x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Ilustratiunea Romana, 1935 - Era un Craciun la Vatra Luminoasa

0
Autor: Roxana Roseti 22 Dec 2006 - 00:00
Ilustratiunea Romana, 1935 - Era un Craciun la Vatra Luminoasa


Ion Tic, reporter al Ilustratiunii Romane, isi petrecea Ajunul Craciunului de an 1935 printre 57 de micuti orbi. Randurile ce urmeaza ii apartin lui Tic si ilustreaza exact ce a simtit sufletul de reporter alaturi de sufletele mici si luminoase, dar fara vedere.

Tristetea unui decembrie de altadata. Ion Tic, reporter al Ilustratiunii Romane, isi petrecea Ajunul Craciunului de an 1935 printre 57 de micuti orbi. Randurile ce urmeaza ii apartin lui Tic si ilustreaza exact ce a simtit sufletul de reporter alaturi de sufletele mici si luminoase, dar fara vedere.

Departe, in imparatia intunericului in care colinda cu mintea si cu sufletul cei cincizeci si sapte de copilasi ai «Scoalei de orbi» de pe langa Vatra Luminoasa, am incercat sa-mi petrec, intr’un an, Craciunul.

Ce se petrece in lumea lor, in aceasta zi in care atatea milioane de copii se’nveselesc? Ce bucurii pot descreti fragedele lor frunti imbatranite inainte de vreme? Ce minune Dumnezeiasca poate strecura o dara de lumena in ochii care n’au vazut niciodata soarele (…)? Cu aceste ganduri am pasit, in ajunul Craciunului, pragul larg si ospitalier al Vetrei Luminoase, acolo unde candva o Inima de Regina prea curand uitata - Regina Elisabeta - si-a pus tot ceea ce a avut mai bun si mai scump.

Un mosneag. In gangul dela intrare, o scena impresionanta. O femee care mangae, dragastos, un copil, ingaimand printre lacrimi: - Nu. Gheorghita, nu se poate! Trebuie sa ramai aci… Ai pe fratele tau…

- Nu. Nu, mama. Maine este Craciunul si vreau ca macar odata sa mai fac Craciunul cu voi… Am fost bolnav, deabia ma mai tin pe picioare, de ce nu ma iei? (…) Fata palida a copilasului istovit de boala simti fierbanteala binefacatoare a lacrimilor de mama. Un caine care urmarea din ochi miscarile celor doua finte se aseza langa copilas, ca si cand, prevestind plecarea, ar fi voit sa-l opreasca. Era Nivel, «cainele copiilor orbi», protectorul lor (…).

Intr’un tarziu, femeia se trezi din durerea care-i sfasiase sufletul si, desmerdand capsorul copilului in orbitele caruia un crud destin infipsese in loc de ochi doua margele albe, spuse: - Nu, dragul mamei, nu se poate. Acasa avem bolnavi. De astadata vei face Craciunul aci, cu fratele tau… Va veni si la tine Mos Craciunul, bun si milostiv, cu traista plina de bunatati si de bucurii… Anul ce vine…

In clasa in care profesorul orb si el ca si scolarii randuieste repetitiile pentru «serbarea pomului de Craciun» Ionescu Ion citeste cu glas tare «Povestea bradului»… Firavele degete ale micutului care de opt ani nu mai vede lumina soarelui aluneca cu usurinta peste literele in relief ale voluminoasei carti care-i sta in fata. Ceilalti, urmaresc citind «cu degetele» slova cartii care deapana o miscatoare poveste. (…) - Ionescu Ion, unde esti nascut? In Valenii de Munte… Pana la 3 ani am vazut. Atunci mi-a «scazut» vederea… Apoi in scurta vreme am orbit… - Nu vezi de loc? - De loc. - Si ce pregatesti cu camarazii tai in aceasta clasa? - Recitari si povestiri pentru «pomul de Craciun». Mos Craciun, cum e bun si milostiv, vine si pe la noi… Si noi il intampinam cu cantece si cu urari… - Asadar, zi de bucurie (…). - Dar l-ai vazut vreodata? - Nu. Mi-l inchipui. Un mosneag garbov cu tolba plina de jucarii…
La Vatra Luminoasa. O sarbatoare asteptata de o lume a intunericului.

Un altul, un basarabean, Petre Horlod din Cornesti-Balti, pare si mai fericit de apropierea venirii «mosului cu barba alba». El l-a vazut o data, acum 3 ani, pe cand avea vederea sanatoasa. Astazi a orbit, ca si ceilalti camarazi. In nenorocirea care l-a lovit a avut totus un noroc: Nadia, mama sa vitrega, munceste cu bratele cat e ziua de mare si-l ajuta. Ba, ceva mai mult, i-a cumparat si o vioara!

