x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Eu-rile lui Mircea Cartarescu

0
Autor: Marius Tucă Mihaela Suciu 15 Iun 2005 - 00:00
Eu-rile lui Mircea Cartarescu


Dupa nenumarate succese literare, precum "Orbitor", "Nostalgia", "Levantul" sau "De ce iubim femeile", Mircea Cartarescu ofera publicului volumul al II-lea al "Jurnalului" sau - o calatorie spre sine, pana in zonele cele mai intime.

Dupa nenumarate succese literare, precum "Orbitor", "Nostalgia", "Levantul" sau "De ce iubim femeile", Mircea Cartarescu ofera publicului volumul al II-lea al "Jurnalului" sau - o calatorie spre sine, pana in zonele cele mai intime, dar mai ales un exercitiu de stil.

Jurnalul National: Spre deosebire de romanele dvs., unde exista o explorare a lumii exterioare pana la aspectele ei cele mai concrete, in "Jurnal" sunteti preocupat de introspectie, o experienta destul de intima, pe care indrazniti s-o faceti un bun al tuturor...
Mircea Cartarescu: De fapt, motivul principal pentru care m-am hotarat sa public "Jurnalul" acesta este unul pur estetic: pentru expresivitatea lui literara. Pentru mine conteaza frazele, nu evenimentele. Pe de alta parte, "Jurnalul" exprima bunul meu cel mai de pret, viata interioara. Ceea ce apare aici este doar o parte din personalitatea mea, nici mai profunda, nici mai adevarata decat celelalte zone ale ei. In cartile mele de fictiune apar alte fete ale fiintei mele, uneori foarte diferite de cea din "Jurnal". E o mare greseala si o mare capcana sa crezi ca intr-un jurnal intim gasesti eul cel adevarat si profund al celui care scrie. Nu, aici e doar un organ vital, unul dintre multe altele.

Dar unde e cel adevarat?
Cred ca suntem de fapt o confederatie de eu-ri, nu un imperiu cu un eu central, despotic si autarhic, iar celelalte mici si supuse. Cred ca un om adevarat are foarte multe zone interioare. Oamenii sunt de o complexitate extraordinara. Cum eu cunosc intim un singur om, si anume pe mine insumi, m-am resemnat, in tot ce am scris, sa investighez acest unic caz, aceasta singularitate numita Mircea Cartarescu si sa merg pe toate directiile ei, chiar daca sunt obscure, banale, idioate, geniale sau rusinoase. Important e ca fiecare este interesanta intr-un anumit fel, in sensul lui Kierkegaard, si ca acest interesant aduce pana la urma strapungerea catre ceilalti, catre cititori.

Doctor vs pacient


De multe ori am trait senzatia ca doctorul Mircea Cartarescu il cunoaste atat de putin pe pacientul Mircea Cartarescu...
Cred ca relatia este ceva mai complicata, in sensul ca in timp ce doctorul il opereaza pe pacient, la randul lui, pacientul il opereaza pe doctor. Este ca in acel desen al lui Escher in care mainile se deseneaza una pe cealalta. Actul scriiturii nu este o investigatie, eventual asupra unui cadavru, ci un dialog, o vivisectie reciproca intre scriitor si personajele lui. In masura in care eu ma aplec sa cunosc, in "Jurnal", personajul Cartarescu, el se apleaca sa ma cunoasca pe mine, simt asta foarte bine. La fel cum simt ca procesul de scriere este in acelasi timp un proces de citire. Eu scriu cartile pe care nu le-am gasit niciodata in biblioteca mea si care totusi trebuiau sa existe.

Este "Jurnalul" un alibi pentru a va regasi creativitatea sau un exercitiu de scriitura?
Scriitura devine o a doua natura si, in momentul in care trece o perioada mai mare de lipsa de inspiratie, cand ai asa-zisa crampa a scriitorului, deodata te cuprinde o panica irationala. E ca si cand ai trai intr-un balon de sticla din care aerul ar fi scos cu incetul. Corpul si mintea ta intra atunci intr-o angoasa profunda. Asta se-ntampla si unui scriitor cand nu mai scrie. E un sentiment inspaimantator. "Jurnalul" meu are, intr-adevar, si aceasta functie de reducere a panicii, de escamotare a faptului ca am incetat sa scriu fictiune.

