Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Portret Vasile Iovu. Este Gheorghe Zamfir al Basarabiei. Cu o figură senină, rotund la faţă, te priveşte cu ochi blânzi. Un om frumos la chip şi la suflet. Vasile Iovu e ca un model, al naiului. Elegant ţi priceput, inimos şi puternic, te însoţeşte cu zâmbetul său cald dăruindu-ţi întreaga inimă. Cu părul vâlvoi, frumos ca un zeu, îţi pune la dispoziţie tot ce are mai bun, fiind extrem de ospitalier. Mi-a pus Basarabia pe tavă, a strâns în braţe România, s-a jurat pe Moldova. Un om care emană cântec, un artist care cântă la nai cu inima şi cu sufletul. Extrem de ataşat sufletului românesc şi artiştilor care s-au născut pe aceste meleaguri. Spune că maestrul Gheorghe Zamfir este un zeu. “Nu se va mai naşte sute de ani încolo altul la fel de bun ca el”. A crescut la umbra marelui Gheorghe Zamfir. S-a născut pe când Basarabia se afla în Uniunea Sovietică. L-a căutat pe marele maestru român pe când era un tînăr artist, ce nu cunoştea încă secretele naiului. L-a impresionat pe Zamfir prin căldura şi sinceritatea sa, acesta renunţând la o parte din preocupările sale pentru a se ocupa de el. L-a învăţat tainele instrumentului, au cântat împreună supraveghindu-i zborul sigur spre înălţimile consacrării. S-a născut în 1950 într-o familie de ţarăni în Bărdar-Hânceşti, Basarabia. La 10 ani a fost selectat pentru studii muzicale speciale. A studiat flautul, dar adevărata consacrare o are cu naiul şi renumita orchestră “Folclor”. Câştigând premii importante, devine cunoscut în spaţiul URSS, apoi este invitat la Havana şi concertează în SUA într-o primă perioadă a dezgheţului diplomatic. Susţinând concerte pe majoritatea marilor scene ale Europei, dar şi în SUA, Japonia, Australia, Filipine, India, a fost onorat cu zeci de medalii şi titluri de statul basarabean. Iovu este acum singurul profesor de nai din lume la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău. I s-a publicat o interesantă şi bine documentat` “Metodă de nai”, un manual, o enciclopedie a naiului. Încă din 1973 a deschis la Chişinău prima clasă de nai. Spunea în acest sens despre Zamfir: “El nu are nevoie să fie profesor, el este mai mult decât un academician, este un zeu”. Recunoscut peste hotare, Iovu a avut probleme în ţară, el fiind eliminat “de comunişti” din colectivul orchestrei “Folclor” aI radiodifuziunii naţionale. Maestrul a acordat un interviu în exclusivitate pentru Jurnalul Na]ional.
IT: “Oricât de sărac ai fi, tot trebuie să spui că eşti român!”
Iată cum povesteşte o întâlnire cu marele Zamfir: “După 1971 am făcut armata şi am revenit la ansamblul Folclor. Am luat două damigene de vin şi mi-am zis: hai la Zamfir!. Îi plăcea vinul basarabean. Bun, am zburat la Moscova. Am ştiut hotelul unde e cazat, el avea spectacol acolo. M-am dus de dimineaţă la hotel, bat la uşă: Vasile! Cum, iar ai făcut atâţia kilometri până la Moscova? Spune el. Pune-l repede în cadă să-l răcim. Am stat atunci alte două zile cu el. Iar el mi-a arătat cum se cântă cu naiul, am vorbit. El, ca şi mine, de când a început cu naiul şi până în ziua de azi, vorbim numai despre nai, şi filosofie; desigur este un mare filosof, dar mai întâi un mare patriot, băiat credincios. Unde n-ar fi fost în diasporă asemenea români ca el peste tot. Pe unde a fost el a spus c` este din Rom~nia. Nu a fost ca ceilal]i emigran]i care ajung în străinătate şi spun că le e ruşine de ţara unde s-au născut. Toate câte le ai, inclusiv ţara, şi le-a dat Dumnezeu, putem să fim oricât de săraci, acest detaliu există pe viaţă. Şi trebuie păstrat”.
