Cristian Libertatu: "Doar nu am fost haiduc"

În scandalul corupţiei din fotbal, declanşat la data de 13 aprilie, au fost trimise în judecată 14 persoane. Dintre acestea, doar trei se mai află în stare de arest preventiv. Este vorba despre Cornel Penescu, patronul echipei FC Argeş, Liviu Făcăleaţă, directorul general al grupului PIC, şi Gheorghe Constantin, ex-preşedinte al CCA.

Ultimul eliberat din acest lot a fost Cristian Libertatu, fostul şef al OPC Argeş, care a părăsit Penitenciarul Colibaşi în seara zilei de 30 iulie sub control judiciar. Nici la câteva zile după ce a revenit în libertate acesta nu-şi poate reveni din şoc. Se consideră nevinovat, ceea ce îi ampli­fică drama. Primul termen al procesului pe fond a fost stabilit de Tribunalul Argeş pentru data de 29 septembrie.

● Jurnalul Naţional: Cum aţi suportat perioada de detenţie?
● Cristian Libertatu: Cred că din punct de vedere psihic mi-ar fi fost mult mai uşor dacă eram vinovat. Acum sunt un om distrus. N-am avut niciodată vreo problemă cu legea, indiferent ce funcţie publică am avut. Nici acum nu-mi vine să cred ce am păţit. Am avut una dintre cele mai bune imagini publice din judeţ. Declaraţia mea de avere este zero.


● Se pare că aţi avut telefonul urmărit.
● Niciodată nu m-am ferit să vorbesc la telefon, pentru că n-am avut de ce. La dosar există doar stenograma unei discuţii între Penescu şi Făcăleaţă în care îmi pomenesc prenumele. Nici măcar această discuţie nu este redată integral în rechizitoriu. Nici de OPC nu se pomeneşte.


● Şi totuşi aţi stat peste trei luni şi jumătate în arest.
● Nu pot să înţeleg de ce. Nu mai pot nici noaptea să dorm. Am coşmaruri că vin să mă ia iar. Nu vreau să dau prea multe elemente din dosar, pentru că nu vreau să se interpreteze că influenţez actul de justiţie.


"CU CORNEL PENESCU AM O RELAŢIE PROASTĂ"
● De ce sunteţi acuzat?
● De luare de mită de la Penescu, prin intermediul lui Făcăleaţă. 4000 de euro. Şi mi-au mai făcut un dosar de infracţiune pe legea tutunului.


● În ce relaţii vă aflaţi cu Cornel Penescu?
● O relaţie foarte proastă. Ca să în­ţe­le­geţi, vă povestesc un episod din relaţia noastră. La sfârşitul lui 2007, în urma unor controale efectuate, am înaintat la Parchet un dosar referitor la firma PIC. Timp de un an am aşteptat rezoluţia pro­cu­rorilor. Care a venit abia prin oc­tom­brie 2008 şi care decidea că sunt nevinovaţi.


● În timp, nu aţi avut ocazia să vă împrieteniţi?
● Nu vreau să-l atac acum pe Penescu, ştiu cât suferă. Am stat cu el în aceeaşi cameră. Atât pot să spun: nu-mi face plăcere că l-am cunoscut. Dacă ne-am întâlnit de trei-patru ori. O dată chiar la stadion, când a jucat Argeşul cu Craiova. De mic copil ţin cu Craiova, de aceea eram la meci. Am stat atunci la tribuna I. Cineva de la oficială m-a văzut şi mi-a zis să mă duc şi eu acolo. N-am vrut, pentru că nu-mi făcea plăcere să stau în preajma lui Penescu. Totuşi, la pauză am fost chemat iar şi m-am dus. Când m-a văzut Penescu a început să strige în gura mare: "Bă, voi ăştia din structurile de condu­cere, numai probleme ne faceţi". L-am salutat pe cel care mă chemase şi m-am întors în tribună!
"TOŢI CEI RĂMAŞI AU PSIHICUL AFECTAT"
● Pe Făcăleaţă îl ştiaţi?
● Mă întâlnisem doar de câteva ori cu el, ca reprezentant al PIC. Logodnica lui ad­mi­nis­trează o cafenea în interiorul PIC. La un control efectuat, i-am aplicat amenda maximă.