Introspectia din "Jurnal" aduce in prim-plan cel putin trei obsesii: creierul, Kafka si visele. Cum au aparut ele?
Cred ca a patra tema este Biblia, care, mai ales in volumul al II-lea din "Jurnal", e prezenta aproape in fiecare pagina. Temele astea intra imediat in vederile unui autor, pentru ca ele sunt expresive in mod natural. Cum sa nu fie expresiv creierul, care este mult mai complex decat noi insine, care ne contine, cum marea contine o insula neinsemnata? Eu nu inventez teme si subiecte, ci merg pe cele mari, care exista dintotdeauna in traditia noastra greco-iudaica. Aceste teme mari sunt cele care se epuizeaza cel mai putin, care sunt redescoperite si reconstruite in fiecare epoca.

Care este legatura intre aceste teme amintite?
Foarte ciudat e ca, citindu-mi dupa decenii scrierile din preadolescenta, am gasit in ele algoritmul tuturor scrierilor mele de pana astazi. Temele mele au fost dintotdeauna undeva in mine, unde s-au dezvoltat incetul cu incetul. "Jurnalul" meu este esential pentru acest proces: aici s-au maturizat ele ca in trunchiul unui arbore din care s-au desprins apoi crengile cu frunze si fructe, care sunt cartile mele propriu-zise. In "Jurnal" se intampla initial tot ce se petrece apoi mai in detaliu si mai elaborat in carti. "Jurnalul" este de fapt coloana vertebrala a scrisului meu. De el se leaga, de pilda, o alta tema, foarte importanta pentru mine, cea a androginiei, care consta, cum spunea Jung, in faptul ca fiecare barbat oprima in el o femeie si fiecare femeie oprima un barbat. Am scris un intreg roman, "Travesti", ca sa eliberez sora ascunsa, ca sa dau cuvantul femeii din mine.

Care e mai puternica decat barbatul!
In orice caz, mai ciudata si mai inteleapta!

Iresponsabilitatea ca valoare umana


Spuneti in "Jurnal": "Stiu si ce ma face sa deschid mecanic la o ora fixa paginile astea crosetate atat de egal: iresponsabilitatea". De cata "iresponsabilitate" e nevoie pentru a scrie un astfel de "Jurnal"?
Ce mult mi-ar fi placut sa fiu iresponsabil pana la capat pe tot parcursul vietii mele! Dar cand devii om matur si viata altora incepe sa depinda de a ta, nu-ti mai da mana sa fii iresponsabil. Cu mine sunt cat se poate de iresponsabil, in sensul detasarii de tesatura sociala care ne-nfasoara si adesea ne sufoca, dar cu altii nu. Mi-a fost mereu clar ca familia mea, de exemplu, nu trebuie sa sufere de pe urma nebuniilor mele. Cred insa ca un om ar trebui sa-si pastreze pana la capat, ca pe o comoara de mare pret, iresponsabilitatea, acea traire cu capul in nori, acea calcare pe nori. Cred ca tot ce s-a construit adevarat si minunat pe lumea asta s-a construit pe nori si nu pe pamant. Cred ca fiecare om trebuie sa-si pastreze acest graunte de iresponsabilitate, sa si-l protejeze cum protejezi cu palma flacara lumanarii ca sa nu se stinga. E motivul pentru care, de pilda, gasesc atat de interesanta literatura americana care, de la Huckleberry Finn pana la Holden Cauldfield, nu este decat o galerie de loseri, de iresponsabili. Jumatate sfinti, jumatate idioti, care fac sa se invarta lumea.

