x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Interviuri Alexandru Farcas: "Vom fi la nivelul UE peste 20 de ani"

Alexandru Farcas: "Vom fi la nivelul UE peste 20 de ani"

19 Iun 2004   •   00:00
Alexandru Farcas: "Vom fi la nivelul UE peste 20 de ani"

INTERVIU

Ministrul Integrarii Europene, Alexandru Farcas, crede ca, la sfarsitul acestei luni, Romania ar putea incheia inca doua capitole de negociere cu UE si ca evolutia europeana a Romaniei va fi asemanatoare cu cea a Spaniei.
IRINA CRISTEA

  • Jurnalul National: Ce credeti ca mai poate obtine Romania in negocierile cu Uniunea Europeana pana la sfarsitul acestei luni?

    La inceputul acestei luni, aveam in faza finala cel putin patru capitole. Am inchis doua la conferinta de preaderare din 4 iunie, si ma refer la Agricultura si Prevederi Financiar-bugetare, apoi am fina-lizat o parte din capitolul 31 - Diverse saptamana aceasta, si sper ca, pana la sfarsitul lunii, sa inchidem cel putin patru capitole. Asta inseamna ca nu exclud, in afara de cele patru, inca unul-doua.

  • Dintre cei 25 de membri ai UE, de la care ar avea Romania cel mai mult de invatat?

    Pana la urma, ceea ce se formeaza este modelul european. Faza aceasta foarte personalizat nationala este depasita. Suntem insa foarte impresionati de performantele Spaniei. In 20 de ani de la aderare, spaniolii au reusit, cu un mare efort administrativ de organizare, de absorbtie a fondurilor, sa schimbe fata tarii. Chiar s-a scris despre Romania, in presa franceza, ca ar fi viitoarea Spanie.

  • Comisarul Verheugen spunea ca din grupul de 10 tari care tocmai au aderat, cea mai buna evolutie, din care toata lumea are de invatat, ar fi a Sloveniei.

    Slovenia este o Austrie vorbitoare de limba slava, slovenii sunt foarte rigurosi. Am fost in aceasta tara, e ca si cum ai pune Litoralul, Sinaia si Bucovina la un loc, si o populatie de 2 milioane de locuitori. A fost cea mai bine pregatita tara dintre cele 10. E foarte interesant ca, saptamana trecuta, ministrul sloven pentru Afaceri Europene a venit la Bucuresti cu delegatia premierului, si la discutiile noastre a spus ca, inclusiv in acest an, 2004, pana la 1 mai, Parlamentul sloven a avut de adoptat inca 40 de legi necesare aderarii. E vorba aici despre un elev care si-a facut foarte bine temele. Polonia, din cate stiu, a avut de adoptat 100 de legi in 2004. Deci eforturile sunt foarte mari chiar si pentru elevii eminenti. Repet, slovenii sunt foarte muncitori si se tin de cuvant, dar cred ca si noi incepem sa ne straduim sa ne tinem de cuvant si cred ca o facem.

  • Daca ati fi Gunther Verheugen, ce i-ati reprosa in primul rand Romaniei?

    Aici e vorba de un proces in care, de cate ori Comisia sau comisarul pentru extindere evalueaza evolutia, o face nu ca o critica, ceva de genul: "Administratia voastra este zero barat si nu mai avem ce discuta, inchidem tot si gata". Sigur, au fost momente cand noi am fost mai nedisciplinati, am incalcat reguli sau angajamente, dar este vorba totusi despre un proces. Ati vazut si raportul de tara de anul trecut, si criticile si recomandarile Parlamentului European, din primavara. Acestea sunt chestiuni care trebuie tratate cu prioritate. De aceea, Guvernul Romaniei a aprobat acel "to do list", sau "to do listul", cum ii spune seful delegatiei Comisiei, Jonathan Scheele. Are 6 sectiuni - continuarea reformei in administratie, reforma justitiei, lupta impotriva coruptiei, legislatia privind protectia copilului, respectarea cadrului de functionare a libertatii presei si criteriile economice de aderare. Acestea nu sunt reprosuri, ci domenii prioritare pentru Romania. Nu suntem intr-o targuiala cu UE, ci intr-un proces de apropiere de standardele sale.

  • In cat timp va prinde Romania din urma Europa?

    Acum cateva zeci de ani, in Spania existau regiuni mai sarace decat zone din Romania de azi. La fel in Irlanda. Cred ca in 20 de ani Romania se va apropia de media de dezvoltare si de calitate a vietii din UE. Romanii au capacitatea sa uimeasca, poate se va produce mai devreme.

  • Semanati foarte bine cu premierul, acelasi stil de a vorbi, acelasi zambet... E vreo scoala de imagine comuna?

    Nu cred ca premierul pune in practica o scoala de imagine. Poate alte persoane sau personaje fac asta. Dansul nu e rezultatul unei scoli de actorie. In cazul meu, cu atat mai putin. Din 1990, de cand sunt diplomat, am participat la multe discutii, negocieri si am avut mai putin ocazia si obligatia de a comunica public, prin televiziune sau la mari intruniri cetatenesti. De fapt, nu m-am pregatit, si mi-a fost si dificil. Ma straduiesc sa fiu sincer in ce spun si ce fac, nu este o mimetica.

