Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Infrastructura de transport deficitară reprezintă una din cele mai mari probleme ale României şi principala cauză a performanţelor economice slabe. Master Planul de Transport întârzie de ani de zile şi nimeni nu ştie de ce. Guvernanţii nu au viziune şi nici o strategie. CNADNR a devenit atât de ineficientă, încât ar trebui, pur şi simplu, desfiinţată. Despre toate acestea, într-un interviu realizat cu Mihai Lupu, preşedintele Comisiei pentru Transporturi şi Infrastructură din Camera Deputaţilor.
Rep: Ce se mai întâmplă cu Master Planul General de Transport al României? A ajuns în Parlament?
Mihai Lupu: Afirm cu cea mai mare responsabilitate că nu a ajuns niciun document referitor la Master Plan până la această dată la Camera Deputaţilor. Am vorbit şi cu colegii de la Senat: nici acolo nu a fost depus. Trebuie să lămurim foarte clar lucrurile astea. În acest sens, noi avem o iniţiativă legislativă, o ordonanţă, care se referă foarte clar la transporturi şi, dacă nu vom avea acest Master Plan ca document de bază până la sfârşitul verii, atunci vom promova această lege în septembrie. Tot ce înseamnă documentaţia tehnică, anexele acestui Master Plan, cu priorităţile pentru infrastructură, vor face parte din această lege.
Rep.: Adică poate înlocui în totalitate un Master Plan?
M.L.: Nu, Master Planul va fi promovat cu această lege.
Rep: Sunt proiecte cu finanţare europeană care riscă să se piardă din cauza absenţei acestui Master Plan ?
M.L.: Da, am vorbit asta şi la comisie. Întotdeauna am promovat orice proiect de infrastructură. Dacă o să vă uitaţi, într-un amendament de-al meu la Legea achiziţiilor publice, un capitol se referă clar la probleme de infrastructură. S-a şi votat înfiinţarea unui organism intermediar care să fie în concordanţă cu regulamentul 1303 al Uniunii Europene, având rolul de elaborare şi verificare a proiectelor. Încerc, împreună cu cei din comisie şi cu ministerul Transporturilor, să facem un organism care să lucreze pe o structură de proiect integrat. În acest moment, apar mereu disfuncţionalităţi în aceste proiecte, care ţin de la elaborarea documentaţiei, la studiile de fezabilitate şi până la autorizaţiile date de autorităţi. Muncim la treaba asta, cei de la minister au înţeles ce vrem noi şi, dacă vom colabora, putem să promovăm şi legislaţia necesară.
Rep.: Apropo de colaborare. Ce spun cei de la Ministerul Transporturilor când sunt întrebaţi de Master Plan? Ce au făcut cu el? L-au terminat, l-au pierdut, de nu îl mai trimit în Parlament?
M.L.: Nu ştiu. Nu am înţeles niciodată ce se petrece acolo. Noi întrebăm tot timpul: „Domnule, ce se întâmplă cu Master Planul ăsta?”. Şi nu am primit până acum niciun răspuns concret, nu ştim despre ce este vorba. A fost şi preşedintele Comisiei de Transport din Parlamentul European, Michel Kramer, şi am stat de vorbă despre acest lucru. Proiectele valoroase sunt cele care pun orice zonă a României şi a Europei în conectivitate cu celelelate zone, dar avem nevoie de un Master Plan pentru asta. Nici noi nu înţelegem în Parlament de ce nu se aduce acest Master Plan. Au spus că vin la sfârşitul lunii mai, după care că în iunie. Şi uite că noi am terminat sesiunea parlamentară şi el încă nu au ajuns.
Rep.: În toamnă se schimbă şi Parlamentul, şi Guvernul. Asta înseamnă că Master Planul va întârzia şi mai mult.
M.L.: Aşa este. Din păcate, dacă nu-l vom pune în aplicare cu prioritate ca titlu de lege, va mai dura nu se ştie cât timp. Vine un nou Guvern, care îşi asumă alte obiective şi, uite aşa, am mai pierdut vreo şase luni de zile. De mai bine de doi ani se tergiversează acest Master Plan, cu toţi miniştrii care s-au perindat până acuma. Am stat de vorbă cu Şova (Dan Şova- n.red.), mi-a făcut ăla tot felul de desene. M-am adus apoi la Rus (Ion Rus- n.red.) şi-am vorbit, mi-a spus că de nu ştiu când negociază el cu Bruxelles-ul şi ne-a tot dezinformat. A venit apoi Matache (Iulian Matache- n.red), care nici măcar nu a mai venit pe la comisii. Şi a venit acum domnu’ Costescu (Dan Costescu- n.red.), care vorbeşte atât de frumos, încât toate-s bune şi frumoase, dar iată că nici el nu are nimic pe masă.
