Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Evitarea unor subiecte teribile nu este o soluţie pentru rezolvarea problemelor sociale pe care acestea le reprezintă. O bună informare şi vigilenţa ar putea salva multe vieţi. Din nefericire, cei mai mulţi oameni obişnuiţi nu se pot gândi că pericolele sunt reale şi există în lumea pe care o cunosc. Colonelul (r) Dan Antonescu analizează cazuri pe care publicul ar trebui să le înţeleagă, pentru a se putea feri de pericole.
R: Cum se poate explica faptul că se repetă infracţiuni, fie că este vorba despre crime, tâlhării,violuri sau escrocherii, deşi pericolele sunt prezentate de mass-media? Cum e posibil ca oamenii să nu înveţe nimic din ceea ce li s-a întâmplat altora, înaintea lor?
D.A.: Cele mai multe situaţii în care oamenii devin victime sunt atunci când ei consideră că nu li se poate întâmpla ceva rău. Uită că în firescul existenţei sunt şi sincope. În comunităţile mici, ecoul unei infracţiuni este foarte mare. Într-un sat, de exemplu, ştirea că o bătrână a fost tâlhărită în casă, pentru că ţinea uşa deschisă, va face vâlvă. Pentru o perioadă, oamenii din respectiva comunitate şi din cele învecinate se vor proteja, fiind marcaţi de eveniment. Vor avea grijă să închidă uşa, să închidă fereastra, să fie mai vigilenţi. Din păcate, după o perioadă, uită. Însă doar restrânsa comunitate din jurul faptei este afectată şi înţelege ce se întâmplă. Exemplul este valabil şi pentru locuitorii unui bloc sau ai unui cartier. Dacă mass-media prezintă faptele, mai ales cu acele elemente care au dus la comiterea infracţiunii, atunci este posibil ca vigilenţa să reapară şi la cetăţeni din alte zone ale ţării. De cele mai multe ori, conceptul greşit cu privire la prevenire al comunităţii, delăsarea, nepăsarea ajută la comiterea infracţiunilor. Lipsa de vigilenţă, felul de a gândi al unora cu privire la situaţii aparent nesemnificative nu fac altceva decât să-l încurajeze pe cel care comite infracţiuni. Paradoxal este că atunci când anchetatorul ajunge într-o comunitate în care s-a comis o crimă, toată lumea indică un anumit potenţial făptaş, pentru că oamenii ştiu că el are manifestări violente, mai ales pe fondul consumului de alcool. Faptul că l-au lăsat aşa, că i-au tolerat comportamentul violent ani la rând, este o încurajare, iar toţi îşi dau seama de pericol numai atunci când respectivul ajunge să comită o crimă. Aceasta este perspectiva oamenilor care vor să trăiască într-un anumit confort, un fel de detaşare, nepăsare socială extrem de nocivă.
R: Dacă oamenii s-ar uita cu mai multă atenţie la ştiri şi ar conştientiza pericolele, s-ar putea reduce situaţiile tragice?
D.A.: De regulă, la ştiri sunt prezentate faptele fără a se analiza detaliat contextul care le-a făcut posibile. Oamenii află ceva despre o faptă şi despre rezultatul ei, dar foarte rar se reuşeşte să se comenteze în ştire cauza comiterii faptei. Referitor la cauze, există de fiecare dată un cumul de elemente favorizante: lacune educaţionale, probleme psihice, probleme sociale, legislaţie permisivă sau ambiguă, probleme cu alcoolul, management deficitar al relaţiei de cuplu şi multe altele.
R: Cum ar trebui să fie prezentate aceste lucruri în mass-media, pentru a-i determina pe oameni să devină măcar mai atenţi la potenţialele pericole care i-ar putea transforma în victime?
D.A.:. De şase ani încerc să explic de ce s-a ajuns la anumite situaţii şi care sunt vinovaţii. În cazul unei infracţiuni, fie că vorbim despre furt, tâlhărie, viol sau omor, nu este un singur vinovat, ci mai sunt şi cei care au contribuit direct sau indirect la comiterea faptei. Vecinii de bloc aud scandalurile, atunci când există conflicte în familie, dar nimeni nu intervine, iar multe astfel de situaţii se termină tragic. Pe de altă parte, sunt părinţi sau soţi care acoperă probleme de adaptare socială sau comportament ce tind spre încălcarea legii. La fel se pune problema şi în cazul problemelor psihice ale unui membru al familiei. De multe ori de ruşine, fără să-şi dea seama care ar putea fi consecinţele. Am avut caz în care un bolnav psihic şi-a omorât mama, tatăl şi sora, apoi s-a ascuns într-un copac. Era clar că avea probleme psihice grave, dar familia l-a acoperit permanent. Astfel de tragedii ar putea fi evitate dacă oamenii s-ar informa şi ar încerca să se protejeze sau să intervină atunci când observă semne de violenţă în cazul unui apropiat.