  • Cum ati primit vestea ca ati putea fi ministrul Integrarii?

    Se pare ca numirea mea a fost o surpriza la nivelul ministerelor si inclusiv in plan public. Eu sunt diplomat de cariera, din 1990 am lucrat permanent in domeniul politic, drepturilor omului, institutiilor democratice. In decembrie 2000 am fost imprumutat la Ministerul de Interne si am lucrat acolo pe integrare europeana, ca secretar de stat, am facut parte din comitetul interministerial coordonat de Ministerul Integrarii si deseori am participat la actiuni, cunosteam o parte dintre oamenii foarte buni de aici. Am aflat cu o seara inainte ca numele meu este pe lista scurta a candidatilor, iar in dimineata de 27 noiembrie am fost invitat la prim-ministru si atunci, de fapt, s-a facut propunerea si s-a luat decizia privind numele meu. In acea zi, la pranz, a fost sedinta Delegatiei Permanente a PSD, eu facand parte din echipa politica a PSD, ca secretar de stat, chiar daca nu eram membru de partid. Am fost apoi instiintat ca delegatia a fost de acord. Era si Adrian Severin acolo, erau si alti candidati, si am mers direct la Cotroceni pentru depunerea juramantului. De acolo am plecat direct la sedinta de guvern, asa ca abia a doua zi, ziua fiului meu, am intrat in minister ca noul titular al acestei functii. Ceva amuzant ce-mi amintesc din prima zi e cand am ajuns in fata liftului, am vazut un mare afis ca nu se fumeaza si, foarte serios, niciodata nu am fumat aici, desi obisnuiam sa fumez in biroul de la Interne.

  • Nu in birou, dar nu aveti locuri special amenajate pentru fumatori?

    Nu sunt pe coridoare, am auzit ca este un balcon undeva, dar e mai greu de ajuns.

  • Nu l-ati frecventat pana acum?

    Nu, n-am ajuns acolo, e la alt etaj. Poate si pentru ca se trece printr-o anumita incapere... toaleta baietilor, am inteles. Plus ca iarna e si greu in balconul acela, in aer liber... Deci postul acesta e un moment in procesul de eliminare a viciului.

  • Lumea va confunda sau va suprapune adesea atributiile cu cele ale negociatorului-sef, Vasile Puscas.

    Bine, si numele sunt asemanatoare! Culmea este ca familiile noastre sunt din aceeasi comuna, Surduc, pe Somes, judetul Salaj. In copilarie mergeam foarte des acolo. Domnul Puscas mi-a fost profesor la Universitatea "Babes-Boyaly", ne cunoastem de 25 de ani. Asa ca toate aceste elemente au dus la o si mai buna colaborare intre noi. Domnul profesor conduce efectiv negocierile, poarta toate discutiile pe capitole de negociere, are alaturi un intreg departament al ministerului. Ministrul Integrarii are, in plus, raspunderea politica si administrativa pentru buna functionare a acestui minister care este, inainte de toate, un instrument al Guvernului pentru monitorizarea pregatirilor de aderare la nivelul tuturor ministerelor si institutiilor publice si la nivel local. Sunt obligat sa prezint in fiecare saptamana un raport de progres, la Guvern, ce s-a facut pe toate cele 30 de capitole de acquis comunitar.

  • Domnului Vasile Puscas i se spune in minister Seriful. Dumneavoastra stiti sa aveti vreo porecla?

    Nu am iscoade in interiorul ministerului, nu stiu. Parca aveam ceva porecle in armata, dar nu mai tin minte.

  • Ce fel de sef sunteti?

    Nu prea sunt sef, asa. Incerc mai mult sa ma inteleg si sa fiu inteles si sa obtin mobilizarea colegilor prin intelegerea a ceea ce avem de facut impreuna. E foarte dificil sa faci treaba racnind si amenintand. Aici sunt oameni tineri, foarte priceputi in domeniul negocierilor de aderare si al pregatirilor. Capitole esentiale depind de munca unor oameni tineri, plapanzi, care stau noaptea si trudesc pe branci. Deci nu cred ca fata de ei e cazul sa fac pe seful vreodata, sa strig sau sa amenint.

  • In ultima vreme ati tot avut intalniri cu copiii, ba pe la licee, ba aici, la minister. De copilul dumneavoastra mai aveti timp?

    Intalnirea de la Liceul "Jean Monnet", de exemplu, n-a fost usoara, si acelasi lucru mi se intampla si acasa. Fiul meu imi pune intrebari si ma straduiesc sa ii explic ca unui om mare. Are si el la scoala concursuri cu teme europene, are pe birou harta cu statele membre ale UE. Am mai putin timp pentru el, dar creste bine si e un mic cetatean care pune intrebari si cred ca astea sunt momentele cele mai grele, cand te uiti in ochii copiilor si trebuie sa dai seama.
  • ×
    Subiecte în articol: romania interviu