x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Înainte de a fi numit la Interne, Doru Viorel Ursu a primit binecuvântarea "Profesorului"

0
Autor: Cristina Diac 21 Oct 2010 - 00:00
Înainte de a fi numit la Interne, Doru Viorel Ursu a primit binecuvântarea Ilie Bumbac/Agerpres


În 1990, Doru Viorel Ursu era preşedintele Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti şi se afla în vara acestui an într-un punct nodal al carierei: tânăr magistrat, fusese desemnat să judece procesul lui Nicu Ceauşescu. Astfel a ajuns în atenţia publică şi, totodată, în caruselul întâmplărilor care l-a proiectat în scaunul de ministru al Internelor.

Unul dintre cei mai tineri miniştri ai guvernului Roman mărturiseşte în volumul de memorii "Ministru de Interne" că nu ştie cum s-a luat decizia numirii sale. "Cred că atunci, în timpul procesului de la Sibiu, lui Petre Roman i-a încolţit ideea de a mă aduce în echipa sa guvernamentală. Desigur, existau mai multe propuneri pentru fiecare minister şi mult mai probabil se gândea la portofoliul de la Justiţie. N-am ştiut niciodată dacă a fost ideea lui sau a celor din anturaj, pentru că mai mulţi şi-au asumat paternitatea: Anton Vătăşescu, Ioan Aurel Stoica, chiar şi Mioara Roman. Evenimentele aveau să grăbească şi chiar să schimbe destinaţia acestei opţiuni, una destul de bizară, dacă mă gândesc că nu îl întâlnisem în viaţa mea pe Petre Roman, nu cochetasem cu FSN-ul şi nici nu făcusem parte din vreun grup «Trocadero» sau dintr-o conspiraţie împotriva lui Ceauşescu".

Înainte de a fi numit în funcţie a trecut printr-un fel de "interviu" informal cu cel numit "Profesorul", şi-a amintit Doru Viorel Ursu. În faţa lui Virgil Măgureanu a ajuns trimis de ministrul Justiţiei: "Profesorul m-a cântărit din ochi. Privire rece, pătrunzătoare şi zâmbet abia schiţat. Mă diseca, la fel cum procedează profesorii, în laborator, cu câte o vietate proaspăt adusă ca material didactic, în faţa studenţilor. Prezentam pentru el o experienţă aparte: «Cine dracu l-o mai fi inventat şi pe ăsta şi ce o fi de capul lui?» (...) A chemat un general căruia i-a cerut să se ocupe de protecţia mea. Am plecat fără alte vorbe şi fără vreo strângere de mână, uimit încă de viteza cu care apărusem în faţa şefului serviciilor secrete (...) Experienţa de mai târziu avea să-mi arate cât de întortocheate sunt jocurile puterii, meandrele combinaţiilor politice, interesele care se confruntă în spatele uşilor închise".

Înainte de a i se oferi portofoliul Internelor, Doru Viorel Ursu s-a mai întâlnit cu un personaj, apreciat pozitiv de majoritatea membrilor guvernului Roman: Ioan Aurel Stoica. Episodul cunoştinţei cu viitorul coleg de guvern este descris de Doru Viorel Ursu ca o întâmplare plină de haz: "La câteva zile după întoarcerea de la Sibiu, scrie fostul ministru de Interne în volumul memorialistic, am fost chemat la Ministerul Apărării, pentru a-mi spune părerea în legătură cu noua uniformă a justiţiei militare. În drum spre casă am zăbovit cu un coleg preţ de o bere, la o cârciumioară, zahana celebră odinioară, undeva pe lângă 11 Iunie.

După care m-am pomenit în pragul înserării că intrarea în bloc era închisă cu cheia. În faţa intrării, un domn de vreo 50 de ani, cam de statura mea, puţin mai împlinit, într-un costum elegant dintr-o stofă uşoară de vară, se chinuia şi el să pătrundă în clădire. Mi-am dat seama imediat că era Ioan Aurel Stoica, viceprim-ministru în guvernul instalat după evenimentele din decembrie. Îl văzusem de câteva ori la televizor şi auzisem că locuieşte cu mine în bloc, dar nu-l întâlnisem niciodată până atunci. Era însoţit de o domnişoară, care am înţeles că-i era secretară şi un tânăr, probabil şoferul, întrucât o maşină din genul celor folosite de demnitarii vremii, fostele Renault-uri negre ale membilor CC, acum vopsite în alb, aştepta în apropiere.

