x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Ana Iorga, cu cărţile pe masă

0
Autor: Oana Portase 19 Noi 2018 - 16:25
 Ana Iorga, cu cărţile pe masă
Vezi galeria foto


Ana Iorga este doctor în lingvistică, a studiat la Paris şi o vedem în fiecare dimineaţă, la Antena 3, la rubrica "Pe cuvânt". Ana a împărtăşit pentru Jurnalul secretele ei în materie de citit. Îi adoră pe scriitorii clasici, îşi aminteşte cu drag de serile în care tatăl ei îi citea, iar lista lecturilor de suflet cuprinde şi benzi desenate.

 

 

Bun găsit, Ana. Te-am rugat să faci o listă cu cinci cărţi foarte, foarte importante pentru tine. Cărţi care au avut un impact puternic, care ţi-au plăcut în mod special.

Poate o să te surprindă, dar în primul rând o să vorbesc despre cărţile care m-au impresionat în copilărie. Ţin foarte mult la câteva titluri. Sunt foarte simple. Nu e ceva sofisticat, dar îmi sunt atât de dragi şi poate influenţăm pe cineva şi îl facem curios. Cine ştie, vreun copil. Mi-a plăcut teribil de mult cartea Cleopatrei Lorinţiu "Fetiţa care eram". E o autoare româncă, jurnalistă, foarte talentată după părerea mea. Este o carte apărută în anii '80, anii copilăriei noastre, cu mari complicaţii. Este o carte despre o fetiţă care are tot felul de aventuri într-o lume foarte liberă, la ţară, la bunici, într-o căsuţă tradiţională, cu vecinii, la pescuit, la fân. E copilăria aia frumoasă a noastră la bunici, în provincie, în care eşti complet liber şi explorezi. Sigur că a fost un şoc în anii comunismului, în anii '80. Cartea n-a putut să apară iniţial, a întârziat foarte mult pentru că cenzura tot spunea, dar copiii care apar aici sunt prea libertini, prea se poartă normal, nu sunt îmbrăcaţi în uniformă, nu sunt şoimi, nu sunt pionieri, ce se întâmplă? Trebuie să schimbăm ilustraţiile. Cartea are şi nişte ilustraţii superbe, pictate, şi e de o delicateţe, şi de o puritate necăutată. Sunt pur şi simplu sentimentele şi gândurile unei fetiţe, situaţiile amuzante prin care trece în vacanţă la bunici. Eu cum am avut bunici în Ardeal, am crescut cu bunica mea acolo în vacanţa de vară, mă identificam teribil cu fetiţa aia. E o carte luminoasă şi care face cumva dreptate copiilor din orice perioadă. Sunt foarte bine puşi în valoare, e ceva foarte senin şi consistent.

 

Mă bucur foarte tare că mi-ai zis de o carte din copilărie. Mulţi evită să vorbească despre ele. Ce mai ai pe listă?

Mai sunt două cărţi de basme. Le-aş pune pe locul doi, ca să nu pierd toate celelalte locuri, să facem un pic de economie. Poveştile fraţilor Grimm şi Poveşti fermecate ruseşti. Aveam un volum absolut minunat, cartonat, lucios, cu nişte ilustraţii senzaţionale, pictate. Nu erau poveşti de autor, ci erau poveşti culese, prelucrate pentru copii, fabuloase. Din aceste cărţi îmi citea tot timpul tata înainte de culcare. Avea tata nişte strategii colosale. Vedea că adorm la un moment dat şi undeva pe frazele de basm făcea pauze semnificative şi eu mă trezeam şi întrebam ce s-a întâmplat. Şi el spunea „aici ajunsese şi paloşul era...” şi eu ghiceam, pentru că fraţii Grimm aveau o sintagmă care se repeta tot timpul. Eu ziceam repede „...cu totul şi cu totul de aur”. Sau altădată era ceva de cristal şi eu la fel, nu eram atentă, şi spuneam de aur. Nu, greşit! Serile acelea cu tata erau absolut minunate, tata mi-a citit toată copilăria. Citea până când nu mai avea salivă şi nu mai avea suflare şi eu tot mai voiam. Ca să terminăm cu cărţile copilăriei, o să-ţi mai spun că am o colecţie, nu chiar completă, dar la care ţin foarte mult şi e destul de mărişoară, de reviste Mickey Mouse. E cu personajele Disney din anii '90. Apariţia lor a fost ceva senzaţional. Cu Donald, cu Mickey, cu Daisy, cu unchiul Scrooge. Le adoram, le citeam de o mie de ori. Şi le mai foloseam când făceam câte o varicelă, când mai răceam şi trebuia să stau în casă câte o săptămână. Erau terapie curată. Donald e personajul meu preferat din desenele animate.

