x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Eugen O. Chirovici: „Nu mi-am propus niciodată să devin un soi de maimuțică de marketing”

0
Autor: Oana Portase 26 Mar 2019 - 20:10
Eugen O. Chirovici: „Nu mi-am propus niciodată să devin un soi de maimuțică de marketing”
Vezi galeria foto


După succesul pe plan internațional al romanului Cartea oglinzilor, scriitorul Eugen Ovidiu Chirovici revine cu un roman plin de mistere și suspans, Cartea secretelor. Nu poţi avea încredere în propriile amintiri. Nu poţi avea încredere nici în relatările altora. Aşadar, cum poţi să afli ce s-a întâmplat cu adevărat în noaptea aceea? Psihologul James Cobb încearcă să descopere adevărul despre o crimă care a avut loc în urmă cu 40 de ani. Cobb este abordat de un străin: un om aflat pe moarte, care îi povesteşte că, în urmă cu aproximativ 40 de ani, s-a trezit într-o cameră de hotel alături de o femeie ce fusese ucisă, dar nu își aminteşte ce s-a întâmplat. Eugen Ovidiu Chirovici își scrie romanele doar în limba engleză și lucrează deja la alte două proiecte.

Cartea oglinzilor a fost un mare succes internațional, un roman în care v-ați jucat puțin cu mințile cititorilor și ne-ați oferit un final surprinzător. Ce descoperim în noul roman, Cartea secretelor?

O poveste interesantă, câteva personaje pe care probabil ai vrea să le cunoști în carne și oase și care ți-ar putea deveni prieteni și, firește, o mulțime de întrebări la care fiecare dintre noi ar găsi răspunsuri diferite. În rest, îi las pe cititori să o descopere.

Titlurile acestor romane sunt simple, dar și foarte atractive în același timp. Cum le-ați ales?

Cu foarte multă grijă. Glumesc. Când eram gazetar, dădeam mai întotdeauna titluri bune. La “Curierul național”, unde am scris aproape zece ani, eu găseam de obicei titlurile articolelor de primă pagină.

Nici în Cartea secretelor, nici în Cartea oglinzilor nu am simțit că ar fi romane scrise de un român. Se simte că sunt romane care au toate ingredientele necesare pentru a fi traduse în afară. Cum ați reușit acest lucru?

În primul rând, sunt scrise în engleză și traduse în română, deci probabil de aceea dau impresia de care vorbiți. Pe de altă parte, am citit încă din copilărie foarte multă literatură străină, în special nord-americană, iar asta și-a pus probabil amprenta asupra modului meu de-a scrie. Nu în ultimul rând, e vorba de documentare, care în cazul ambelor cărți a fost foarte consistentă.

Un thriller trebuie să conțină foarte multe detalii și răsturnări de situație care să îi șocheze pe cititori. Cât de greu este să compuneți tot tabloul fără să ratați ceva important?

Nu mi-am propus să scriu thriller, cărțile mele au fost considerate și promovate ca aparținând acestei categorii în doar câteva țări și cu precădere în Regatul Unit, unde dacă o carte nu este crime, mystery sau thriller, nu se vinde aproape deloc. În alte țări, cum ar fi Germania, Franța sau Italia, au fost prezentate ca romane, pur și simplu. Nu orice carte care se citește cu sufletul la gură este un thriller și nu orice thriller se citește cu sufletul la gură. Pot să vă dau zeci de exemple în acest sens. Așadar, nu am folosit niciun fel de rețetă învățată prealabil și nu sunt un consumator de thrillers. Scrisul înseamnă creație, nu industrie, cel puțin pentru mine. Nu mi-am propus niciodată să devin un soi de maimuțică de marketing, care trebuie să dea bine pe Twitter și să fie capabilă să producă un vraf de maculatură pe an, spre bucuria editorilor.

Personajele dumneavoastră vin cu versiuni diferite și credibile. Ajungem să nu mai știm ce și pe cine să credem. Cum reușiți să vă detașați de un personaj și să intrați în mintea celuilalt?

Personajele unui roman nu sunt sclavii autorului sau alter ego-uri ale acestuia, ci oameni în carne și oase, care pentru tine, ca scriitor, devin la fel de de consistente ca persoanele reale din jurul tău. Nu știu neapărat ce va spune cutare personaj în pagina următoare, sau cum va reacționa în anumite circumstanțe. Capacitatea de a construi personaje credibile și complexe constituie unul dintre cele mai importante ingrediente ale literaturii autentice. În momentul în care personajele mele își dobândesc autonomia și darul de a mă surprinde, știu că sunt pe drumul cel bun.

