Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Expertul in securitate Mireille Radoi considera ca institutia prezidentiala ar fi, in Romania, cea mai potrivita sa coordoneze comunitatea de informatii. Potrivit analistului, esentiala ramane delimitarea clara a competentelor si a standardelor de eficienta ale serviciilor de informatii, precum si a angajatilor comunitatii.
Infiintarea Comunitatii de informatii este o decizie deja luata in cancelariile politicienilor. In acest moment, in culisele politicii sunt confruntari aprige, care tin, mai degraba, de balanta puterii. Este vital ca, inainte de acestea, sa existe o confruntare a ideilor privind rolul acestei Comunitati pentru natiune. Interlocutorul nostru, Mireille Radoi, seful promotiei 1996 a Academiei Nationale de Informatii, reprezinta noua generatie a specialistilor romani in domeniul studiilor de securitate.Jurnalul National: Doctrina nationala a informatiilor, acum in vigoare, poate acoperi din punct de vedere doctrinar conceptul de comunitate de informatii?
Mireille Radoi: Referindu-ne la continutul ei, fara doar si poate, actuala doctrina nationala de informatii este adaptata exigentelor NATO. Practic, doctrina reuseste sa instituie acest cadru comun de lucru, cel putin la nivel teoretic. Reformele care s-au petrecut si la nivelul serviciilor de informatii nu pot fi negate si ele se exprima, printre altele, si la nivelul doctrinei nationale a informatiilor. Astfel ca, mai buna sau mai amendabila, cel mai important este ca ea a aparut! Din nefericire insa, este elaborata intr-un limbaj artificios, care o face, pe alocuri, cvasiilizibila... Destul de dificil de inteles, chiar si pentru un specialist! Imi amintesc o fraza pe care am invatat-o sperand ca o voi pricepe finalmente - n-am reusit: Securitatea nationala este un concept integrator al tuturor domeniilor de activitate, care concura la realizarea si apararea sa. Discutabile sunt si unele concepte utilizate, care au parfum de "Frunze" (n.r. - celebra academie militara a imperiului sovietic), gen "propasirea poporului". Lucrurile pot fi numite si altfel - mai clar, mai direct, mai in spiritul acestor vremi!
Legile
Care este cadrul prevederilor care reglementeaza activitatile din domeniul informatiilor de securitate si cum se conjuga doctrina cu acesta?
Era mai mult decat necesara lamurirea unor termeni-cheie, care sa devina de referinta pentru toate agentiile, serviciile, structurile, departamentele a caror activitate se deruleaza in logica apararii securitatii nationale. In treacat fie spus, cu Doctrina Nationala a Informatiilor pentru Securitate, cu Legea CSAT (nr. 415/2002), cu cea a ORNISS (nr. 101/2003), cu cea privind Protectia Informatiilor clasificate (nr. 182/2002), adaugate celor de organizare si functionare a SRI, SIE, STS, SPP... pare ca am avea un cadru integrator si bine pus la punct al activitatii de informatii. Dar, date fiind evolutiile survenite intre momentele adoptarii fiecarei legi, diferentele naturale de etapa, au aparut si se perpetueaza unele confuzii. Primadona, Legea 51/1991, adica Legea sigurantei nationale, fundamentala pentru toate celelalte, deoarece art. 2 enumera "amenintarile" propriu-zise, a devenit anacronica. Este deja de notorietate ca "trebuie schimbata", cel putin amendata - totusi, nimeni nu a reusit sa o inlocuiasca! De ce este important acest lucru, daca nu chiar grav? Pentru ca nu mai stim exact despre ce vorbim - obiectul activitatii este siguranta nationala ori securitatea nationala: sunt sintagme echivalente, intersanjabile? Poate ca ar fi nevoie de o lege a securitatii nationale, adaptata la noile amenintari si la noul statut al tarii noastre. Sau o lege integrata a serviciilor de securitate... Ce se intampla, de pilda, cu amenintarile din spatiul virtual, care sunt actualmente incadrate legal prin tot felul de prevederi incalcite - prin urmare greu de utilizat. In ceea ce priveste sintagma "securitate nationala", cred ca numai un segment foarte mic de populatie cred ca ar mai fi reactiv la cuvantul securitate. Chiar trebuie educat cetateanul roman sa-si asume alte raporturi cu serviciile care il securizeaza. Sigur ca serviciile ar trebui sa vina mai intai la aceasta intalnire cu societatea civila! Si eu cred ca unele demersuri s-au interprins si se vad deja rezultate.