Durerea. Si in vreme ce mama adevarata a uitat cu totul de suferintele copilului ei, mama vitrega il ingrijeste, il mangaie si-i face tot ceeace poate pentru ca «noaptea vesnica» sa-i para mai usoara (…).

Baetasul povesteste in cuvinte simple, dar impresionante, cum a vazut el odata «pomul de Craciun» in satul lui din fundul Basarabiei si pe acel «Mos Craciun cu barba alba, bun, darnic si sfatos». - Pana la noua ani vedeam ca toti oamenii. In fiecare an, «pomul de Craciun», maret si verde, era bucuria noastra a tuturor. Impodobit cu nuci de aur, de argint, cu beteala si cofeturi, asteptam in mijlocul casei sosirea Mosului, care scria in ceaslov pe toti copiii cuminti, nu’ntarzia sa vina, plin de ninsoare si de bunatati… In noaptea intunericului, pe care o traesc de trei ani, imi pare deseori icoana pomului si a mosului. Simt si acum mirosul de brad si de cozonaci care imbalsama casa parinteasca. De aceea, cand se apropie Craciunul, simt o adanca durere, pe care n’o pot talmaci in cuvinte. - Iti reamintesti de primul Craciun petrecut aci, la Vatra Luminoasa? Horlod increti fruntea, ca si cand o amintire dureroasa ii zgudui sufletul. - Imi amintesc. Primul «Craciun» l-am facut in aceasta casa. Eram si eu scolar orb, in sala de serbari, in asteptarea lui Mos Craciun. Bucuria mea a fost mai mica de cat a celorlalti camarazi care, orbi din nastere, n’au vazut niciodata un pom de Craciun. Totusi m’am bucurat si eu ca oricare copil. (…) Am pipait pomul, jucariile, frunzele ascutite ca acele, pe care mi le-am amintit verzi si frumoase. Mirosul de brad mi-a amintit toata copilaria, parinti, casa, locurile de joaca si sarbatoarea Craciunului. Atunci mi-am dat seama ce fericiti sunt ceilalti copii care vad, chiar daca Mos Craciun nu le aduce nimic! (…)

Amintirea trista a micului pensioner m’a induiosat pana la lacrimi. Si, regretand faptul ca, in incursiunile mele gazetaresti i-am rascolit-o tocmai intr’o zi cand trebuia s’o uite, am incercat sa rascumpar gresala povestindu-i glume scolaresti.

Raza. Peste cateva ceasuri, «Mos Craciun» va aduce si la aceasta Vatra Luminoasa, de care oficialitatea si inimile caritabile se intereseaza atat de putin, daruri. (…) Intreb pe fiecare in parte ce ar dori sa-i aduca «Mosul cu barba alba». Unul asteapta de multi ani o vioara. Altul, un ghiozdan. O fetita ar vrea o masina de bucatarie, iar un baetas micut si costeliv, un elefant. Cea mai mare dintre fetite, - una oarba din nastere - raspunde, dupa cateva clipe de gandire: - As vrea un dar si numai pentru o singura clipa: o raza de lumina. Si atunci as vrea s’o vad pe mama mea... (...) La use, un gardian: este Nivel, «pazitorul copiilor orbi», care asculta atent ceeace se petrece cu «protejatii» lui.

Despre acest caine, de altfel simpatic si vioi, conducatorii acestui asezamant mi-au povestit lucruri minunate. Nivel ii pazeste, ii duce la masa, ii aduce in dormitoare si le inveseleste ceasurile de joaca. (...) De aceea copiii - dela mic la mare - ii arata toata dragostea lor. Din putinul lor, dela masa, ei ascund la san firimituri de paine sau bucatele de carne, pe care le dau, apoi, intr’un loc ascuns pe care numai Nivel il cunoaste.(...)

In asteptarea serbarii «pomului de Craciun» am facut o visita prin atelierele Vetrei Luminoase. (...) In primul atelier, conducatorul lucratorilor orbi se plange de lipsa de lucru. Ma surprinde ieftinatatea marfurilor lucrate de acele maini, care gasesc in munca singura si suprema consolare.(...)

