"Eu am învăţat-o pe Elena Ceauşescu să bea sherry"

Doamna profesoara Violeta Nas­ta­sescu i-a insotit pe sotii Ceausescu in strainatate ani in sir, in calitate de translator de engleza. Este una dintre putinele persoane care au putut stabili o relatie de comunicare relativ normala cu Elena Ceausescu. A ac­ceptat sa ni se confeseze printr-un in­terviu, din care azi redam prima parte.

● Jurnalul National: Incep destul de brusc... Generalul Plesita, care emi­tea si destule gogomanii, a afirmat la un moment dat ca aproape tot personalul care il insotea pe Ceausescu in strainatate era constituit din ofiteri acoperiti ai Di­rec­tiei de Informatii Externe. Dvs. ati fost asa ceva?
● Violeta Nastasescu: Nu, chiar nu e adevarat. Altii or fi fost, dar eu nu. Am ajuns translator oficial pur si simplu, nici macar nu m-au testat profesional. Probabil a contat ca aveam dosarul curat si ca sotul lucra in diplomatie. Era perioada schimbarii de generatie si in partid adusesera oameni mai tineri, gen Iliescu sau Trofin. Eu confirmasem ca stiu bine engleza inca de la Festivalul Tineretului din 1953, eram profesoara de engleza la ASE.

● Despre Ceausesti s-a spus ca nu puteau sa aiba prieteni sau relatii de prietenie. Din cei care mergeau frecvent in delegatii, fata de cine se simteau mai apropiati?
● Elena Ceausescu, fata de mine...

● Cum asa? Erati tanara, aratati bine, erati citita...
● Pur si simplu nu eram in situatia sa ii fac concurenta. Reactiona rau daca simtea ca vreo alta femeie ar viza pozitia ei. De asta, la partid, se inconjurase de toate doamnele alea cu coc, nu prea bine mobilate, de care chiar se amuza. Cu mine chiar glumea despre cum sunt imbracate, cum arata sau ce spun "doamnele de la partid". Pe mine, nu stiu de ce, m-a tutuit de cum m-a vazut si a incercat sa aiba o relatie amicala, nu o relatie strict profesionala, rece. Din tot alaiul era in relatii mai apropiate cu o coafeza-maseuza, Camelia, care petrecea mult timp cu ea, sa o "aranjeze". Ma intreba cu ce ruj ma dau, ce mi-am cumparat si de unde... de multe ori voia si ea.

● Ceausescu, la Bucuresti, era distrat din cand in cand de Iozefini, care scotea panglici pe urechi... Din cate stiu, in delegatii, il distra un bucatar-chelner, Melinte, care facea giumbuslucuri si gafe. Simteau cei doi nevoia unor bufoni, saltim­banci personali?
● Melinte era un fel de bufon, dar cele mai multe glume erau invo­lun­tare. Il distra, era total needucat si fa­cea multe prostioare. Pe Ceausescu il distra, dovada ca Melinte a ramas in personalul delegatiilor ani in sir.

● Stiu ca Elena va insfaca, atat dvs. cat si celorlalti membri ai de­le­ga­ti­i­lor, cadourile primite de la gazde. Era bataie de joc, zgarcenie patologica? Unde ajungeau obiectele confiscate?
● Ca sa ma exprim diplomatic, ea nu avea un mod de a fi prea generos. Pe mine m-a lasat de multe ori cu su­ve­­ni­­rurile. Habar n-am ce destinatie aveau, poate la gospodaria de partid.

● Va consulta cum sa se imbrace inainte de receptii sau intalniri oficiale?
● Da, de cele mai multe ori, conta ca sunt sotie de diplomat. Nu ii placea sa se impodobeasca, nu punea prea multe podoabe pe ea. O consiliam si cand isi lua bijuterii sau rochii din strainatate. Lua lucruri scumpe, de buna calitate, dar nu ostentative.

● Ion Mihai Pacepa sugera ca ar fi avut o relatie cu ambasadorul Ro­ma­ni­ei la Londra, Vasile Pungan. Era posibil asa ceva?
● Pacepa, pe care l-am cunoscut bine, sa fie sanatos, dar e una dintre cele mai mari prostii pe care le-am auzit.

● Cat de reala era ipohondria lor? Le era frica patologica de boli?
● Elena era foarte tematoare de in­fectii, boli de tot felul. Totul era antiseptic, se spala de foarte multe ori. Si el si ea se spalau cu spirt pe maini dupa fiecare intalnire cu multi oa­meni cu care trebuiau sa dea mana. Cand am fost in Birmania, Valentin Ceausescu, care era cu noi, a vizitat o pagoda si a trebuit sa se descalte la intrare. Elena era speriata ca putea lua nu stiu ce boala. Si ea si el erau obsedati de curatenie. Se suparau, erau nervosi, daca gaseau ceva in neregula. Ea avea "dragalasenii" de genul "Esti prost?!" daca o supara cineva din personal.

● Stia Elena sa foloseasca bine tacamurile? Cunostea utilitatea cutitului de peste, de exemplu?
● Da, stia si cred ca nu din Petrestiul natal. Asimilase in timp regulile de protocol.

● Despre Ceausescu stiu ca pricepea vag ruseste. Credeti ca mai avea si alte cunostinte de limbi straine?
● Despre rusa nu stiu nimic, dar stiu ca pricepea oarecum franceza, cateodata se baga peste translatorul de franceza, il corecta chiar.

● Ati calatorit in alai cu Pacepa cu tot chiar in 1978, cand a fugit. Da­dea vreun semn ca e ceva in ne­re­­gula cu el, i se miscau muschii fe­tei altfel?
● Nu se simtea nimic, era foarte bine pregatit. El era un tip foarte calculat, practic impenetrabil, altfel, bine dotat intelectual.

● Pe langa frica de microbi, Cea­u­ses­cu chiar era diabetic si trebuia sa tina regim... Cum facea fata in si­t­u­a­tia asta la un dineu pregatit de gaz­de, in asa fel incat sa nu para nepoliticos?
● De multe ori venea cu mancare de acasa, dar manca si acolo. In locuri cu igiena precara pur si simplu nu manca si evita in orice caz dulciurile sau mancarurile grele.

● Ce bea Elena Ceausescu? Din snobism se spune ca prefera sampania frantuzeasca...
● Eu, de exemplu, am invatat-o sa bea sherry, la Londra. Ne primise regina, care luase de pe o tava un paharel de sherry. Si eu am luat acelasi lucru. Ea pana atunci se rezuma la gin tonic. M-a intrebat ce beau acolo. Dupa ce i-am explicat ce e, a vrut si ea. I-a placut si de atunci, la receptii, a vrut sherry. Ei ii placea sa mai guste bautura, bea sampanie, un pahar de vin, gin tonic, dar nu tarie.

In numarul de maine, doamna Nastasescu va povesti despre cum i s-a facut rau lui Nicolae Ceausescu atunci cand a fost cotestat in SUA si despre cum s-a depreciat progresiv starea secretarului general al PCR.