În ultimele dumneavoastră romane nu aveți un erou clasic, timpul nu curge linear, vă jucați cu diverse versiuni ale personajelor, cu tehnica poveștii în poveste. De ce preferați această modalitate de construire a acțiunii?

Simplu: habar n-am. Nu cred că există un scriitor care să fie în stare să explice de ce a ales un subiect sau altul, de ce a ales un anumit stil și așa mai departe. Lucrurile astea se întâmplă, pur și simplu, la fel de natural ca respiratul. Plămânii mei funcționează, probabil că un medic ar fi capabil să-mi explice în detaliu cum se întâmplă acest miracol în fiecare secundă, însă pentru mine, la urma urmei, explicațiile lui nu ar avea nicio importanță atâta vreme cât plămânii mei își fac datoria.

Vă creionați întreg romanul dinainte sau mai lăsați ca lucrurile să se schimbe pe parcurs?

Când încep un roman, nu am nimic sau aproape nimic schițat în prealabil. În general pornesc de la o imagine, asemenea unei fotografii sau a unei scene dintr-un film. Descopăr fiecare poveste pe măsură ce o scriu. Sigur, asta se întâmplă cu primul draft, care de obicei nu este un roman, ci cel mult o schiță. După care urmează șlefuirea, care poate să dureze mai mult decât scrierea primului draft. Mi se întâmplă să schimb o frază și de zece ori, să elimin complet un capitol sau să adaug unul nou. Cred că un roman trebuie rescris în întregime de cel puțin cinci ori înainte să fie trimis editorului sau agentului literar.

Este o întrebare pe care o pun tuturor scriitorilor pe care îi întâlnesc pentru că am o curiozitate aparte. Aveți vreun ritual când vine vorba de scris? Dimineața, seara, noaptea, cu muzică, în aer liber, zilnic?

În general scriu dimineața, la prima oră. Mă trezesc la șapte și la opt mă apuc de scris. Orele acelea sunt cele mai bune pentru mine. După-amiaza sau seara doar revăd, eventual, ce am scris în ziua aceea. Întotdeauna îmi încep ziua recitind încă o dată ce-am scris în ziua precedentă, pentru a reintra în ritmul poveștii. Nu ascult muzică în timp ce scriu, mi-ar distrage atenția.

Piața de carte din România are mari probleme. Statisticile arată că se citește puțin la noi în țară. Care credeți că este principala cauză?

Internetul, filmele, revistele, fuga de idei promovată de societate în general (și nu mă refer doar la noi). Asta, pe de-o parte. Pe de alta, în cazul particular al țării noastre, prăbușirea sistemului de educație și a sistemului de valori. Într-o lume dominată exclusiv de bani și de lupta primitivă pentru putere, în care personaje semiagramate sau agramate de-a dreptul sunt cocoțate la rang de lideri de opinie sau căpetenii politice, literatura devine tot mai stingheră și nu-și mai găsește locul. Și tare mi-e teamă că următorii ani vor aduce probleme și mai mari pentru cultura noastră, care pare să se dezintegreze de la o zi la alta.

Ce fel de romane citiți în mod normal? Aveți autori contemporani preferați?

Romane literare, mai ales. Paul Auster, Cormac McCarthy și Julian Barnes ar fi doar trei dintre autorii contemporani preferați. Și-n fiecare an, ca un ritual, recitesc două cărți care pentru mine ating perfecțiunea: „The Old Man and the Sea” de Hemingway și „L’Etranger” de Camus.

Bibliotecile încep să dispară din casele oamenilor și și-au făcut loc în viețile noastre celebrele Kindle și cărți digitale. Este un pas firesc sau ar trebui să se facă ceva în acest sens, să facem loc în casă cărților printate?

În ultimii ani, pe plan internațional, cărțile electronice au înregistrat un regres, crescând în schimb vânzările la formatul audio. Contează, cred eu, ce anume citești, nu ce suport alegi pentru a citi. Cert este că formatul pe hârtie, căruia i se cânta prohodul în urmă cu un deceniu sau două, ramâne în actualitate. Rețele importante, cum ar fi Amazon, își construiesc acum librării.

Ce le pregătiți cititorilor pe viitor? Aveți deja vreo idee pentru un nou roman?