Cele mai tandre si mai ascutite momente din viata intima apar in "Jurnal". De ce ati optat pentru aceste dezvaluiri, pe cand noi suntem socati de intruziunile in viata privata a unora?
Spre deosebire de volumul I din "Jurnal", care, din acest punct de vedere, este oarecum idilic, volumul al II-lea este dramatic, in sensul ca el descrie "criza barbatului la 40 de ani", care poate fi pustiitoare si care, in cazul meu, a cuprins multa deruta existentiala si multe evenimente dezastruoase, intre care un divort. Am avut totusi grija sa elimin, la publicare, orice ar fi putut sa-i raneasca pe cei care au fost personaje in aceasta poveste...

Deci, nu ati fost iresponsabil pana la capat!
Nu poti fi iresponsabil cu cei la care tii, care-ti sunt sau ti-au fost dragi. Pentru mine, viata de familie este importanta, in sensul ca patria mea este acolo unde este familia mea. Pot trai fara nici o problema oriunde in lume si as trai si in Antarctica cu mare placere, daca ar fi langa mine familia mea. Este de fapt aproape singura mea relatie sociala, continua si fara nici un fel de hiatusuri.

Literaturoterapia


Apar de foarte multe ori referinte la angoase, la trairi pe care ni le faceti cunoscute. Cata nevoie are un scriitor de angoasele sale?
Scriitorul e de multe ori imaginat ca un fel de Daniel aruncat in groapa cu lei si traind fericit cu angoasele sale. In realitate, ca orice om, el isi uraste angoasele si ar da orice sa se vindece de ele. Scrisul e un mijloc disperat de aparare contra invaziei temerilor, a demonilor interiori. Este o terapie. Cei mai multi scriitori s-au aparat de nebunie in felul acesta. Kafka ar fi fost complet nebun daca nu scria si, in scrisul lui, este un nebun de geniu. Dostoievski este si el un caz aproape patologic. Relatia creatiei cu boala este una dintre marile teme dintotdeauna. Lupta omului cu demonii sai elibereaza umanitatea din om, fiindca umanitatea nu inseamna numai civilitate, armonie si fraternitate umana, ci si nebunie, crima, abjectie. Un scriitor mare ar trebui sa parcurga tot spectrul acesta. Visele premonitorii, boli ca sifilisul, tuberculoza sau epilepsia au influentat creatia multor artisti. Dar cu cat mlastina e mai adanca, cu atat luciditatea cu care e cartografiata se cade sa fie mai mare.

Vi s-a reprosat inclinatia aceasta catre explorarea viselor...
In noul volum din "Jurnal" am eliminat jumatate din vise, pentru ca ele, la un moment dat, devin intr-adevar un balast pentru lectura. Am pastrat numai acele vise pe care am reusit sa le reproduc literar intr-un mod satisfacator si am eliminat nenumarate altele, cateva mult mai zguduitoare, dar pe care nu reusisem sa le notez cum trebuie.

Pe ce taram va simtiti mai bine - pe cel al fictiunii sau pe cel autobiografic?
M-am gandit de foarte multe ori la asta. Raspunsul adevarat e ca nu fac distinctia intre fictiune si autobiografie. Viata mea consta din vise, amintiri, trairi reale si semireale, care sunt un continuum. Ca pe o banda a lui Möbius, nu exista in mintea mea o granita precisa intre fictiune si realitate.

Un pariu "Orbitor"


"Jurnalul" dvs. devine o lume paralela cu realitatea cotidiana, in sensul ca nu poti sa-ti faci un calendar al evenimentelor politice sau sociale, dar poti sa-ti faci un calendar al sufletului, al mintii lui Cartarescu. Nu ati simtit nevoia sa introduceti asemenea evenimente nici un moment?
Nici nu mai tin minte daca m-a amuzat sau m-a amarat, acum cativa ani, un critic literar care, discutandu-mi "Jurnalul", a spus ca pe mine nu ma preocupa ceea ce i-a durut pe toti romanii in ultimii 15 ani. In orice caz, mi s-a parut nedrept, pentru ca, desi in "Jurnal" nu se vede acest lucru, eu sunt departe de a fi un apolitic, dimpotriva, am si am avut mereu opinii ferme despre ceea ce se intampla in tara asta.