In ce priveste comunitatea romaneasca de informatii, Doctrina o defineste ca al zecelea concept de baza, considerand-o "notiune generica" referitoare la functionarea coordonata a sistemului securitatii nationale - in privinta planificarii informative, a elaborarii estimarilor de interes national, dezvoltarea de programe, proiecte sau operatiuni dedicate sustinerii politicilor si / sau strategiilor de securitate, dar si pregatirii si instruirii de specialitate a personalului, cercetarea in probleme strategice, crearea infrastructurilor si sistemelor informatice integrate. Cooperarea, conlucrarea si colaboarea figureaza ca pricipiu al activitatii de informatii pentru securitate, precizandu-se ca se realizeaza prin protocoale, programe, proiecte ori operatiuni informative. Este mentionat si principiul cooperarii internationale (cu tari NATO, UE, dar si cu altele). Remarc lipsa de concretete a tuturor formulelor din acest document, dar la nivel doctrinar nu se putea altfel. Toate acestea sunt inedite si binevenite in corpusul ideatic asumat programatic al activitatii de informatii din Romania, unde consensul fata de formula optima de organizare a comunitatii de informatii nu a fost intrunit.
Lipsa de concretete
In ce priveste comunitatea romaneasca de informatii, Doctrina o defineste ca al zecelea concept de baza, considerand-o "notiune generica" referitoare la functionarea coordonata a sistemului securitatii nationale - in privinta planificarii informative, a elaborarii estimarilor de interes national, dezvoltarea de programe, proiecte sau operatiuni dedicate sustinerii politicilor si / sau strategiilor de securitate, dar si pregatirii si instruirii de specialitate a personalului, cercetarea in probleme strategice, crearea infrastructurilor si sistemelor informatice integrate. Cooperarea, conlucrarea si colaboarea figureaza ca pricipiu al activitatii de informatii pentru securitate, precizandu-se ca se realizeaza prin protocoale, programe, proiecte ori operatiuni informative. Este mentionat si principiul cooperarii internationale (cu tari NATO, UE, dar si cu altele). Remarc lipsa de concretete a tuturor formulelor din acest document, dar la nivel doctrinar nu se putea altfel. Toate acestea sunt inedite si binevenite in corpusul ideatic asumat programatic al activitatii de informatii din Romania, unde consensul fata de formula optima de organizare a comunitatii de informatii nu a fost intrunit.
Ce rol ar trebui sa aiba comunitatea de informatii? Unde o vedeti situata in sistemul administrativ public?
Fundamentarea legala a functionarii comunitatii de informatii este unul din indicatorii de consolidare a democratiei (SUA, Marea Britanie, Canada, Germania, Franta, Israel, Elvetia etc.). In cazul nostru, ea exista de facto, fie si neinstitutionalizata ca atare, dar efortul de a reglementa este necesar si prilejuieste o reflectie salutara asupra manierei exacte de functionare. Modelele exista si trebuie vazut ce poate fi preluat, ce poate fi adaptat si ce poate fi cu totul altfel la comunitatea informativa de la noi. Ca de fiecare data, reteta ideala nu exista. Comunitatea de informatii poate fi sub directa coordonare a sefului statului sau a premierului. Depinde mai ales de forma expresa a regimului politic. In SUA, Intelligence Community este plasata sub coordonarea Consiliului National de Securitate, este coordonata direct de presedinte, iar conducerea executiva este asigurata de directorul CIA. In Marea Britanie, coordonarea comunitatii revine primului ministru, care conduce Comisia Ministeriala a Serviciilor de Informatii si dispune, in cadrul cabinetului, de un organ consultativ - Joint Intelligence Commitee. In Canada exista Biroul Consiliului Privat al Primului Ministru. In Israel, Comunitatea este structurata in jurul Mossad-ului (Institutul Central de Informatii si Activitati Speciale). In Germania, cancelarul coordoneaza activitatea de informatii: accentul cade pe securitatea interna, iar BND-ul se subordoneaza direct sefului de cabinet al cancelarului - o functie extrem de importanta. In Franta, presedintele este cel care le coordoneaza si exemplele pot continua, dar nu sunt decat surse de inspiratie. La noi, in CSAT nici macar nu au reprezentanti toate structurile care desfasoara activitate de infomatii.