 

La mine era Mickey, recunosc. Şi mie îmi cumpăra mama revistele. Le aveam pe toate.

Aveau şi un sector de corespodenţă, trimiteam şi glume, am câştigat şi un premiu, desene. Donald îmi place, că mi se pare că seamănă cu mine. E schimbător, se implică, e foarte înciudat când ceva nu-i iese.

 

Mi se pare extraordinar. Ana Iorga, doctor în lingvistică, vine cu Mickey Mouse.

Am zis să nu dăm chiar din cărţi grele. Astea chiar mi-au făcut bine. Am ajuns la o carte care în momentul acesta pot să spun că e cartea mea preferată. Poate la un moment dat o să fie declasată. "Ghepardul" lui Lampedusa. E o carte pe care am citit-o în urmă cu câţiva ani şi am recitit-o apoi. E o carte despre aristocraţia italiană, despre nişte momente dinaintea formării statului italian modern, despre conflictele între nord şi sud. Nordul mai modern, sudul mai tradiţional. E vorba despre o familie tradiţională, aristocrată, din sudul Italiei. E şi o saga de familie, e şi conflictul acesta între vremuri. E un moment în care totul se schimbă şi chiar autorul a avut un destin extraordinar. E singura carte pe care a scris-o, el însuşi era principe. S-a inspirat foarte mult şi din povestea familiei lui. Nu a fost apreciat deloc la vremea respectivă, cartea fiind publicată mult mai târziu. Li s-a părut că nu merită, nu erau pregătiţi pentru cartea asta. El a surprins un moment istoric. E cumva o poveste de familie foarte elegantă, o familie care decade, o tradiţie care dispare şi are farmecul acela al unui sfârşit de zi, al unui apus, dar fără să fie melancolic, are şi umor. Omul scrie extraordinar.

 

Ce mai ai?

Îmi place foarte mult literatura franceză de secol 18, secolul luminii. Mi-a plăcut teribil de mult Liaisons Dangereuses, adică Legăturile primejdioase. E un roman de pe la 1780, un roman par lettre, prin corespondenţă. Se construieşte prin scrisori. Sunt două personaje, un conte şi o marchiză, foarte influenţi în lumea saloanelor, a conversaţiilor, a balurilor şi se ocupă cu intrigi. Fac oameni să se îndrăgostească între ei, rup legături între anumiţi oameni, compromit fete tinere care ar trebui să fie impecabile atunci când se mărită şi să reprezinte partide bune, perfecte, ca statut social.

 

E foarte interesantă. Vreau s-o citesc.

Da, da. Sună bine. E un limbaj mai vechi, suntem în secolul 18. E fabulos cu ce se ocupau oamenii aceia. Acordau timp zilnic acelor corespondenţe în care stabileau ce ceaiuri mai luăm, ce baluri mai facem, pe cine cu cine mai cuplăm. Şi tot aşa. Ultima carte de pe listă este cea a lui Filip Iorga cu Alexandru Paleologu. Am citit-o înainte să-l cunosc pe Filip, şi mă gândeam ce ocazie minunată a avut omul acela să stea de vorbă cu o asemenea personalitate. Cartea a apărut înainte ca Alexandru Paleologu să moară şi acolo poveştile sunt de o delicateţe aparte, despre o lume dispărută. Şi îmi spuneam despre Filip, ia uite-l pe tipul ăsta, ce tânăr e, ce baftă pe el şi ce întrebări frumoase pune. Mi s-a părut aşa de minunat, că după aceea ne-am cunoscut şi i-am zis „Ia uite, cartea ta chiar mi-a făcut bine la un moment dat”.

 

 

Am o întrebare pe care o pun tuturor invitaţilor mei. Sandra Brown ai citit?

N-am citit, dar recunosc că mama avea în casă. Îmi amintesc coperţile acelea complet siropoase, cu nişte tipe care stăteau pe spate la malul mării, cu un umăr dezgolit. Ţin minte coperţile şi scrisul caligrafic. N-am citit, dar cred că pentru multe femei în perioada aceea era o scăpare. Cum era şi Pasărea Spin. Cred că şi Sandra Brown a avut rolul ei.

 

Tu când citeşti? Când ai timp să citeşti, că ştiu că eşti foarte ocupată.