Si totusi marele public, atat de simtitor la nevoile suferinzilor, a uitat de produsele «Vetrei», care, de multa vreme, a incetat de a mai fi, pentru bietii orbi, luminousa…

Intr’o alta sectiune - cea a impletiturilor de scaune - lucratorii stau tristi si abatuti ca la un priveghi... - Sunt «someri», ne lamuri doctoral Paul, directorul asezamantului... (...) - Nu avem comenzi…

In fata atelierului care «someaza», un altul in functiune. In prag, o fetita cu manutele inrosite pana la coate: a vopsit fire… Fetita pare voioasa. - Ei, gata cu vapsitul? - Gata. Acum ma spal ca sa fiu curata la serbare…

Umbra. O fetita cu mult mai mica, veni sa-si ia «colega». Este Valerica Stefanescu, din Calarasi, cea mai mica pensionara-oarba: n’a implinit inca cei 8 anisori... Incerc o intrebare: - Ce crezi, Valerico, vine Mos Craciunul? - Vine, raspunse fetita cu un zambet plin de tristete. - Poate ca anul acesta nu mai vine...
CUMINTI. Micutii fara vedere, povestind impresii de la pomul de Craciun.

Valerica ramase pentru o clipa incurcata. Apoi, ca si cand cineva i-ar fi dat curaj: - Dar doamna ne-a spus ca vine... - Daca v’a spus, atuncea vine sigur... - Numai de mi-ar aduce si mie o papusa... Ce mult as vrea sa am si eu o papusa... M’as bucura si eu si Nivel.(…)

Fetita cu mainile inrosite de vopsea interveni: - Daca i-ar aduce si lui Nivel o zgarda noua... Sau cel putin o bucata buna de carne...

In sala cea mare de festivitati este lumina si bucurie multa. Cel putin pentru o zi «Vatra» lumineaza asa cum trebue sufletele acestor copilasi vitregiti de soarta. Iata-i stapanindu-si neastamparul in fata pomului incarcat cu daruri, pe care-l simt aproape si pe care si-l inchipuie de zece, de o suta de ori mai mare decat este. Intreb, la intamplare, pe cel din capul grupului de scolari: - Zaresti pomul? Baetasul cu ochii de margele raspunde ingaimand: - Da, da,... o... umbra.

Medicul cunoscator al bolilor de ochi imi spune in soapta: - Este o iluzie... Nu poate vedea nimic.

- Totusi copilul spune ca... - I se pare! Este intr’adevar un fenomen launtric care da cateodata acestor orbi impresia ca «zaresc» ceva. Sunt insa si bolnavi care, nefiind cu totul orbi, zaresc. Dar nu e cazul acestui copil. - Poate ca bucuria pomului... - Desigur sub impresia bucuriei...

Visul. «Corul orbilor» incepe un cantec. Glasurile de argint inalta un imn de slava si de multumire.

Asistenta asculta in tacere. Chiar Nivel, in coltul din fund al salii, asculta solemn cu urechile ciulite cantecul armonios al prietenilor lui. (…) Daca n’ai sti ca scolarii sunt lipsiti de ceeace are omul mai scump - lumina - ai crede ca te gasesti la o reusita si obicinuita serbare scolara. De aceea si meritul celora care au organizat serbarea este indeajuns de mare. «Programul» s’a terminat cu bine, cu mult mai impresionant de cat si l’ar putea inchipui cineva. Iata-i acum defiland in fata pomului pentru a primi daruri.(…) Chiar Horlod, care are vioara si caruia mama vitrega ii aduce atatea lucruri, a capatat un dar, pentruca este bun si cuminte!

In coltul salii de langa scena, pomul cel verde a ramas despuiat, de daruri si de podoabe. Bietii orbi, desmierdandu-l si pipaindu-l, i-au spart toate globuletele de sticla argintata si aurita - mandria lui. Dar a ramas tot asa frumos si semet, sa marturiseasca celor ce au venit mai tarziu ca a implinit o datorie crestineasca si o bucurie neinchipuit de mare...(…)

Au adormit cu zambetul pe buze, multumiti si fericiti de clipele pe care le-au visat, cat e anul de mare. Si visul de mai adineaori pe care nu l’au putut «vedea cu ochii», dar pe care l’au trait in cantece si in miros de brad, se prelungeste in visul adevarat al noptii... Cine stie ce viseaza micutul care a cerut maicutei «sa mai faca odata acasa Craciunul» sau fetita cu fata palida care ar fi vrut ca Mos Craciunul sa-i aduca macar pentru o singura clipa o raza de lumina... Ar fi vazut atunci pentru intaia si ultima oara chipul adorat al mamei..."