Cred ca institutia prezidentiala ar fi, in Romania, cea mai potrivita sa coordoneze comunitatea de informatii. Esentiala ramane delimitarea clara a competentelor si a standardelor de eficienta! Serviciile si departamentele abilitate ar urma sa schimbe permanent, prin persoane de interfata, directive si solutii cu acest Comitet sau Consiliu de coordonare. Executivul este beneficiar al estimarilor, al produselor de informare, iar fiecare serviciu este echivalentul unui minister, in timp ce Departamentele de informatii ale armatei si internelor, ar putea ramane in componenta MApN si MAI. Deci, sa se comporte ca atare. Evident, Parlamentul, printr-o singura Comisie de specialitate ar exercita controlul activitatii intregii comunitati. In opinia mea, ar fi foarte utila o fisa de feed-back, care sa insoteasca toate estimarile de securitate si pe care sa o completeze obligatoriu toti beneficiarii acestora. Ele ar ajuta enorm in planificarea, coordonarea si evaluarea activitatii serviciilor. In privinta NATO si UE, lucrurile sunt clare, fiind definit strategic interesul nostru de a colabora cu acestea, atat bilateral, cu tari membre, cat si cu serviciile si agentiile de securitate supranationale (Consiliul NATO pentru Securitate, ori europenele SITCEN, INTDIV, EUSC, Europol etc.). As adauga o dimensiune noua: est! Nu uitati ca in noua orientare de politica externa a Romaniei, ceea ce putem numi "doctrina Basescu", spatiul de la rasaritul tarii noastre, in special R. Moldova, dar si spatiul Marii Negre si Caucazul de Sud au devenit prioritare. Iar serviciile de informatii sunt parte integranta a acestei strategii a statului roman. Drept urmare, este probabil ca relatiile de colaborare pe aceste directii dobandesc si vor dobandi valente speciale. Cat priveste societatea civila, ea ar putea deveni si furnizor de securitate, prin proiecte de cercetare menite sa ofere o altfel de diagnoza asupra problemelor curente de interes national. Este o practica intalnita in toate tarile de referinta pentru noi.
Dimensiunea "Est"
Cum credeti ca ar trebui sa relationeze cu Presedintia, cu Guvernul, cu Parlamentul, cu NATO, cu UE? Dar cu societatea civila?
Cred ca institutia prezidentiala ar fi, in Romania, cea mai potrivita sa coordoneze comunitatea de informatii. Esentiala ramane delimitarea clara a competentelor si a standardelor de eficienta! Serviciile si departamentele abilitate ar urma sa schimbe permanent, prin persoane de interfata, directive si solutii cu acest Comitet sau Consiliu de coordonare. Executivul este beneficiar al estimarilor, al produselor de informare, iar fiecare serviciu este echivalentul unui minister, in timp ce Departamentele de informatii ale armatei si internelor, ar putea ramane in componenta MApN si MAI. Deci, sa se comporte ca atare. Evident, Parlamentul, printr-o singura Comisie de specialitate ar exercita controlul activitatii intregii comunitati. In opinia mea, ar fi foarte utila o fisa de feed-back, care sa insoteasca toate estimarile de securitate si pe care sa o completeze obligatoriu toti beneficiarii acestora. Ele ar ajuta enorm in planificarea, coordonarea si evaluarea activitatii serviciilor. In privinta NATO si UE, lucrurile sunt clare, fiind definit strategic interesul nostru de a colabora cu acestea, atat bilateral, cu tari membre, cat si cu serviciile si agentiile de securitate supranationale (Consiliul NATO pentru Securitate, ori europenele SITCEN, INTDIV, EUSC, Europol etc.). As adauga o dimensiune noua: est! Nu uitati ca in noua orientare de politica externa a Romaniei, ceea ce putem numi "doctrina Basescu", spatiul de la rasaritul tarii noastre, in special R. Moldova, dar si spatiul Marii Negre si Caucazul de Sud au devenit prioritare. Iar serviciile de informatii sunt parte integranta a acestei strategii a statului roman. Drept urmare, este probabil ca relatiile de colaborare pe aceste directii dobandesc si vor dobandi valente speciale. Cat priveste societatea civila, ea ar putea deveni si furnizor de securitate, prin proiecte de cercetare menite sa ofere o altfel de diagnoza asupra problemelor curente de interes national. Este o practica intalnita in toate tarile de referinta pentru noi.