Da, deja lucrez la un proiect intitulat „The Extraordinary Case of Mademoiselle Dubois”, sau „Extraordinarul caz al domnișoarei Dubois”, în limba română. Acțiunea romanului se petrece la Paris și sper să-l termin până la toamnă. Următorul proiect se numește „Berlin”, o poveste care are loc în capitala Germaniei, în toamna anului 1946, pe când orașul era încă împărțit în sectoare administrate de Aliați.

 

 

Citeşte mai multe despre:   Eugen O. Chirovici

 

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Ross Welford: Un scriitor ajutat de șomaj

Ross Welford: Un scriitor ajutat de șomaj
Şomajul l-a împins pe britanicul Ross Welford să se apuce de scris. A lucrat în televiziune însă nu mai primea proiectele de care avea nevoie. Și-a folosit timpul liber ca să scrie un roman pentru copii. Nu...

Parchetul General cere în instanță anularea adopției Sorinei

Parchetul General cere în instanță anularea adopției Sorinei
Procurorul general al României a înaintat, ieri, Tribunalului Mahedinţi, emiterea unei ordonanțe președințiale, în vederea interzicerii scoaterii de pe teritoriul național a minorei Sorina, care, la sfârșitul...

Amigdalele nu se scot. Se netezesc cu laser

Amigdalele nu se scot. Se netezesc cu laser
Durerea în frunte între sprâncene nu e cauzată doar de sinuzită. Trebuie să se facă diferenţa între o amigdalită cu roşeaţă în gât şi amigdalitele cu puroi. Interviu cu profesor doctor Codruţ...

Scandalul Mehedinți. Lazăr lovește de dincolo de pensie

Scandalul Mehedinți. Lazăr lovește de dincolo de pensie
Galerie Foto Șefa „Urmăririlor Penale” din cadrul Parchetului Curții de Apel Craiova, Maria Antoaneta Pițurcă, implicată, la sfârșitul săptămânii trecute, în operațiunea de extragere a fețiței de 9 ani, Sorina, de...

Ultima aroganță la Cotroceni: 50.000 € aruncați în grădină

Ultima aroganță la Cotroceni: 50.000 € aruncați în grădină
Galerie Foto Scăpat de „povara” alegerilor, Klaus Iohannis a fost foarte ocupat la sfârșitul lunii mai. Concret, la doar cinci zile după scrutinul din 26 mai, Administrația Prezidențială a contractat servicii de întrețin...

Sport în vremea caniculei

Sport în vremea caniculei
Meteorologii anunţă temperaturi ridicate în perioada următoare iar razele UV sunt mult mai periculoase decât în alte perioade ale anului. Ca să nu ne punem în pericol sănătatea, specialiştii ne recomandă...

1.000 de călători, zero bilete. Amintiri din personalul de Oltenița

1.000 de călători, zero bilete. Amintiri din personalul de Oltenița
Galerie Foto În anul 2002 am început să scriu un reportaj despre „trenul foamei”, sau „trenul blatiștilor”, pe ruta București Titan Sud - Oltenița, dar abundența de știri la televiziuni pe aceeași temă m-a făcut...

Procurorul Adina Florea reclamă, într-un act oficial, presiuni și amenințări la adresa SIIJ

Procurorul Adina Florea reclamă, într-un act oficial, presiuni și amenințări la adresa SIIJ
CSM urmeaz să valideze, în ședința de astăzi a Plenului, rezultatul concursului pentru ocuparea funcției de procuror șef al Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, după ce, în urmă cu două...

Dr. Anca Vereanu, despre „Dinți într-o zi” și industria implanturilor

Dr. Anca Vereanu, despre „Dinți într-o zi” și industria implanturilor
Galerie Foto Românii sunt europenii cu dinţii cei mai prost îngrijiţi. Teama de durere, lipsa banilor şi, de foarte multe ori, lipsa educaţiei sanitare se numără printre motivele amânării vizitelor la stomatolog. Cei mai...

Sarah Perry: Credem că romanele sunt superioare televiziunii, dar sunt tot poveşti

Sarah Perry: Credem că romanele sunt superioare televiziunii, dar sunt tot poveşti
Galerie Foto Sarah Perry şi-a cucerit fanii cu romanele sale scrise în stil gotic şi cu poveşti care te ţin cu sufletul la gură. Şi-a publicat primul roman la vârsta de 34 de ani şi a cunoscut succesul abia după a doua...

STS avansează un general la gradul de milionar

STS avansează un general la gradul de milionar
Galerie Foto Serviciile speciale se dotează, în anul electoral al alegerilor europarlamentare și al alegerilor prezidențiale. Serviciul de Telecomunicații Speciale, instituția care are un rol deosebit de important în...
Serviciul de email marketing furnizat de