L-am salutat zâmbitor. Era ceva să fii aproape de un asemenea personaj important, cu care să mai fii şi vecin. Am asistat la eforturile lor de a deshide uşa, uşor amuzat de necazul ce-i încerca în faţa neaşteptatei oprelişti. Habar n-avusesem şi eu că, din ziua aceea, uşa blocului se închidea seara. După câteva încercări care s-au dovedit zadarnice, mi-a venit o idee năstruşnică. I-am propus să-l sprijin să sară pe geamul ce se căsca deasupra uşii de la intrare.

La început m-a privit siderat ca ardeleanul care vede cămila, după care m-a întrebat: «Domnule, dumneata chiar crezi că putem intra pe acolo?» «Sunt sigur, i-am răspuns, gândindu-mă cum va arăta Ioan Aurel Stoica cocoţat pe spatele meu şi escaladând geamul». «Atunci încearcă dumneata, că eşti mai tânăr şi tot ţi-a venit ideea asta trăsnită». «Domnule viceprim-ministru, eu ...» «Haide, domnule, că s-a făcut târziu şi stăm aşa, ca ... ştii dumneata, ca la poarta nouă!» Mi-am făcut cruce cu limba în cerul gurii, am pus un picior pe costumul elegant al ministrului, m-am apucat cu mâinile de o grindă şi am făcut un salt prin fereastra deschisă, aterizând dincolo de uşă, sub privirile mute de admiraţie ale celor trei. Am urcat grăbit la ultimul etaj, unde locuiam, mai ales că simţisem pantalonii crăpându-mi-se, în timp ce îmi demonstram calităţile sportive, şi am cerut nevesti-mii cheia. În timp ce mi-o înmâna, printre bombănelile mele la adresa administratorului care se găsise tocmai atunci să încuie intrarea, Dana mi-a spus că m-a căutat cu disperare ministrul Justiţiei. Mi-a întins o hârtiuţă lăsată de un curier. Era numărul la care trebuia să sun urgent. Am luat liftul şi am coborât la parter, gândindu-mă unde să găsesc un telefon, dar şi preocupat să deschid cât mai repede uşa. Atunci mi-a trecut prin minte că nu se poate ca un viceprim-ministru, chiar şi nou-mutat, să nu aibă instalat un telefon. Şi dacă omul tot a acceptat să-mi fie trambulină provizorie, o să-mi ierte îndrăzneala de a-l ruga să pot da un telefon unui alt ministru. Am deshis şi m-am prezentat ceremonios: «Domnule viceprim-ministru, am onoarea să mă prezint, sunt maiorul de justiţie Doru Viorel Ursu... »

«Cum ... cum aţi spus că vă numiţi?» (...) Mi-am repetat numele, mirat de surprinderea lui. «Şi unde lucraţi?» «Sunt preşedinte la Tribunalul Militar Bucureşti». «Bine, domnule, te caută tot Guvernul înnebunit şi dumneata aterizezi aşa... dintr-o dată sari pe fereastră, şi nu ştii nimic... hai, te rog, urcă până la mine!»" Şi-a luat grăbit la revedere de la cei doi însoţitori şi am urcat împreună în apartamentul lui de la etajul doi. Chiar că nu ştiam ce să mai înţeleg. Mă căuta ministrul Justiţiei, mă căuta tot Guvernul ... oare ce să fie?!»

După discuţia din seara respectivă, Ioan Aurel Stoica l-a însoţit pe viitorul ministru de Interne la sediul Guvernului. A schimbat atunci doar câteva cuvinte, formale, cu Petre Roman, şi au antamat o discuţie viitoare. Întâlnirea cu primul-ministru dintr-o zi din iunie 1990, când i s-a propus şefia Internelor, a fost de asemenea, consemnată în volumul de memorii: "Petre Roman s-a uitat la mine lung, tăcut, preţ de câteva clipe (...) S-a ridicat de la birou şi a venit în întâmpinarea mea. Mi-a strâns mâna ferm şi m-a privit în ochi: «Ne-am gândit să vă numim ministru de Interne». Glasul suna extrem de hotărât. A sesizat imediat uluiala mea. Cred că mă schimbasem la faţă. «Desigur, puteţi refuza, dar în aceste momente refuzul dvs. nu ar fi de dorit!» «Domnule prim-ministru, înţeleg, nu este momentul pentru un refuz». Am simţit că răspunsul meu i-a provocat o mare uşurare". De la ferestrele Palatului Victoria, viitorul ministru a văzut piaţa înţesată de TAB-uri, militari şi mineri.


