în viaţa acestuia prin harul Său, în care se arată dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh  (II Corinteni 13, 13).

IZVORUL VIEŢII VEŞNICE
Trăim astăzi într-o lume în care oa­menii caută mai mult bogăţia materială trecătoare decât bogăţia spirituală a credinţei şi a vieţii veşnice, iar pe lângă sărăcia materială tot mai aspră se arată şi o sărăcire spirituală a oamenilor, ca slăbire a credinţei, o răcire a dragostei frăţeşti şi o diminuare a faptelor bune. (...)

Potrivit învăţăturii Sfintei Scripturi, bogăţia aparţine lui Dumnezeu (Psalm 23, 1; 49, 12-13), însă El o dăruieşte oamenilor (Facerea 24, 35), ca oamenii să o dă-ru­iască şi altora, mai ales săracilor (Matei 19, 21; Luca 12, 33; 16, 9; I Timotei 6, 18; I Ioan, 3, 17). Dumnezeu ajută pe om să adu­ne bogăţia (Deuteronom 8, 16-18), când aceasta este o binecuvântare a lui Dumnezeu pentru om (Pilde 10, 22; Fili­peni 4, 19). (...)

Relele cele mai mari pe care le poate aduce lăcomia de avere vieţii spirituale sunt acestea: uitarea de Dumnezeu (Deuteronom 6, 10-12; Osea 13, 6), părăsirea de Dumnezeu (Deute­ro­nom 32, 15), tăgăduirea sau negarea existenţei lui Dumnezeu (Pilde 30, 8-9), răzvrătirea contra lui Dumnezeu (Neemia 9, 25-26), lepădarea de Hristos (Matei 19, 21-22), mândria nesăbuită (Pilde 28, 11), învârtoşarea inimii sau lipsa de milostivire (Pilde 18, 23), asuprirea semenilor, mai ales a săracilor (Iacob 2, 6), înşelăciune (Iacob 5, 4). Cunoscând aceste consecinţe rele ale lăcomiei de avere, Mântuitorul Iisus Hristos îndeamnă pe cei bogaţi să-şi adune comori în ceruri, întrucât comorile cereşti sunt mai presus de orice bogăţie pământească (Matei 6, 19-20; Luca 12, 33; I Timotei 6, 19).     

Sfânta Scriptură conţine multe mustrări şi ameninţări împotriva celor care adună comori materiale pe nedrept (Cf. Pilde 13,11) sau le do­bândesc pe nedrept (Pilde 21, 6; 28, 20-23; Ie­re­mia 17, 11), dar şi atitudini împotriva celor care acumulează averi prin constrângerea semeni­lor (Iov 20, 18-23; Pilde 22, 16; Iacob 5, 1-5). (...) În ceea ce priveşte sărăcia, Sfânta Scriptură ne în­vaţă că aceasta are un înţeles material, ca lipsă de bunuri materiale, şi un înţeles spiritual, ca lipsă de bunuri duhovniceşti sau lipsă de vir­tuţi şi calităţi sufleteşti. După cum bogăţia în sine nu este rea, ci poate fi dobân­dită şi întrebuinţată într-un mod bun sau rău, tot aşa şi sărăcia poate fi înţeleasă, acceptată şi trăită cu folos duhovnicesc sau poate duce la disperare şi la fapte rele. (...)

BOGAŢII SĂ FIE MILOSTIVI
Urmând Sfintei Scripturi şi mai ales Evan­ghe­­liei Domnului nostru Iisus Hristos şi învă­ţăturii Sfinţilor Apostoli, Sfinţii Părinţi ai Bise­ricii au scos în evidenţă marea tiranie spirituală şi multele nedreptăţi şi consecinţe so­ciale negative pe care le aduce lăcomia de averi materiale trecătoare, îndemnând pe cei bogaţi să fie milostivi şi darnici faţă de săraci, să nu îngroape comorile de aur în pământ, ci să le mute, prin milostenie, în ceruri, la loc sigur, iar pe săraci îi îndeamnă să nu deznădăjduiască, ci să adune bogăţie spirituală în suflet, prin cre­dinţă şi rugăciune, prin cuvânt bun şi blândeţe. Astfel, Sfântul Ioan Gu­ră de Aur (Ü 407) îl în­deamnă pe bogat, zicând: "Averile pe care le pui în mâna săracilor, le pui într-o vistierie si-gură, în mâna lui Dumnezeu. Mâna lui Dumnezeu îţi va da averile înapoi, în­tregi şi bine păzite; iar când te vei duce în pa­tria ta (ce­rească), o dată cu averile tale, vei fi lăudat, vei fi încununat şi pe deplin mulţumit şi fericit". (...)

