Inspiratie - Poetii Colindului

Nasterea Domnului este o tema des intalnita la autorii de poeme religioase, sursele lor de inspiratie constituindu-le, pe langa momentul biblic ca atare, nenumaratele legende, colinde si cantece de stea pe care poporul le-a cizelat de-a lungul veacurilor de crestinism.

Nasterea Domnului este o tema des intalnita la autorii de poeme religioase, sursele lor de inspiratie constituindu-le, pe langa momentul biblic ca atare, nenumaratele legende, colinde si cantece de stea pe care poporul le-a cizelat de-a lungul veacurilor de crestinism.

Printre autorii romani de poeme dedicate intruparii Fiului lui Dumnezeu gasim nume consacrate ale literaturii romane: Vasile Voiculescu, Radu Gyr, Ion Pillat, Lucian Blaga, Stefan Octavian Iosif, Nichifor Crainic, George Cosbuc, Octavian Goga. "Colindatorii" lui George Cosbuc este poate cel mai cunoscut dintre poemele de gen ale limbii romane, fiind atat de recitat si cantat incat il putem considera deja folclor: "Afara ninge linistit / Si-n soba arde focul / Iar noi pe langa mama stand, / De mult uitaram jocul".

La Nichifor Crainic, in "Oaspeti cu azur in gene", faptura toata se invaluie intr-o liniste cosmica la aflarea vestii mult asteptate, iar poetul sopteste si el acest delicat indemn: "Fa-mi-te numai ureche / Ca s-auzi, batran pamant: / Sus in leagan prins de stele, / Gangureste Pruncul Sfant".

Ion Pillat aduce in atentie o tema frecvent intalnita in legendele populare: Maica Domnului in cautarea unui loc unde sa il nasca pe Hristos. Mesajul crestinesc al bucuriei nasterii lui Mesia este impregnat de influente pagane, Fecioara Maria blestemand animalele ostile ei: "Fire-ati cai, voi, blestemati / Sa goniti fara ragaz / Tot anul sa n-aveti sat / Pana-n ziua de Ispas". Superstitii ce caracterizeaza mai degraba femeile noastre de la tara are si poema "Inchinarea magilor" in care Maria acopera pe Iisus cu "marama pe-obraz" pentru ca "Pruncul sa nu i-l deoache cel crai Balthazar". Un Nichita Stanescu, mai putin stiut astfel, se porneste sa ne colinde cu inima lui intr-un fericit ding-dang, constient ca "In noaptea aceasta e o singura stea / Si o nenumarare de ceruri albastre!".

DURERE. Bethleemul poetilor de peste Prut Grigore Vieru, Arcadie Suceveanu, Gheorghe Voda sau Claudia Partole este mai trist decat al nostru. Florile lui Grigore Vieru sunt "negre", nu dalbe, iar la Arcadie Suceveanu, "Rasar stramosii in camasi de ger / Sa roage zeii ce ne-strainara, / Florile dalbe, Doamne, flori de ler, / Sa nu ne deie din parinti afara". In schimb, Alexie Mateevici, cunoscut pentru memorabila poezie "Limba noastra", este si preotul-poet, autor al unor optimiste versuri religioase, solitoare ale bucuriei impartasite de ingeri si pastori, stiind ca Hristos nascutul "invia-va credinta".

COLIND
Mos Craciun, Mos Craciun! La casa de om sarac S-a gatat faina-n sac Si n-avem sa-ti fac colac, Mos Craciun!

Mos Craciun, Mos Craciun! Pe toate razoarele, Pe toate ogoarele Ne-am trudit picioarele, Mos Craciun!

Mos Craciun, Mos Craciun! Toate saptamanile Ne-am ostenit mainile Si-am adunat granele, Mos Craciun!

Mos Craciun, Mos Craciun! Slujim slujba satului, Tarina bogatului, Pajura-mparatului, Mos Craciun!

Mos Craciun, Mos Craciun! Pe toate cararile Iti cantam cantarile, Ardem lumanarile, Mos Craciun!
- de Octavian Goga

COLIND
In coliba-ntunecoasa Din carne si os lucrata, A intrat Hristos deodata. Nu faclie ce se stinge, Nu icoana ce se frange, Ci el insusi, trup si sange Preschimbat pentru faptura Intr-o scumpa picatura, Dulcea cuminecatura. Coliba cum l-a primit S-a facut cer stralucit Pe bolta de mergarit, Iar in ea soare si stele, Cu arhangheli printre ele, In mijloc tron luminos Si pe el, Domnul Hristos, Care mult se bucura Duhul Sfant se-alatura Si acolo ramanea Si acum si Pururea. Si noi, Doamne, ne-am sculat, Colibele am curatat. Usi, ferestre, toate-s noi, Doamne, intra si la noi (...)
- de Vasile Voiculescu

POETUL INCHIS PENTRU CONVINGERI RELIGIOASE

Unul dintre cei mai valorosi autori de poezie religioasa de la noi este Vasile Voiculescu, poet, prozator si dramaturg, nascut la Parscov, judetul Buzau, si care a trait intre anii 1884 - 1963. A urmat doi ani Literele, dar abandonandu-le, a studiat Medicina. Devenit doctor in stiinte medicale, a tinut la radio o serie de conferinte de medicina pentru tarani, fara a neglija scrisul. In 1941 a obtinut Premiul National de Poezie. Scrisul sau a fost la inceput influentat de Alecsandri, Vlahuta si Cosbuc, dar acest lucru nu l-a impiedicat sa fie original. In perioda interbelica a scris mai ales o poezie religioasa generata de convingerea puternica a existentei lui Dumnezeu, temele sale favorite sunt Nasterea, venirea Magilor, rastignirea Mantuitorului. Ulterior, sentimentul religios si-l semnifica prin simboluri si alegorii, printre volumele sale remarcandu-se "Poemele cu ingeri", iar mai tarziu faimoasele "Ultime sonete inchipuite ale lui Shakespeare in traducerea imaginara a lui Vasile Voiculescu", in care arta de cizelare a sonetului este dusa pana aproape de perfectiune. Dupa 1948, a suferit mult pentru convingerile sale democratice si religioase, fiind inchis intre 1958 si 1962, motivul fiind participarea la intalnirile Rugului Aprins. Poetul a frecventat grupul de la Manastirea Antim, unde, cativa oameni de spirit si cultura ai vremii aveau ca principala preocupare practicarea rugaciunii inimii si discutarea unor probleme in duh patristic. In acele vremuri atee, faptul nu putea trece neobservat. In inchisoare s-a imbolnavit de cancer si la un an de la eliberare a murit, lasandu-ne o opera plina de rafinament artistic.