 Citesc şi în metrou, chiar dacă citesc cinci pagini între staţii. De obicei cam distrug cărţile pe care le iau cu mine pe drum pentru că le bag în ghiozdan, le fac praf şi Filip tot timpul mă ceartă. Citesc seara înainte de culcare, citesc în weekend şi mai profit şi citesc foarte mult în vacanţă. Nu sunt un cititor organizat, nu sunt un cititor asiduu, însă recunosc că nu prea am citit autori contemporani pentru că am tot timpul senzaţia, fiind şi absolventă de Litere, că există nişte valori ale literaturii universale şi ale literaturii româneşti la care poate nu am ajuns complet. Am o strângere de inimă. Zic, stai că n-am terminat Tolstoi, stai că la Shakespeare am citit foarte puţin în engleză şi tot aşa. Nu sunt foarte la curent cu noile apariţii. Încerc, dar sunt foarte selectivă cu ele. Trebuie să se audă că este grozav. La autorii contemporani nu prea risc şi îi aleg în funcţie de notorietate şi de premii literare. Mă îndrept către autori consacraţi. De exemplu, nu citisem deloc Elif Şafak şi până la urmă am citit „Cele patruzeci de legi ale iubirii” şi mi-a plăcut foarte mult. Sigur că i-am găsit acolo nişte artificii sau lucruri care m-au nemulţumit, dar în ansamblu a fost o lectură extrem de agreabilă şi mi-am zis, bun, este chiar o femeie interesantă. În general mă duc spre lucruri clasice pe care le-am ratat într-un anumit moment şi mă chinuie gândul acesta acum.

 

Ştii că e o dezbatere la noi: copiii nu mai citesc. De ce nu mai citesc?  Mai citesc sau nu?

Îmi e foarte complicat să mă pronunţ pentru că nu am copii. Nu ştiu exact cum o să mă descurc când o să am şi cum o să le trezesc apetitul. Ca orice alt obicei, trebuie cultivat în casă. Cred că dacă un copil te vede pe tine nonstop la laptop sau telefon, o să ceară şi el telefonul care suscită atâta atenţie. Nu trebuie să-i privăm nici de asta pentru că e clar că îi handicapăm într-un fel. Un copil trebuie să fie la curent cu lucrurile tehnice. La fel cum luăm cina, ne spălăm pe dinţi, seara toată lumea trebuie să se retragă cu o carte. Ar trebui să le alegem lucruri care să-i provoace. Nu "Acum citim Sadoveanu!". Adică să nu le băgăm pe gât lucruri. Să căutăm să-i stimulăm.

 

Te-ai gândit să scrii o carte?

 M-am gândit, dar nu cred că ar fi o carte de ficţiune. Nu am pornirea asta şi asta se simte. Cine e scriitor e măcinat de acest lucru, este entuziasmat şi nu trece o zi fără să aştearnă un rând. Nu am chestia asta, însă am în plan să scriu, dar lucruri de analiză, de istoria mentalităţilor, de societate. Nu sunt nici poetă, nici scriitoare. Nici nu am tentaţia să-mi încerc mâna.

 

Gândeşte-te ce gusturi alambicate avem şi la filme, nu mai avem răbdare cu orice prostie. Asteptăm să fie spectaculos. Aşa e şi la cărţi. Pe vremea noastră nimeni nu avea răbdare să citească descrierile la Sadoveanu. Zicea cum apune soarele, perfect, săream 10 pagini. Trebuie chiar ceva care să bată orice film la televizor sau orice joc pe tabletă.

Citeşte mai multe despre:   ​​​​​​​Ana Iorga

 

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Regele Ferdinand revine la Oradea, după 100 de ani

Regele Ferdinand revine la Oradea, după 100 de ani
Foarte mulți români, nu doar orădenii, sunt revoltați, în aceste zile, după ce au văzut statuia voievodului Mihai Viteazul dată jos de pe soclu, în centrul orașului Oradea. Foarte puțini ştiau însă că pe...

Securiştii care au lucrat cu Băsescu înainte de ’89, colaboratori politici ai acestuia după 2004

Securiştii care au lucrat cu Băsescu înainte de ’89, colaboratori politici ai acestuia după 2004
Galerie Foto Toţi foştii agenţi şi ofiţerii de securitate care ar putea să elucideze trecutul de colaborator al lui Traian Băsescu, posesorul numelui de cod “Petrov”, au primit, după Revoluţie, dar cu precădere în...

O incursiune în lumea „foarte oltenilor”. Băilești. Realitatea e mai haioasă ca bancurile

O incursiune în lumea „foarte oltenilor”. Băilești. Realitatea e mai haioasă ca bancurile
Galerie Foto Se spune că sunt câteva locuri pe care este obligatoriu să le vizitezi în viață. Piramidele, Babilonul, Marele Canion, Cascada Niagara. Dar eu spun că Băileștiul trebuie inclus în acest „must do it”. Este...

