ÎN IMPAS / Biserica Rusă are nevoie de români

Când eşti student în Bucureşti, provincial în anul I, rătăcindu-te când cineva te lasă la două sute de metri de Universitate, visul tău cel mai mare este să descoperi principalele străzi şi clădiri din oraş. Este posibil ca iniţierea de nou-venit în oraş să înceapă cu Biserica Rusă, aflată chiar vizavi de Universitate.

IUBIRE DE STUDENT
Dacă este duminică dimineaţa, vei vedea în jurul lăcaşului puzderie, de copii alergând fericiţi prin curte. Biserica Rusă este renumită pentru mulţimea de familii tinere care vin aici cu copiii la slujbă. După 1989, studenţii, dornici să afle despre Dumnezeu cât mai multe, au găsit răspunsuri la întrebările lor la părintele Vasile Gavrilă, parohul de la Rusă. El a devenit sufletul unui grup care a făcut câţiva ani o emulaţie spirituală deosebită, Asociaţia Studenţilor Ortodocşi din România, ASCOR. “Ascoriştii” au transpus cât se poate de firesc în practică învăţăturile lui Hristos despre a cerceta pe cel bolnav, pe cel bătrân şi singur, pe tot cel care are nevoie de o vorbă bună şi de un ajutor material. Tinerii de atunci au ajuns oameni mari, cu profesii respectabile: profesori, ingineri, jurnalişti, economişti, medici, arhitecţi. S-au aşezat pe la casele lor, s-au căsătorit şi au făcut copii. În general, mai mult de unul. Îi iau de mână şi-i aduc la iubirea studenţiei lor, Biserica Rusă. Impropriu spus Rusă, dacă ne gândim că doar forma ei arhitecturală mai aminteşte despre Rusia. O caracteristică arhitecturală a acestei biserici, care o face unică între cele bucureştene, este modul de împărţire, pe laturile de nord şi sud fiind nişte mici încăperi utilitare.

RUGĂCIUNI SPECIALE
Aici vei auzi totdeauna la slujbe o ectenie în plus faţă de bisericile obişnuite: “Pentru elevii, studenţii şi profesorii din oraşul acesta şi din toată ţara noastră, Domnului să ne rugăm!”. Aceasta pentru că biserica are statutul special de Paraclis Universitar, prin hotărârea Patriarhului Teoctist din 1992. Paroh este tot părinte Vasile Gavrilă, pe care îl cunoaşteţi poate drept Duhovnicul de la miezul nopţii, de la TVR Cultural. El este însă şi la propriu un duhovnic căutat de mulţi credincioşi, stând de multe ori cu ei la spovedanie până spre miezul nopţii.  Slujbele de la Biserica Rusă par a fi făcute spre a ilustra în orice moment păstrarea tradiţiei ortodoxe, cu psalmodierea bizantină fără reproş a tinerilor de la strană, cu preoţi devotaţi şi cu credincioşi model. Oamenii stau însă la Liturghie destul de înghesuiţi, din cauza schelelor instalate în 2002, când s-a început restaurarea picturii şi unele lucrări de consolidare. Turla centrală a fost consolidată, pentru că era afectată de cutremul de la 4 martie 1977. Au fost amenajate şi subsolul, trotuarul din jur, precum şi instalaţiile sanitară, electrică, de canalizare şi încălzire.

RENOVARE ÎNCEATĂ
Cei doi pictori restauratori Şerban Angelescu şi Viorel Grimalschi au refăcut pictura din altar şi din cele două abise (de nord şi de sud) şi au făcut unele lucrări pregătitoare pentru reînnoirea picturii din restul bisericii. Şerban Angelescu, cunoscut pentru lucrările sale de restaurare de biserici, printre care Biserica Mănăstirii “Dintr-un Lemn”, conduce acum o echipă de pictori care urmează să refacă celelalte picturi murale din biserică. Din 1960, biserica figurează pe lista monumentelor istorice, iar Ministerul Culturii şi Cultelor a finanţat deja o importantă parte din lucrările menţionate. În acest moment, biserica are datorii şi nu se întrevede posibilitatea strângerii a peste 500.000 de RON necesari lucrărilor numai de la enoriaşi. 