Un alt Sfânt Părinte al Bisericii, Sfântul Vasile cel Mare (Ü 379), pe care-l cinstim în mod deosebit anul acesta, 2009, împreună cu ceilalţi Sfinţi Capadocieni, este un înflăcărat apărător al săracilor şi un aspru judecător al bogaţilor lacomi în vreme de foamete şi criză economică. Iată câteva din îndemnurile sale date bogaţilor lacomi de câştig cu orice preţ: "Nu scumpi produsele tale, îngreunând nevoile celor lipsiţi! Nu aştepta să lipsească grâul de pe piaţă, ca să-ţi deschizi tu hambarele, căci «cel care scumpeşte grâul este blestemat de popor» (Pilde 11, 26). Nu aştepta vremuri de foamete, din dragostea de aur! Nu aştepta o lipsă generală, ca să-ţi înmulţeşti ave­rile! Nu face comerţ cu nenorocirile oamenilor! Nu preface mânia lui Dumnezeu în prilej de înmulţire a averilor tale! Nu înrăutăţi cu bi-ciul neomeniei tale rănile celor în suferinţă". (...)

Un alt Sfânt Părinte din Capadocia, Sfântul Grigorie de Nyssa, ne arată importanţa milos­teniei faţă de săraci, zicând: "Săracii sunt vis­tiernicii bunurilor făgăduite, ei sunt paznicii Împărăţiei (cerurilor - n.n.), cei care deschid uşile celor buni şi care le închid pentru cei învârtoşaţi la inimă şi urăsc pe oameni. Dar, în acelaşi timp, ei sunt acuzatori de temut, cât şi buni apărători. Ei apără sau învinuiesc, dar nu prin cuvinte, ci aşa cum sunt ei văzuţi de Domnul şi Judecătorul lumii. Căci felul cum ne purtăm cu ei strigă înaintea Cu­nos­cătorului de inimi mai puternic decât orice crainic".

Un alt episcop din Capadocia, care a trăit tot în veacul al IV-lea, Asterie al Amasiei din Pont, a rostit şi el omilii celebre despre bogăţie şi sărăcie, fiind un aspru luptător împotriva lăcomiei de averi materiale: "Cine l-a şters din catalogul apostolilor pe Iuda şi l-a făcut vânzător în loc de apostol? Nu oare faptul că purta pungă, că a pus mai întâi la cale vânzarea, iar apoi a dobândit preţul faptei sale necinstite? Pentru ce Faptele Apostolilor pomenesc de Anania şi de Safira? Nu pentru că s-au furat pe ei înşişi şi au furat darurile afierosite Bisericii din propriile averi?" (...).

CRIZA DE OMENIE
Criza financiară şi economică în care se află lumea de azi este în mare parte rezultatul lă­co­miei, al câştigului nedrept, al speculei financiare, al evaziunii fiscale la nivel mondial. Când goana după profitul material obţinut cu orice preţ, fără mă-sură şi fără morală, devine o ti­ra­nie a su­fletului, atunci capitalismul devine "săl­­­batic" şi se manifestă ca o patimă a lăco­miei, "ştiinţific" organizată. (...)

Chiar dacă suntem mai săraci din punct de ve­dere al bunu­rilor materiale, să nu sără­cim totuşi din punct de vedere spiritual, ci să ne îmbogăţim în bu­nă­tate, prin cu­vântul bun de încurajare, sfatul bun, o mână de ajutor dată celor mai săraci de­cât noi, dar şi prin redescoperirea virtu­ţi­lor v­a­loroase ale demnităţii şi creativi­tăţii, ale mun­cii cinstite şi solidari­tăţii constante. Mai pă­gu­bitoare decât sărăcia, ca lipsă de cele materiale, este acum, în vreme de criză financiară şi economică, criza de omenie, adică slaba vo­inţă de a fi onest şi drept, harnic şi gene­ros.

Cu această speranţă de înnoire spirituală a vieţii şi de îm­bogăţire în fapte bune, în lumina şi pacea săr­bătorii Sfintelor Paşti, vă îndemnăm ca, prin cuvânt şi faptă, să aduceţi bucurie celor săraci şi bolnavi, orfani şi bătrâni, necăjiţi şi singuri, astfel încât şi ei să simtă că Învierea Domnului Iisus Hristos revarsă peste oameni bogă­ţia iubirii lui Dumnezeu Cel Milostiv. Cu prilejul Sfintelor Paşti, vă adre­săm tutu­ror părinteşti doriri de să­nă­tate şi mân­tuire, pace şi bucurie, dimpreună cu sa­lutarea pascală: Hristos a în­viat! Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi îm­părtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!

Ziarul Lumina
În noaptea de Înviere, la Catedrala Patriarhală, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel le va oferi celor prezenţi lumină sfântă adusă de la Ierusalim de o delegaţie condusă de PS Varsanufie Prahoveanul