Ati spus un lucru extraordinar: ca sunteti unul dintre putinii scriitori romani care au ramas scriitori pana la capat. Sunt poeti care au facut politica, politicieni care s-au apucat de scris etc. Ce v-a facut sa ramaneti neschimbat, sa nu cedati eventualelor ispite care v-ar fi scos din starea de scriitor total?
Eu nu sunt, asa cum cred probabil multi oameni, un ins egocentric si obsedat numai de sine. De fapt, incerc sa fiu in primul rand un om lucid, care priveste spectacolul lumii, incercand sa distinga in el binele de rau, si care poate scrie si poeme, si articole politice cu aceeasi implicare existentiala. Pentru mine e foarte important ca articolele de genul celor pe care le scriu pentru Jurnalul National sa ajunga la oameni ca si scrisul meu literar.

Ce te face un scriitor mare?
Intrebati un scriitor mare. Eu n-am gasit inca raspunsul, daca l-oi fi cautat vreodata.

Desi ati spus ca va adresati unui public cu "stomacul tare", asadar unul bine selectat, din punct de vedere al vanzarilor sunteti un Paolo Cohelio al Romaniei.
Nu credeam ca m-ati invitat la dialog ca sa ma insultati (rade)! Serios vorbind, "De ce iubim femeile" e un caz special. Cartile mele celelalte se vand normal, in cateva mii de exemplare. In cazul "best-sellerului" meu a fost vorba de un concurs de imprejurari, pe care eu nu l-am controlat deloc: este o carte cu un titlu comercial, o carte mica si ieftina, o carte cu povesti simple. De data aceasta am dorit sa scriu extrem de simplu, fara nici un fel de sofisticare, aproape fara simboluri, teme, mituri, lucruri de felul acesta. Dar n-am scris astfel pentru succesul de public, ci pentru ca am descoperit o voce care, daca nu ma insel amarnic, mi se pare la fel de sofisticata in sinceritatea si simplitatea ei ca si cele mai incalcite pagini din "Orbitor". "De ce iubim femeile" o fi citita de j-de mii de cititori, dar asta nu-nseamna ca e o carte de consum. Cel putin asa sper.

Cand o sa citim un roman de Cartarescu intr-un stil direct, fara fictiune, vise, angoase?
Dupa cum stiti, scriu de peste un deceniu la o trilogie, care se numeste "Orbitor". Acum lucrez la al treilea volum. Este o datorie pe care trebuie sa o indeplinesc. E un pariu cu mine insumi si in mod sigur el va produce "cartea vietii mele". Dar dupa ce termin aceasta nebunie, o sa fiu foarte fericit sa scriu simplu. Am trei subiecte de roman, destul de bine conturate in minte, care se cer scrise intr-un stil simplu, ceea ce nu exclude imaginatia si apelul la oniric si miraculos.

Puteti deconspira ceva din romanul ce va veni?
In lumea scriitoriceasca exista o superstitie care spune ca tot ceea ce se povesteste nu se mai scrie. Din cauza asta, niciodata un scriitor nu o sa povesteasca subiectul unei carti cu anticipatie. Voi respecta si eu aceasta lege nescrisa a breslei.

