Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Avertisment Vaduva neagra ataca, vaduva neagra contraataca, vaduva neagra revine, vaduva neagra revine 2. M-am agatat agatat bine de firul telefonului si mi-am IMAGINAT ca port o conversatie cu ea.
Mi-era frica. Mi-era frica sa ma apropii de telefon. "E doar un telefon", imi spuneam, "n-are ce sa-ti faca prin telefon", dar nimic! Simteam ca-nnebunesc numai la ideea lui. Intr-un final am cedat. Mi-am zis ca trebuie sa fiu curajoasa. In fond, sunt ditamai omuâ! Pana cand o s-o mai lalai asa? Pana cand, aaa? Mi-am pus cizmele de cauciuc, masca de apicultor si am format numarul.LUIZA LUPU
Paianjenul cu Carapace: M-ati innebunit cu telefoanele voastre. De cand cu isteria asta, mi s-a incins linia telefonica. Pur si simplu nu mai fac fata. Recunosc ca ma simt excedat.
Ma deranjati, dar, ma rog, sa zicem.
Daca vrei sa mai stau de vorba cu tine, ai face bine sa-ti revizuiesti limbajul.
"Sunt un biet paianjen"
Ca sa nu mai zic ca ma tii din treaba. Eu am un plan de indeplinit, eu am datorii, eu am obligatii! Nu pot s-o ard asa, aiurea, cu voi la telefon. Spuneti, va rog, intrebati-ma, ce vreti sa stiti despre mine?
Eu? Rau? Domnita, dumneavoastra nu cunoasteti familia noastra mare.
A arahnidelor, domnita, a arahnidelor. Ce v-or fi invatat la scoala aia..., nici nu vreau sa stiu. Va-nvata cai verzi pe pereti, daâ ceva cu adevarat important nu va-nvata.
Revenind (aici isi regleaza vocea), sunt chiar un tip OK. N-am ferocitate, imi lipseste muscatura decisiva, imi lipseste dimensiunea mortala. Sunt un biet paianjen care se joaca de-a criminalul in serie! Efectiv!
"Eu nu am sentimente"
Denigratorii aia de englezi mi-au mai spus si "Vaduva neagra". Ce-i drept, am o alura eleganta, de femeie trista, gata oricand sa-si sufle mucii-n batista ei din matase. Mi se mai zice si Vaduva Neagra pentru ca nevasta-mea are prostul obicei sa ma ucida cu sange rece de fiecare data cand ne-mpreunam (daca-ntelegi ce vreau sa spun).
Eu nu am sentimente. Repet: eu imi fac datoria mea de paianjen. Odata m-am intrebat ce stiu eu sa fac cel mai bine si, ce crezi, am tot stat si m-am gandit si m-am tot gandit, m-am perpelit cand pe-o parte, cand pe alta, nu mai aveam somn noaptea, ziua nu-mi ardea de intepat, visele-mi erau tulburi si agitate (visam ca deveneam musca si ma prindeam in propria-mi panza, si muream de propria-mi mana, brrrr, ce groaznic, ce oribil!)... asa ca intelegi, domnita, eu nu sunt decat un paianjen.
Nu ma ascund. Mi-am luat carapacea asta acum cateva milioane de ani, cand eram nemultumit de conditiile de munca si de viata. Da, era in timpul glaciatiunii (dumneavoastra sunteti tanara, nu cred c-ati apucat)...
Ei, da. Mie-mi plac locurile calduroase, locurile intunecoase, ador caldura, stiti prea bine cat de mult imi place vara torida. Ei bine, n-aveam cum sa supravietuiesc in conditiile glaciatiunii decat daca-mi faceam o carapace. O carapace care sa-mi tina de frig...
Asta sunt si-aici ma termin. Altuâ mama nu mai face.
"Nu e usor sa fii paianjen"
Simt asa, ca ma ia cu ameteala. Iti imaginezi ca nu ma simt foarte bine. Eu intep, dar ma-ntrebi oare ce-i in sufletul meu cand fac asta? Ce fenomen se petrece? Cum ma doare fiecare particula din trupul meu? Tu crezi ca e usor sa fii paianjen? Am sa-ti spun ce implica starea de paianjen: dramatism, tragism, suferinta, chin. Ma doare sufletul ori de cate ori intep. Stiti dumneavoastra cum e sa fii rasturnat cu picioarele-n sus miscandu-se alandala si sa nu poti sa revii la pozitia initiala? La pozitia care te-a consacrat? La starea ta naturala? Oooooo, domnita, spune-le cititorilor tai, ca sa-nteleaga si ei: paianjenitatea este o provocare. A fi paianjen este Teribila Incercare. Ce stiu ei? Pentru ei e simplu: se duc in gradina, culeg rosia, o pun in farfurie, o mananca. Dar eu? Eu, paianjenul cu carapace! V-ati intrebat de cate ori mananc eu pe saptamana?
Pai, sigur ca nu-i intereseaza. Ei nu stiu decat sa tipe, sa faca gura mare, sa se vaiete, sa se planga!
"Ma mai razbun din cand in cand"
Ce?
Am mai spus-o si-o subliniez pentru a nu-stiu-cata oara: NU SUNT MORTAL. SUNT DOAR PUTIN FRUSTRAT. AM SI EU FRUSTRARILE MELE, CA ORICE PAIANJEN CARE-SI INTELEGE CONDITIA SI VREA SA SI-O DEPASEASCA.
Asta e! Nu putem fi perfecti.
...
Dar, va rog, nu scrieti asta! Nu scrieti c-am tacut. Va rog! Altfel s-a dus dracuâ imaginea mea!
"Angajez PR cu experienta in paianjeni cu carapace"
O sa fac totul. O sa-mi concediez PR-ul daca e nevoie! Fac orice ca sa fiu recunoscut! Orice, orice! O sa ma inveninez de n-o sa va vedeti! O sa fiu terorist! O sa fiu terorist! O SA FIU TERORIST!
Prefer femeile in varsta, trecute de 60 de ani, victimele sigure ale intepaturii mele. Daca mai sunt si cardiace, placerea de a intepa e maxima!
Pe Toby Macguire.
Mie-mi spui? Cand ma uit la el parca ma vad pe mine, doar ca un pic mai mic.
Cred ca o sa-mi schimb designerul. Cred c-o sa vreau o noua schimbare de imagine. O sa-mi concediez PR-ul. De fapt, o sa afle el singur citind acest interviu c-a fost concediat. Nu mai vreau sa am de-a face cu PR-isti care-mi strica mie imaginea. Anunt pe aceasta cale ca un nou post de PR manager este deschis. Si de data asta fac concurs, nu mai merg pe simpatii.