IT: Gheorghe Zamfir a trecut Prutul în Basarabia, ca soldaţii români în 1941
Cu o altă ocazie l-a vizitat Zamfir la un concert de-al său de la Paris. “Am terminat o parte din concertul susţinut şi a apărut el. Am anunţat la microfon: aici este marele Zamfir. Toată lumea îl cunoştea în Franţa, era în perioada lui de aur, cei mai frumoşi ani ai lui. Iar el vine, se apropie de mine, când l-am văzut, bine că era fata cu orga, că m-am ţinut de ea, altfel era să cad jos. Vasile, m-a strigat. Ne-am îmbrăţişat, ne-am pupat şi a spus: Vasile, hai să cântăm ceva împreună, şi am cântat jumătate de concert împreună, cu orga şi cu naiul. Şi a fost cea mai mare minune, a fost pentru mine cea mai mare fericire. Atunci l-am convins să se întoarcă în ţară, era în 1990 şi eu am lucrat la Paris pe o perioadă de trei luni, ne întâlneam aproape în fiecare zi. Mă suna, şi dacă nu mă duceam o zi, nu se putea, pentru că am devenit prieteni foarte buni. Şi l-am convins să vină şi în Basarabia. Iar în 1991, slavă Domnului, a venit, şi au fost cinci spectacole de vis, o reverie. Îl ştiau basarabenii, toţi îl ştiau, îl aşteptau, de la mic, la mare, dar mai ales muzicanţii, erau toţi nebuni după el. Şi când a venit, l-au primit ca pe un zeu, ca zeul Pan contemporan. A fost o sărbătoare mare, pentru întreaga Basarabie. A reprezentat o deschidere foarte mare pentru conştiinţa naţională, pentru conştiinţa românească, peste Prut. Însuşi gestul că e venit. El când s-a întors din exilul din străinătate nu s-a întors în România. A venit mai întâi aici, în Basarabia. După atâţia ani cât a fost urmărit de Securitate în Franţa, se temea să vină în ţară şi chiar în Moldova. A acceptat mai întâi în Basarabia. Eu l-am convins, i-am spus că nu mai e cu puşca, că nu se mai împuşcă oameni, suntem civilizaţi. În centrul Europei nu se mai întâmplă orori, nu se mai omoară oameni. Avea toată încrederea în mine. Şi cu orchestra Lăutarii a concertat, alt concert a fost cu orchestra simfonică, au fost nişte clipe minunate pentru toată Basarabia. A fost filmat de sute şi sute de ori, şi la tv, şi la radio. Şi după aia Gheorghe Zamfir a trecut Prutul şi în sens invers. A ajuns în ţară, în România, după ce s-a încărcat la noi, în Basarabia, cu energie pozitivă”, povesteşte Vasile Iovu.
IT: Îi mulţumeşte lui Dumnezeu, inclusiv cel al naiului
“Am cântat împreună la Chişinău în 1990, în 1991 şi 1992. De fiecare dată când venea, anunţa din scenă, chiar dacă nu eram eu pregătit - trebuia să vin cu naiul de-a gata, că ştiam că mă invită, mă anunţa, am un prieten foarte bun - pe marele naist Vasile Iovu, spunea el. Şi cântam câteva suite împreună. În 1998 am avut onoarea de a fi invitat la marele festival Cerbul de Aur, unde Gheorghe Zamfir a ţinut un extraordinar recital. Sunt mândru şi fericit că Zamfir, cel mai mare naist al lumii, mă consideră ca aproapele lui, mâna lui dreaptă, mă ţine la inimă. Din toţi naiştii din lume, mă ţine pe mine cel mai aproape, pentru mine acest fapt constituie o minune şi eu îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru asta. Şi acest lucru mă ţine pe mine la cel mai înalt nivel şi mă strădui de fiecare dată să ţin nivelul cel mai înalt, să muncesc foarte mult. Să-i fac cinste marelui Zamfir”, a spus Gheorghe Zamfir al Basarabiei, artistul naist Vasile Iovu.