Tânăr magistrat, în fruntea Ministerului de Interne
La solicitarea redactorilor volumului "Personalităţi ale vieţii politice. Decembrie 1989-Decembrie 1994", apărut sub egida Agenţiei Naţionale de Presă Rompres în 1994, Doru Viorel Ursu a oferit următoarea schiţă biografică: Ministru de Interne (14 iunie 1990-16 octombrie 1991), secretar de stat, şef al Departamentului pentru Administraţia Publică Locală (23 decembrie 1991-1 noiembrie 1992), deputat de Argeş (din 16 octombrie 1992).

Născut la 1 martie 1953, în municipiul Drobeta Turnu-Severin, în familia unui ofiţer superior MApN; creştin-ortodox.
Licenţiat al Facultăţii de Drept din Bucureşti (1976); doctorand al Universităţii Bucureşti.
Procuror la Procuratura Sectorului 2 (1976-1980); judecător (1980-1986), vicepreşedinte (1986-ianuarie 1990) şi preşedinte la Tribunalul Militar Bucureşti (februarie-iunie 1990). Ministru de Interne (14 iunie 1990-16 octombrie 1991); subsecretar de stat la MAE (24 octombrie-23 decembrie 1991); secretar de stat, şef al Departamentului pentru Administraţie Publică Locală (23 decembrie 1991-1 noiembrie 1992).

Apropierea sa de FSN, începută odată cu intrarea în guvernul Roman, duce la înscrierea în acest partid şi la alegerea sa ca deputat de Argeş la 27 septembrie 1992, pentru legislatura deschisă la 16 octombrie 1992. La 3 martie 1995 şi-a anunţat demisia din PD/FSN, iar la 6 martie 1995 a demisionat din grupul parlamentar al acestui partid, declarându-se deputat independent.
Membru de onoare al unor fundaţii cu caracter umanitar şi al Fundaţiei "N. Titulescu", menţionat în "Who's Who" Personalităţile politice în lume (1991).

A contribuit la elaborarea legislaţiei moderne postrevoluţionare a României, a participat la înfiinţarea Academiei de Poliţie "Al. Ioan Cuza" a Jandarmeriei Române (1990) şi a liceelor de poliţie "Neagoe Basarab" şi "Constantin Brâncoveanu". A luat parte la încheierea primelor acorduri între Ministerul de Interne şi ministerele similare din alte ţări (Franţa, Austria); reprezentant al României la importante reuniuni şi întâlniri internaţionale.

Activitate susţinută la asigurarea organizării şi desfăşurării alegerilor locale din februarie 1992 şi a scrutinului general din septembrie 1992, în calitate de secretar de stat la Departamentul pentru Administraţie Publică Locală.
Căsătorit; soţia - funcţionară; are doi fii şi o fiică, elevi.

Citeşte mai multe despre:   acum 20 de ani

 

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

În artroze, grefarea unei proteze nu trebuie făcută prea târziu când articulaţia e deteriorată grav

În artroze, grefarea unei proteze nu trebuie făcută prea târziu când articulaţia e deteriorată grav
Oasele sunt o materie vie în permanentă transformare, celulele osoase mor şi se înnoiesc cu os care se naşte. La fracturi, se recurge la ghips doar în 4-5% din oasele rupte, în majoritatea cazurilor se operează...

Procurorul lui Iohannis pleacă din Parchetul General. Se “încălzeşte” să-i ia locul procuroarea lui Băsescu

Procurorul lui Iohannis pleacă din Parchetul General. Se “încălzeşte” să-i ia locul procuroarea lui Băsescu
Galerie Foto Mandatul de şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie al procurorului Cristian Lazăr expiră fix într-o săptămână....

Generalii SRI și MAI își fac firme de consultanță pentru afaceri

Generalii SRI și MAI își fac firme de consultanță pentru afaceri
Galerie Foto Piața afacerilor este “inundată” de apariția unor companii de consultanță, înființate, începând cu vara acestui an. Patronii acestor firme, apărute ca ciupercile după ploaie, sunt foști ofițeri ai...