Axa Bucuresti-Viena

As vrea sa faceti o paralela intre viata traita la Bucuresti si cea pe care o traiti la Viena...
Cand vii de la Viena inapoi la Bucuresti ai sentimentul ca ai nimerit la Kabul. Bucurestiul pare un loc al mizeriei absolute. Vezi fiecare crapatura din ziduri, jegul de pe cladiri, gaurile din drumuri, cornierul ruginit, blocurile nenorocite. Ai o perioada de soc, simti praful pe buze, pe limba, in ochi. Ti se pare ca nu se poate trai aici. Dupa trei zile insa esti perfect integrat, te-ai obisnuit cu totul, metabolismul tau s-a intors la otravurile cunoscute, te simti iar ca pestele in apa sau ca viermele-n hrean, ba chiar incep sa-ti placa amurgurile bucurestene de vara, cand stai cu prietenii la o terasa si noaptea refuza sa mai cada. Occidentul si Romania sunt doua lumi care nu comunica aproape deloc. N-as spune ca Bucurestiul este un fel de Viena pe o treapta mai jos. Nu, este total altceva. Sunt doua orase de pe planete diferite, locuite de doua specii diferite. Prin valori, prin reactii, prin comportament, romanii sunt extraordinar de diferiti de europeni. Sunt adaptati la o lume angoasata si stresata. Par rai, cinici, grobieni, pentru ca asa au supravietuit, pentru ca daca ar fi fost oameni civilizati ar fi disparut de mult. Romanii sunt perfect adaptati lumii in care traiesc, iar integrarea intr-o lume mai buna va fi socul, dar si sansa vietii lor.
Citeşte mai multe despre:   jurnalul,   mircea,   interviu,   cred,   viata,   cărtărescu,   jurnal,   scriitor

 

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Salariul, primele, diurnele și bonificațiile încasate de fratele Laurei Kovesi de la Transgaz, trecute la secret

Salariul, primele, diurnele și bonificațiile încasate de fratele Laurei Kovesi de la Transgaz, trecute la secret
Galerie Foto Odată cu mutarea, cu arme și bagaje, a fostei șefe a DNA, Laura Codruța Kovesi, la Luxemburg, în calitatea ei de procuror general al Parchetului European, și familia acesteia de la Mediaș a făcut două mișcări...

Klaus Iohannis se contrazice pe el însuși și numește în funcții pe procurorii-șefi respinși de CSM

Klaus Iohannis se contrazice pe el însuși și numește în funcții pe procurorii-șefi respinși de CSM
Galerie Foto Președintele Klaus Iohannis acționează identic cu Traian Băsescu în privința numirii șefilor marilor Parchete și, în ciuda avizului negativ al CSM, a semnat, ieri, decretul de numire în funcția de procuror...

Dr. Iosif Niculescu: Menopauza, o perioadă a vieții în care femeile au mare nevoie de ajutor

Dr. Iosif Niculescu: Menopauza, o perioadă a vieții în care femeile au mare nevoie de ajutor
La femei, în general, afecţiunile cardiace apar cu 5-7 ani mai târziu decât la bărbați, iar acest avantaj se datorează efectului protector al estrogenilor, hormonii sexuali feminini având şi funcție de...

Chirițoiu și-a angajat partenerii de afaceri ca să apere concurența

Chirițoiu și-a angajat partenerii de afaceri ca să apere concurența
Galerie Foto Președintele Consiliului Concurenței, Bogdan Chirițoiu, și-a adus în subordinea sa, la instituția publică pe care o conduce, familia de prieteni, alături de care deține atât proprietăți imobiliare, dar...

„Vezica biliară este o «grenadă» pe care fiecare o poartă în raniţă”

„Vezica biliară este o «grenadă» pe care fiecare o poartă în raniţă”
Îndepărtarea vezicii biliare este o operaţie des întâlnită, deoarece medicamentele pentru dizolvarea calculilor nu sunt eficiente. Se discută multe despre această intervenţie, astfel că propunem limpezirea...

Jaf bugetar: o instituție a dat prime de 10.000 lei/angajat

Jaf bugetar: o instituție a dat prime de 10.000 lei/angajat
Galerie Foto Cu doar câteva zile înainte ca Guvernul Orban să fie demis, de Parlament, prin moțiune de cenzură, în Monitorul Oficial a fost publicată o Ordonanță de Urgență prin care Executivul a modificat Legea...