APEL CĂTRE OAMENII CU BANI
Ritmul de restaurare a Paraclisului Universitar Sfântul Nicolae este serios încetinit şi, dacă din 2002 până acum s-a făcut doar atât, este posibil ca schelele să mai stea în biserică cel puţin tot atâta vreme de acum încolo. Părintele paroh şi, probabil, credincioşii de la Biserica Rusă ar fi fericiţi dacă s-ar găsi persoane sau societăţi comerciale dispuse să ofere sume importante de bani cu care să fie onorate atât datoriile, cât şi plăţile necesare de aici încolo. Doritorii se pot adresa direct părintelui Vasile Gavrilă sau pot trimite banii în contul RO92 BUCU 0210 0180 2511 RO01, deschis la ALPHA BANK, Sucursala Libertăţii.

Dacă lucrările s-ar finaliza până la anul, sărbătoarea celor 100 de ani de existenţă a bisericii ar fi cu adevărat frumoasă şi deplină. 

Unde L-au găsit pe Dumnezeu

Părintele Vasile Gavrilă ştie mai bine decât oricine ce înseamnă biserica aceasta pentru oamenii care au descoperit-o în Bucureşti ca pe o oază de frumuseţe şi linişte: “Unul dintre darurile pe care El le-a făcut bucureştenilor, ca ei să poată rezista vieţii lor de zi cu zi, din ce în ce mai solicitante, mai obositoare. Mai mult decât atât: motivul pentru care zeci, poate sute de studenţi ai diferitelor facultăţi bucureştene au ales, în momentul absolvirii, să nu se mai întoarcă în «alte zări de verde pline», ci să rămână în Bucureşti. N-au putut să se despartă de prieteni, n-au putut să se despartă de biserica lor, n-au putut să se despartă de duhovnicul lor, n-au putut să se despartă de locul în care, pur şi simplu, L-au întâlnit şi cunoscut pe Dumnezeu. Şi, pentru a nu pierde toate acestea, şi-au asumat restul, adică tot ce năuceşte pe omul picat din provincie în Bucureşti, într-o zi de vară: praful, aglomeraţia, gălăgia, nervozitatea, graba, căldura, griul”. Şi au rămas cu trup şi suflet aproape de biserica lor.

În 2009 va împlini un secol

Biserica “Sfântul Nicolae”, fostă Rusă, a fost zidită între anii 1905 şi 1909, din iniţiativa ambasadorului rus Ghiers, sub conducerea arhitectului rus Prevbrajenschi. Lucrările au fost executate de constructori ruşi şi italieni, cheltuindu-se 600.000 de ruble de aur, iar sfinţirea a avut loc la 26 noiembrie 1909, la acesta participând Atanasie Mironescu, Mitropolitul Primat al Bisericii autocefale Ortodoxe Române, împreună cu Episcopul Vladimir Kronştadschi, Vicarul Mitropoliei Petrogradului, reprezentant al Bisericii Ortodoxe Ruse. Pictura bisericii a fost realizată în stil Art Nouveau.

O înţelegere între Patriarhii Nicodim şi Alexei  a făcut ca la 5 mai 1947 biserica să intre sub jurisdicţia Patriarhiei Moscovei, iar slujbele să fie săvârşite în vechea limbă slavă. Situaţia n-a durat decât până la 15 august 1955, când Biserica Rusă a trecut din nou în jurisdicţia Bisericii Ortodoxe Române. În ianuarie 1992, la cererea studenţilor Universităţii Bucureşti, a devenit Paraclisul Universitar al acestei instituţii de învăţământ, fiind prima biserică din România cu această destinaţie după 1990.