Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Una dintre cele mai interesante comedii româneşti din ultimii ani a intrat week-endul trecut în cinematografe. “Love Buiding” este un film făcut între prieteni. Un proiect făcut cu multă inteligenţă şi tot atâta economie (40.000 de euro, nu mai mult). Protagoniştii proiectului: Iulia Rugină (regizor) şi Dragoş Bucur, Alexandru Papadopol şi Dorian Boguţă (actori, producători)
"Love Building" este o comedie mai curând dramatică decât romantică, a cărei acţiune are loc într-o tabără menită să "repare" relaţii de cuplu ajunse într-un moment critic. 14 cupluri ajunse în impas, ajutate de cei trei pshihoterapeuţi şi traineri ai taberei, încearcă să-şi reconstruiască poveştile de dragoste, participând la o serie de teme şi exerciţii. “Love Building” este cea mai bună dovadă că un scenariu “deştept” şi munca alături de prieteni poate, deseori, suplini lipsurile de finanţare. O credem şi noi, o crede şi Alexandru Papadopol...
După ce am văzut filmul m-am tot gândit " ce s-au distrat oamenii ăştia la filmări". Pare o întrebare care, clar, induce un raspuns hollywoodian. Şi totusi...aşa a fost?
A fost o perioadă foarte frumoasă şi creativă. Ne-am distrat foarte tare la filmări, dar nu am neglijat nici o clipă filmul. Perioada de filmare a fost foarte scurtă şi atunci nu ne puteam permite “ieşiri în decor”. Dar zilele alea au fost pline de entuziasm şi cred că lucrul acesta se vede pe ecran.
Titlul filmului a venit "din prima"?
Titlul filmului s-a născut la o repetiţie. E unul din puţinele cazuri de film în care nu a existat titlu de lucru. Ne tot dădeam cu părerea gândindu-ne că oricum vom găsi un titlu mult după ce vom fi terminat filmările, dar a venit Dragoş cu ideea de-a se numi “Love Building”. Mi se pare un nume reprezentativ pentru proiectul nostru….parcă ar cuprinde toate problemele din ”tabăra de reparat relaţii”…Cred că n-am fi găsit altul mai elocvent.
Şi să revin, totuşi, la o întrebare-clişeu: cum de v-aţi gândit la aşa nebunie. Cu asa buget? În atâtea zile?
Cred ca noi nu ne-am plâns…pur şi simplu am acţionat ştiind că nu avem de pierdut decât nişte bani în cazul în care nu iese bine filmu’. Un plus de încredere au fost şi cursanţii şcolii noastre. Ştiam că ne putem bizui pe entuziasmul şi credinţa lor în ceea ce fac. Apoi…am avut un scenariu bun, foarte greu de scris şi gândit pentru că trebuia să cuprindă un număr destul de mare de actori, şi, nu în ultimul rând, o regizoare foarte dedicată acestui proiect….Prefer un proiect cu buget mic făcut cu prietenii, unuia greoi, plictisitor dar făcut cu bani mulţi.
Nu ştiu a cui a fost ideea cu ochelarii de "tocilar", dar a fost genială. Cum te-ai pregătit pentru acest rol?
Ideea a fost a scenaristelor… Mi s-a părut un rol destul de dificil pentru că aspectul fizic ciudat sau comic tinde să îl îndepărteze pe actor de la problemele reale ale personajului. Norocul meu a fost că totul era bine scris şi Iulia era pe faza, împreună monitorizând fiecare “derapaj”. A trebuit să descopăr modul de gândire al lui Cristian (psihologul pe care îl joc în film) şi apoi să traduc în acţiune ceea ce se întâmplă cu el. Aspectul fizic vine întotdeauna să “dubleze” felul de-a fi al unui om…
Ai mai fi în stare acum, să începi un proiect asemănător? În trei sau în patru?
Aş fi în stare, dar mi-ar plăcea să lucrăm în aceeaşi formulă. Chiar a funcţionat...
Ce mai ştii de partenerii tăi din film? Mă refer la "studenţi" Exceptând "Love Building"...bate vreunul la porţile afirmării?
Daaa… batem împreună la porţile afirmăriii….
Speculez că 2013 ar trebui să fie un an bun pentru tine. După Love Buliding mai ai două premiere, una în regia lui Cornel Porumboiu, alta în cea a lui Dan Chişu. Ne mai pregăteşti ceva..?
De la sfârşitul lui septembrie voi relua piesa de la Teatrul Odeon - ”Linişte, sărut, acţiune”, în regia lui Peter Kerek, o piesă foarte cerută de public şi care are o distribuţie excelentă. Asta în teatru. În film… probabil din primăvară va apărea “Acasă la tată”, în regia lui Andrei Cohn, un lung metraj în care joc rolul principal. E un film de care sunt foarte mândru.