● Cum vă explicaţi că aţi picat exact în acest dosar al corupţiei din fotbal?
● Legături cu fotbalul nu am, decât aceea că sunt microbist. În rest nu am nici o implicare. Avocaţii mi-au zis că în dosar trebuia să fie un funcţionar public pentru ca ancheta să fie de competenţa DNA.


● Cum a fost înăuntru?
● Acolo intri în altă lume. Cred că am scris peste 200 de pagini, cele mai multe soţiei. Plângeam întruna. Nu puteam să dorm. Nici să mănânc nu puteam. Am avut no­roc că în arestul IPJ erau unii poliţişti ti­neri cu care vorbeam până dimineaţă des­pre Cioran, Noica. Discutam cu ei printr-un grilaj mic. Ei erau puşi să ne păzească, să nu se întâmple ceva peste noapte. La Co­libaşi am stat cu Penescu în aceeaşi ce­lu­lă. El se consideră nevinovat. Toţi cei ră­maşi acolo au psihicul afectat. Mai ales Gheorghe Constantin, care este foarte bolnav.


● Care vă este acum programul?
● Încerc să mă reacomodez cu viaţa nor­ma­lă. Am o spaimă că pot fi arestat din nou, chiar dacă acum am încredere şi în jus­tiţie, şi în procurori. În fiecare zi de luni mă duc la secţia 1 Poliţie Piteşti. Vreau să respect toate condiţiile impuse. Vreau să-mi rezolv problemele medicale. Mă doa­re întruna capul, plus că plămânii mei lu­crea­ză la capacitate de doar 70%. În arest am fumat şi patru pachete pe zi. Îmi do­resc reabilitarea din punct de vedere moral.


CUM S-A PRODUS ARESTAREA?
În dimineaţa zilei de 13 aprilie am primit un telefon. Dormeam. Nu am înţeles mare lucru ce mi s-a zis. Apoi, au bătut la uşă. Era 7:30. M-au invitat la OPC. De la 1 aprilie nu mai eram director, se făcuseră restructurări la nivel naţional. M-au întrebat care mi-e biroul, le-am zis că nu mai am funcţie. Au intrat în fostul meu birou, s-au uitat peste documente, procese-verbale. Nu mi-au zis ce caută. În jurul prânzului m-au dus la DNA. M-au pus să aştept într-un birou. Între timp a venit şi avocatul, un foarte bun prieten de-al meu, cu care fusesem cu o zi înainte la un grătar. Culmea, acesta îmi propusese, după ce am fost înlocuit din funcţie, să încerc să mă duc la DNA, să mă angajez la ei! Pe seară mi s-au adus la cunoştinţă acuzaţiile. Am dat o declaraţie despre relaţia cu PIC. Pe la ora 22:00 am fost anunţaţi că ni se dă mandat de reţinere de 24 de ore. Între timp, fuseseră aduşi Penescu, Făcăleaţă şi Gheorghe Constantin. Nu înţelegeam ce se întâmplă. Dar şocul cel mare l-am avut când ni s-a spus că o să ieşim cu cătuşe la mâini. Cu siguranţă, s-a urmărit a se face un spectacol mediatic.


CUM A FOST LA ELIBERARE?
Marţi, Tribunalul decisese prelungirea mandatului, iar joi, 30 iulie s-a judecat recursul la Curtea de Apel. Fusesem cu Făcăleaţă şi cu Penescu. Gheorghe Constantin nu solicitase. Aproape că nu mai aveam nici o speranţă. După proces ne-am întors la Colibaşi. Eram toţi patru. Sincer, mă gândeam că o şansă cât de mică tot trebuie să existe. Conform probelor de la dosar trebuia să ies mai de mult. La un moment dat a venit directorul adjunct al Penitenciarului, care mi-a dat vestea. Impactul a fost devastator. Şi eu, şi ceilalţi am intrat în şoc. Nu mai aveam cuvinte. Nici nu-mi mai amintesc cum şi ce am strâns şi când am plecat. Seara am ieşit.