Procurorul DNA, schimbat cu cel de la SIIJ în dosarul Alinei Bica

Procurorul DNA, schimbat cu cel de la SIIJ în dosarul Alinei Bica
Instanţa supremă consideră că poate participa la procesul în care se rejudecă apelul Alinei Bica doar un procuror de la Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, şi nu procurorul desemnat de DNA....

Poliartrita reumatoidă este sistemică: atacă şi inima, plămânii, rinichii, sistemul nervos

Poliartrita reumatoidă este sistemică: atacă şi inima, plămânii, rinichii, sistemul nervos
În capitolul medicinii despre bolile reumatismale se încadrează două categorii: boli de uzură, de degradare a articulaţiilor, boli degenerative şi boli reumatismale inflamatorii, mai puţine, dar mai grave. Cea...

Ancheta în afacerea „Peştele contaminat” va urca spre înalţi funcţionari ai statului

Ancheta în afacerea „Peştele contaminat” va urca spre înalţi funcţionari ai statului
Galerie Foto Afacerea “Peştele contaminat”, care a ieşit la iveală în aceste zile, după ce procurorul Teodor Niţă, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, a luat urma unei reţele...

Ziua cuţitelor lungi. Verdictele care pot arunca în aer alegerile

Ziua cuţitelor lungi. Verdictele care pot arunca în aer alegerile
Galerie Foto Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă, astăzi, un nou termen în apelul formulat de preşedintele PSD, Liviu Dragnea, în ceea ce presa a numit “Dosarul angajărilor fictive de la DGASPC Teleorman”. Este f...

Înalta Curte a achitat-o pe Kovesi înainte de proces

Înalta Curte a achitat-o pe Kovesi înainte de proces
Judecătoarea Francisca Vasile, de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a dispus ridicarea măsurii controlului judiciar instituit de Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie pe numele...

Sindromul „burnout” distruge și afacerea, nu doar angajații

Sindromul „burnout” distruge și afacerea, nu doar angajații
Una dintre „maladiile” contemporane care afectează, în egală măsură, angajații și companiile, este sindromul „burnout”. Atunci când oamenii sunt suprasolicitați și încearcă să rezolve toate...

O bancă nu-şi poate recupera datoriile de la o companie debitoare din cauza SRI

O bancă nu-şi poate recupera datoriile de la o companie debitoare din cauza SRI
Galerie Foto Aflată în procedura insolvenţei, compania Mira Telecom, abonată, de ani de zile, la contracte importante încheiate cu structurile de forţă ale statului, se află în litigiu cu Banca Transilvania. Mai exact,...

Minunile Poliției Locale: a pus cetățenii să atace metroul

Minunile Poliției Locale: a pus cetățenii să atace metroul
Galerie Foto Primăria Sectorului 4 din Bucureşti este decisă să facă ordine în construcţii şi a dispus demolarea tuturor construcţiilor ridicate ilegal în aria sa de acoperire. Numai că în graba lor de a se conforma ordin...

Povestea românilor care au ajuns în Coreea de Nord

Povestea românilor care au ajuns în Coreea de Nord
Galerie Foto Alexandra şi Adrian sunt doi tineri pasionaţi de călătorii, care îşi transformă fiecare vacanţă în documentare filmate pe care le postează pe canalul lor de youtube. Cei doi nu pot sta liniştiţi la plajă,...

Planul de anihilare a Secţiei speciale. Cum pot fi blocate dosarele lui Kovesi

Planul de anihilare a Secţiei speciale. Cum pot fi blocate dosarele lui Kovesi
Galerie Foto Numirea, de către Camera Deputaţilor, a procurorului Gheorghe Stan, şef în funcţie al Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie (SIIJ), ca judecător în cadrul Curţii Constituţionale are un...

Antitusivele, doar la recomandarea medicului

Antitusivele, doar la recomandarea medicului
Cu privire la plămâni şi boli ale aparatului respirator,  circulă în populaţie o serie de variante inexacte de tratamente şi modul lor de administrare. Prin urmare, încercăm să limpezim legendele din popor...

Candidat PLUS, salariat la o firmă cu contracte date de PSD şi plătit de o companie care a sponsorizat PDL

 Candidat PLUS, salariat la o firmă cu contracte date de PSD şi plătit de o companie care a sponsorizat PDL
Galerie Foto Banul nu are culoare politică. Nici atunci când beneficiarul face politică antisistem politic, aşa cum este cazul lui Dragoş Pîslaru, candidat din partea formaţiunii lui Dacian Cioloş pentru un fotoliu de...
Serviciul de email marketing furnizat de