Darurile

"Incet, incet, scolarii se apropie, si fiecare incearca, dibuind, sa pipae pomul pe care nu-l vad de cat in inchipuire. Sunt clipe miscatoare.Unii aplauda, altii isi sterg pe furis lacrima care s’a strecurat in coltul genelor.Unul a capatat un maimutoi, care, tras de coada, tipa. Posesorul, plin de fericire, ii incearca de cateva ori coada, apoi cu degetele tremurande de emotie ii pipae formele. O fetita se spovedeste alteia:
- Mie mi-a adus o papusica de portelan. Dar a uitat s’o imbrace! O sa raceasca, mititica... Cei mai multi desfac pungulitele cu nuci si cofeturi..."

Raze de lumina

"In dormitoare, copiii au povestit multa vreme «impresii» de la serbarea lor, la care Mos Craciun, ca de obicei, le-a adus daruri. Mai sgarcit poate ca in alti ani batranul troenit de ani, a tinut totusi sa aduca raze de lumina in sufletele celor ce traesc «noaptea fara de sfarsit». Cartitor cum e, s’a gandit poate la atati copii bogati care i-ar fi putut anima in tolba jucarii uitate in pod sau risipite prin colturi de casa, copii carora soarta le-a harazit un alt destin... In cele din urma au adormit."

Noaptea

" - Pana la noua ani vedeam ca toti oamenii. In fiecare an, «pomul de Craciun», maret si verde, era bucuria noastra a tuturor. (...) Asteptam in mijlocul casei sosirea Mosului, care scria in ceaslov pe toti copiii cuminti (...).
In noaptea intunericului, pe care o traesc de trei ani, imi pare deseori icoana pomului si a mosului. Simt si acum mirosul de brad si de cozonaci care imbalsama casa parinteasca (…)"
  • Petre Horlod

    O ILUZIE

    " - Zaresti pomul? Baetasul cu ochii de margele, raspunde ingaimand: - Da, da,... o... umbra, Medicul cunoscator al bolilor de ochi imi spune in soapta: - Este o iluzie... Nu poate vedea nimic. - Totusi copilul spune ca... - I se pare! Este intr’adevar un fenomen launtric care da cateodata acestor orbi impresia ca «zaresc» ceva. Sunt insa si bolnavi care, nefiind cu totul orbi, zaresc. Dar nu e cazul acestui copil. - Poate ca bucuria pomului... - Desigur sub impresia bucuriei..."
  • Medicul

    Mama

    "O fetita ar vrea o masina de bucatarie, iar un baetas micut si costeliv, un elefant. Cea mai mare dintre fetite - una oarba din nastere - raspunde, dupa cateva clipe de gandire: - As vrea un dar si numai pentru o singura clipa: o raza de lumina. Si atunci as vrea s’o vad pe mama mea…"
  • O fetita

    Venirea

    " - Ce crezi, Valerico, vine Mos Craciunul? - Vine, raspunse fetita cu un zambet plin de tristete. - Poate ca anul acesta nu mai vine... (...). Apoi, ca si cand cineva i-ar fi dat curaj:
    - Dar doamna ne-a spus ca vine... Atuncea vine sigur..."
  • Alta fetita
  • Citeşte mai multe despre:   craciun,   special,   mama,   moş crăciun,   crăciunul,   fetita,   lumina,   vine,   craciuna,   intra,   pomul,   orbi,   pomului,   vatra luminoasa,   intr

     

    Ştiri din .ro


    PUBLICITATE
     





    Mai multe titluri din categorie

    Magdalena Popa Buluc, în dialog cu Constantin Chiriac, directorul FITS: ​​​​​​​“Puterea de a crede ne dă liniștea și bucuria că putem să fim în mijlocul celor mai mari încercări, cu zâmbetul pe buze”

    Magdalena Popa Buluc, în dialog cu Constantin Chiriac, directorul FITS: ​​​​​​​“Puterea de a crede ne dă liniștea și bucuria că putem să fim în mijlocul celor mai mari încercări, cu zâmbetul pe buze”
     Anul acesta, cu siguranță, la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, ne vor lipsi spectacolele de stradă, jocurile de artificii, spectacolele de teatru, de dans, muzica, voia bună, aplauzele și, mai...

    Oamenii lui Băsescu din administrația bucureșteană s-au reunit în afaceri, la vreme de criză

    Oamenii lui Băsescu din administrația bucureșteană s-au reunit în afaceri, la vreme de criză
    Galerie Foto Familia Videanu s-a conectat, în plină stare de urgență generată de criza din sănătate, cu apropiații fostului edil de la sectorul 3 Liviu Negoiță. Liantul care unește, în anul 2020, zona de business a celor ...