R. Se poate elimina violenţa dacă nu se mai vorbeşte deloc despre atrocităţi?
D.A.:. Mulţi au crezut că dacă nu vorbim despre problemele grave, la un moment dat vor dispărea, dar acest lucru nu este posibil. Fie că vorbim despre violenţă în societatea românească sau despre cea pe care o vedem în ultima vreme în toată lumea, în legătură cu migranţii, pericolul nu poate fi îndepărtat prin tabuizare. Au apărut articole recent, după ce s-a întâmplat la Köln în noaptea de Revelion, în care sunt acuzate ţările care au tabuizat aceste subiecte. O carie deja instalată nu se vindecă de la sine. Aşa este şi în societate: dacă o astfel de problemă este acoperită, nu se rezolvă de la sine. Trebuie să se ia măsuri, pentru a combate aceste situaţii.
R. Cum influenţează infracţionalitatea legislaţia care a devenit din ce în ce mai blândă?
D.A. Am vrut să ne aliniem la standardele europene inclusiv cu prevederile Codului Penal şi cele din Codul de Procedură. Multe dintre modificările legislative au fost făcute în favoarea infractorului, pentru că în ţările din vestul Europei s-a considerat că cetăţenii sunt uşor de educat. Ei au considerat că, dacă un om a greşit, nu trebuie să stea cinci ani la puşcărie pentru că a furat. I se pot da avertismente, până la a cincea abatere, şi abia apoi este condamnat. Când hoţii de la noi din ţară au aflat despre aceste prevederi, nu au mai furat de aici, ci s-au dus acolo unde ştiau că pot fura de patru ori fără să fie condamnaţi, apoi se mută în altă parte. Aici legislaţia a pierdut pasul cu infractorul. Legislaţia trebuie să fie adaptată la nivelul socio-educaţional al populaiei şi trebuie avut în vedere felul în care pot fi descurajaţi potenţialii infractori. Cazul celor şapte violatori de la Vaslui poate fi corelat cu modificările legislaţive din noul Cod Penal. Pentru viol era pedeapsa maximă de 18 ani şi s-a redus la 12. Cu ce argumente oare?
La fel şi în cazul violenţei în cuplu. Cel mai recent exemplu este chiar odioasa crimă de acum două zile, de la Bârlad, care nu reprezintă altceva decât o manieră deficitară de management a divorţului. Bărbatul nu a acceptat ideea despărţirii şi şi-a ucis soţia, cu 25 de lovituri de cuţit. Din păcate, astfel de cazuri au devenit obişnuite în societatea noastră, deoarece legislaţia este extrem de permisivă. Pentru încălcarea ordinului de restricţie este prevăzută o sancţiune simbolică, dar nici măcar aceasta nu este aplicată decât arareori. Femeile ar trebui să nu rămână singure în prezenţa bărbatului de care vor să se despartă, în perioada critică, până când el acceptă ideea divorțului.
Fost şef al Serviciului Omoruri din Poliţia Capitalei, criminologul Dan Antonescu (colonel în rezervă) are o vastă experienţă în lupta cu infractorii. Specialistul încearcă să găsească elementele comune ale infracţiunilor, astfel încât să le prezinte publicului larg, pentru a face posibilă prevenirea unor posibile tragedii viitoare, pentru că informarea corectă şi conştientizarea pericolelor sunt singurele posibilităţi de apărare împotriva infractorilor. Cazurile pe care le-a rezolvat de-a lungul timpului, dar şi sutele de situaţii pe care le-a analizat, în ultimii şase ani, pentru a le prezenta publicului, ca editorialist, blogger, realizator de emisiuni TV sau invitat în dezbateri televizate, au ca obiectiv educarea publicului larg, cu scop de prevenire a unor tragedii. În prezent, criminologul este realizator al emisiunii Anchetele Comisarului Antonescu, la postul public de televiziune.
În unele cazuri de viol, a fost introdusă posibilitatea de negociere între agresor şi victimă, ceea ce este inadmisibil. Victima poate fi şantajată sau chiar ameninţată de agresor, pentru a-şi retrage plângerea, iar infractorul găsit „basma curată” poate face şi alte victime.