Meseria de norocos: agonie și extaz

Meseria de norocos: agonie și extaz
Galerie Foto Pariurile sportive par să fie una dintre cele mai intense activități din România. Am stat o zi întreagă printre pasionați, să le observ trăirile, speranțele, schemele de joc. I-am urmărit pe cei care scot din ...

Perla spartă de la Neptun

Perla spartă de la Neptun
Un complex turistic format din trei hoteluri de lux care însumau 800 de camere stă închis de aproape doi ani în stațiunea Neptun de la malul mării. Era considerat un etalon al turismului românesc, o capodoperă ar...

Elena Udrea și Alina Bica cer desființarea sentințelor prin care au fost condamnate definitiv

Elena Udrea și Alina Bica cer desființarea sentințelor prin care au fost condamnate definitiv
Galerie Foto Primele efecte ale constatării, de către Curtea Constituțională, a încălcării legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție în privința constituirii celebrelor Completuri de 5 judecători au început s...

Cum deosebim durerile de cap. Migrenele nu apar brusc precum nevralgiile

Cum deosebim durerile de cap. Migrenele nu apar brusc precum nevralgiile
Circa 20% din totalul durerilor sunt dureri de cap. Iar una dintre ele, nevralgia de trigemen, se situează pe locul 1, alături de pancreatita cronică, în clasamentul celor mai violente dureri. Migrenele sunt alte...

Livia Stanciu dă vina pe Parlament pentru că ani de zile ÎCCJ a constituit nelegal completurile de 5

Livia Stanciu dă vina pe Parlament pentru că ani de zile ÎCCJ a constituit nelegal completurile de 5
Galerie Foto Este daună totală pentru cauzele judecate la completurile de 5 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, după ce, la sfârşitul săptămânii trecute, Curtea Constituţională a hotărât că,...

Constantin Bălăceanu-Stolnici: “Prima noastră mare realizare a fost însăşi Unirea”

Constantin Bălăceanu-Stolnici: “Prima noastră mare realizare a fost însăşi Unirea”
Academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici face un portret al României şi românilor la 100 de ani de la Marea Unire, care sunt marile noastre realizări şi eşecuri în ultimul secol, dar şi ce mai avem de...

Povestea lui Mihăiţă Papară, snowboarderul care își învinge soarta pe pârtie

Povestea lui Mihăiţă Papară, snowboarderul care își învinge soarta pe pârtie
Galerie Foto Mihăiţă Papară, de meserie jurist, este cel mai valoros reprezentant al parasnowboard-ului din România. Şi-a pierdut piciorul stâng într-un accident de maşină îngrozitor. Cu toate acestea, a reuşit să se...

General SPP, milionar din stârpirea gângăniilor

General SPP, milionar din stârpirea gângăniilor
Un contract oferit fără licitaţie de Regia Autonomă de Transport în Comun (RATC) Constanţa pentru servicii de curăţenie a autobuzelor sale readuce în atenţia publică afacerile fostului general SPP Florian...

Copiii au picioarele în paranteze până la un an şi jumătate

Copiii au picioarele în paranteze până la un an şi jumătate
Părinţii de copii sunt adesea îngrijoraţi după ce inspectează des picioarele, coloana copiilor, cu atât mai mult cu cât umblă multe păreri despre oasele copilului, dintre care unele sunt nereale. Interviu...

Afacere imobiliară cu iz penal derulată de apropiaţii Robertei Anastase

Afacere imobiliară cu iz penal derulată de apropiaţii Robertei Anastase
Firma de construcţii abonată, pe vremea guvernării PDL, la contracte grase cu statul, din acţionariatul căreia au făcut parte fosta soţie a ex-primarului democrat-liberal de la Sectorul 6, Cristian Poteraş, dar...

Surorile-fantomă de la malul mării

Surorile-fantomă de la malul mării
Galerie Foto Anca și Irina, două hoteluri odinioară etalon al turismului de succes al României, stau astăzi în paragină. Ajunse în pragul colapsului, cele două clădiri sunt dovada dezastrului din turismul de pe litoralul...

Laura Strijek, tânăra scriitoare cu viaţă de roman

Laura Strijek, tânăra scriitoare cu viaţă de roman
Galerie Foto Laura Strijek are 18 ani şi se laudă deja cu un roman publicat în limba engleză, “A Life in a World of Darkness”. Laura suferă de boala Crohn, o afecţiune care, din păcate, o ţine izolată în casă de ani de...
Serviciul de email marketing furnizat de