    Tragedia aviatică din Apuseni. Mii și mii de fapte bune, în numele Aurei Ion

    Tragedia aviatică din Apuseni. Mii și mii de fapte bune, în numele Aurei Ion
    Galerie Foto Sora Aurei Ion a luat o decizie radicală la șase ani după tragedia aviatică din Apuseni. Plecată de 11 ani din țară, în Marea Britanie, Mariana Ciucă se întoarce acasă, unde și-a făcut deja o nouă familie:...

    Prima zi de libertate. Terasele revin la viață

    Prima zi de libertate. Terasele revin la viață
    Galerie Foto Bucureștenii încep să revină la vechiul lor obicei, acela de a ieși cu familia și de a se întâlni cu prietenii, ca să bea o bere sau un suc. Și ca să mai discute ce se întâmplă pe lume, cu aerul lor,...

    Relaxarea” de la terase și de pe plaje înseamnă monitorizare totală a cetățenilor

    Relaxarea” de la terase și de pe plaje înseamnă monitorizare totală a cetățenilor
    Măsurile de relaxare, intrate, de ieri, în vigoare, pentru frecventarea teraselor și a plajelor de pe litoral impun, în fapt, o serie de obligații, atât din partea agenților economici care operează respectivele...

    DOCUMENT: CNSAS atestă că sursa „Traian”, care turna la Securitate, este fostul președinte Băsescu

    DOCUMENT: CNSAS atestă că sursa „Traian”, care turna la Securitate, este fostul președinte Băsescu
    Galerie Foto Omul de afaceri George Pădure, urmărit, în vara anului 1989, de o sursă pe nume „Traian” și turnat la Securitate, a primit, în 20 mai 2020, un document din partea Colegiului CNSAS în care scrie negru pe alb c

    Intestinul iritabil se întâlneşte mai ales la tineri

    Intestinul iritabil se întâlneşte mai ales la tineri
    Paleta bolilor aparatului digestiv este largă, iar cei care consideră că sistemul digestiv ar fi de rangul doi se înşală. În sistemul digestiv au loc procese atât de numeroase, de rafinate, încât medicina a...

    Emil Boc combate, la Cluj-Napoca, pandemia cu instalații de iluminat festiv de 900.000 de euro

    Emil Boc combate, la Cluj-Napoca, pandemia cu instalații de iluminat festiv de 900.000 de euro
    Galerie Foto În plină stare de alertă, la finalul a două luni de stare de urgență, în care multe companii private au fost nevoite să-și suspende activitatea, măsură generatoare de șomaj tehnic sau chiar de șomaj...

    Delta Bucureștiului, locul unde paradisul a venit singur

    Delta Bucureștiului, locul unde paradisul a venit singur
    Înainte ca Bucureștiul să se extindă la nivelul la care a ajuns astăzi, zona Lacului Văcărești reprezenta o margine neinteresantă și lipsită de importanță pentru Ceaușescu. Faptul că acolo erau câteva...

    Fântânile din Timișoara, întreținute de compania condusă de un fost coleg de-ai lui Grindeanu și fost patron al firmei unde a lucrat Orban

    Fântânile din Timișoara, întreținute de compania condusă de un fost coleg de-ai lui Grindeanu și fost patron al firmei unde a lucrat Orban
    Galerie Foto După ce, în plină stare de urgență, Primăria Municipiului Timișoara a contractat lucrări de proiectare și construire a unei fântâni arteziene, în plină stare de alertă, aceeași instituție condusă de...

    Judecătoarea Dana Gîrbovan face „praf” decizia CEDO în cauza Kovesi contra România

    Judecătoarea Dana Gîrbovan face „praf” decizia CEDO în cauza Kovesi contra România
    Galerie Foto Președinta Uniunii Naționale a Judecătorilor din România (UNJR), judecătoarea Dana Gîrbovan, desființează, cu argumente logice, juridice și constituționale, decizia Curții Europene a Drepturilor Omului,...

    „Petrov”, surclasat de „Traian”. Document din 1989 al Securității care arată cum Băsescu îl fila și turna pe George Pădure

    „Petrov”, surclasat de „Traian”. Document din 1989 al Securității care arată cum Băsescu îl fila și turna pe George Pădure
    Galerie Foto Documente incendiare sunt scoase la lumină cu privire la notele informative scrise de Traian Băsescu și ajunse la Securitate, la 31 de ani de la întocmirea lor. O astfel de notă informativă, semnată de sursa...
    Serviciul de email marketing furnizat de