Dr. Irina Strâmbu: „Spray-urile în astm nu sunt o sperietură, ci începutul terapiei”

Organizaţia Mondială a Sănătăţii avertizează asupra pericolului numit astm, o boală cronică alarmantă, ce atacă la vârste tot mai fragede, iar copiii se îmbolnăvesc tot mai des. În timpul crizelor, astmaticii au o senzaţie de foame de aer, deschid larg ferestrele, dar simt o stare de sufocare. Boala nu are momentan soluţia unei vindecări, dar poate fi ţinută în frâu.

Florin Condurăţeanu: De ce apare panica aceea la astmatici când li se spune că trebuie să aibă la ei cele două spray-uri?

Dr. Irina Strâmbu: Umblă o părere greşită în rândul populaţiei. S-a răspândit fără rost teama că, atunci când medicul pneumolog i-a recomandat bolnavului de astm cele două spray-uri, este vorba de ultima fază a bolii, de apropierea finalului. Eroare şi iarăşi eroare! Utilizarea spray-urilor este începutul tratamentului, nici vorbă de o etapă gravă şi ultimă. Cele două spray-uri sunt terapia pe care bolnavul de astm trebuie s-o urmeze toată viaţa.

F.C.: Unii se bazează doar pe acel spray care alungă criza şi-l neglijează pe celălalt. E corect?

I.S.: Să lămurim această terapie: este nevoie de ambele spray-uri, ele se completează. Unul este bronhodilatator, el lărgeşte pentru câteva ore bronhiile şi scoate pacientul din criza de astm. Efectul lui durează 3-4 ore şi bolnavul îşi recapătă o respiraţie mulţumitoare. Dar acest spray bronhodilatator vizează doar scoaterea din criză, nu acţionează asupra cauzei bolii. Tocmai de aceea trebuie folosit zilnic al doilea spray, care este antiinflamator. El are miza de a rări crizele de astm. Deci cele două spray-uri sunt indispensabile, fiecare are rolul său. Cel împotriva inflamaţiei, care luptă cu fondul bolii, are şi cortizon.

F.C.: De aici altă teamă, cortizonul este un antiinflamator puternic, eficient, dar şi cu efecte secundare...

I.S.: Sperietura este şi în acest caz exagerată. În spray-ul antiinflamator, concentraţia de cortizon e mică, nu cere precauţii speciale. În plus, acesta se absoarbe prin mucoasa gurii, deci nu ajunge în cantităţi semnificative în restul organismului. Acţiunea trebuie să ţintească în bronhii, acele conducte prin care aerul ajunge în plămâni. Apariţia astmului este mai frecventă la copii. Când astmul se instalează la vârste mai înaintate, deja e o situaţie mai rară, deosebită.

Astmul are şi o importantă componentă alergică. În bronhii, acele “ţevi” subţiri ce aduc aerul în alveolele plămânilor, unde se încarcă sângele cu oxigen, la astmatici se instalează inflamaţii care îngustează drumul aerului. Inflamaţiile apar şi pe mucoasa bronhiilor. Peste acest necaz mai există o componentă defavorabilă: apar şi spasme care strâmtează şi mai tare calea aerului. De aici şi acea senzaţie de sufocare, foamea de aer în timpul crizelor. Cât despre folosirea spray-urilor, trebuie să pulverizezi în cavitatea bucală şi să inspiri adânc, ca şi când ai trage dintr-o ţigară. Se mai poate folosi un fel de cameră intermediară din sticlă, un dispozitiv care se ţine între buze şi unde se duc pufurile din spray-uri. Substanţele zăbovesc în cămăruţa intermediară din sticlă şi se inspiră de mai multe ori.