Cum dai jos miniștri doar cu acuzația de plagiat

Cum dai jos miniștri doar cu acuzația de plagiat
Războiul plagiatelor nu a-nceput în România, în anul 2012, ci în țările din vestul Europei, apoi s-a extins. Urmărind evoluția cazurilor de acuzații de plagiat la nivel înalt, constatăm că toate au același...

Cum l-a scăpat imunitatea prezidențială pe Iohannis de un nou dosar privind casele de la Sibiu

Cum l-a scăpat imunitatea prezidențială pe Iohannis de un nou dosar privind casele de la Sibiu
Galerie Foto Președintele României, Klaus Iohannis, un autointitulat adversar al practicii de utilizare a legilor sau a procedurilor legale de către politicieni, pentru a se pune la adăpost de eventuale anchete, a beneficiat el...

Capii Parchetelor și strania coincidență a legăturilor de afaceri cu oameni politici

Capii Parchetelor și strania coincidență a legăturilor de afaceri cu oameni politici
Galerie Foto Giorgiana Hosu, unul dintre procurorii propuși de demisul ministru al Justiției Cătălin Predoiu pentru preluarea șefiei DIICOT, este legată, prin intermediul familiei sale, de afacerile unui cunoscut liberal. Mama,...

Migrenele durează până la 72 de ore şi îşi anunţă venirea

Migrenele durează până la 72 de ore şi îşi anunţă venirea
Lumea încă nu a tras hotarul, în sfera durerilor de cap, între migrene şi nevralgii. Profesor doctor Dorin Sarafoleanu ne lămureşte care sunt deosebirile dintre cele două afecţiuni frecvent...

Războiul plagiatelor - împotriva sistemului universitar, nu a imposturii

Războiul plagiatelor - împotriva sistemului universitar, nu a imposturii
Mulți au crezut în nevoia de a face epurare în sistemul universitar și în nevoia de a elimina impostura, prin dovedirea unor plagiate. Datele și faptele arată însă că nu a fost vorba despre o luptă împotriva...

La Braşov, reclamarea abuzurilor se sancţionează cu dosare

La Braşov, reclamarea abuzurilor se sancţionează cu dosare
Galerie Foto La mai bine de jumătate de an de când un dosar de evaziune fiscală şi spălare de bani, instrumentat de Curtea de Apel Braşov, a ajuns în atenţia Ministerului Justiţiei şi a Secţiei pentru Investigarea...

Tupeu: Cum a cerut „Portocală” anularea legii care a permis suspendarea sa din magistratură

Tupeu: Cum a cerut „Portocală” anularea legii care a permis suspendarea sa din magistratură
Galerie Foto Cu un tupeu greu de egalat, fostul procuror „paraditor” de la DNA Ploiești Mircea Negulescu, zis „Portocală”, cerea, în 2017, după ce a fost suspendat din magistratură, ca urmare a unei anchete disciplinare...

Prim-ministeriabilul Remus Pricopie a fost partener de afaceri cu fostul director Microsoft, trimis în judecată alături de Florică și Pescariu

Prim-ministeriabilul Remus Pricopie a fost partener de afaceri cu fostul director Microsoft, trimis în judecată alături de Florică și Pescariu
Galerie Foto Rector al SNSPA, instituție care a găzduit, în noiembrie, așa-zisa “dezbatere” electorală a lui Klaus Iohannis, Remus Pricopie este nominalizarea PSD și Pro România pentru funcția de prim-ministru, după ce...

Legea de desființare a SIIJ, în dezbatere publică. Kovesi, Onea și „Portocală” vor fi „anchetați” de foștii lor subalterni de la DNA

Legea de desființare a SIIJ, în dezbatere publică. Kovesi, Onea și „Portocală” vor fi „anchetați” de foștii lor subalterni de la DNA
Galerie Foto Planul guvernului liberal de a desființa Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție (SIIJ) a fost pus, la propriu, pe hârtie, fiind adus în dezbatere publică un proiect de lege inițiat, în acest...
Serviciul de email marketing furnizat de