Rep.: Ce proiecte mari sunt ţinute în loc din cauza absenţei acestui Master Plan?
M.L.: Dacă ar fi să le luăm din ce informaţii am eu, luate din bugetele aprobate, ar fi mai multe, pe categorii de infrastructură. Şi aici putem vorbi de aeroporturi, unde sunt necesare, clar, investiţii în pistele de aterizare de la Otopeni, unde una are probleme. Şi mai este alta, la care lucrările sunt începute, dar nu mai face nimeni absolut nimic. Apoi, realizarea unor terminale adecvate la nivel de zonele care se doresc a fi hub-uri, conectivitatea aeroporturilor cu reţeaua de transport rutier şi CFR, o problemă majoră a tuturor aeroporturilor din ţară. După care, pe CFR, este închiderea coridorului IV paneuropean. Vorbim de Predeal - Braşov şi Simeria - Lugoj. Am văzut că se fac licitaţii, dar nu ştim când se va putea face, concret, ceva. Tot ni se spune că sunt şantiere, dar noi nu vedem să se întâmple mai nimic.
Rep.: Moldova a rămas, din nou, izolată din punct de vedere al infrastructurii.
M.L.: Moldova a rămas într-un con de umbră. Toată lumea spune că trebuie neapărat făcut ceva, dar nu vedem bani alocaţi nici măcar pentru un studiu de fezabilitate la Autostrada Iaşi - Târgu Mureş. S-au sistat şi licitaţiile pe această zonă de infrastructură. Din punctul acesta de vedere, Moldova va rămâne, clar, izolată.
Rep.: În domeniul fluvial şi maritim?
M.L.: Trecând la transportul fluvial, trebuie regândită structura acestuia, porturile să intre într-un circuit, raportat la strategia europeană a Dunării. Dar nu ne vin informaţii nici de aici că s-ar face ceva. Nu mai spun de Portul Constanţa, unde ştim foarte bine ce balamuc este acolo, un conflict major între administraţie şi operatorii portuari.
Rep.: Un alt Master Plan şi acolo care întârzie să apară...
M.L.: Un Master Plan făcut după nişte criterii pe care nu le înţeleg. Nu l-am văzut niciodată ca integrându-se în structura Master Planului general de Transporturi al României. Nu ştim cum l-au gândit, dar nu-l vedem înglobat în infrastructura naţională. Tratează portul doar ca pe un proiect zonal, nu-l gândesc ca un obiectiv înglobat în economia naţională. Sunt probleme majore cu acvatoriul portuar, care e colmatat. De cinci ani de zile nimeni n-a mai făcut absolut nimic. Şi vorbesc după documentele pe care le am la comisie. Am avut şi comisii de anchetă, am făcut şi rapoarte, dar nimeni parcă nu vrea să ia măsurile care trebuie. Din păcate nu ştiu de ce. Zilele trecute am primit o informare cu privire la rezultatele anchetei făcute de Consiliul Concurenţei, în care administraţia porturilor are o mare problemă, pentru că apare atât ca autoritate de reglementare, cât şi ca întreprindere, două lucruri care se bat cap în cap. Şi nu numai asta: utilizarea domeniului portuar, unde e clar că nu există o concurenţă, portul are statut de oligopol. Este o chestie foarte complicată acolo, pentru că nu există o practică unitară de tarifare. Iar domeniul portuar este de utilitate publică, nu poţi să-l dai altcuiva sau să percepi o taxă pentru el.
Portul Constanţa riscă acum să plătească o amendă care poate ajunge la 10% din cifra sa de afaceri, pentru că încalcă Legea Concurenţei. Nu înţelegem îndârjirea celor din port şi chiar a celor de la Minister. Se schimbă din trei în trei luni secretarii de stat, nici nu mai ştii cu cine să stai de vorbă pe acolo. Ministerul Transporturilor nu e un partener cu care să spui că poţi face ceva, o proiecţie legislativă. Mihai Lupu, preşedintele Comisiei de Transporturi din Camera Deputaţilor
Rep.: Şi la CNADNR sunt probleme peste tot. Se fac autostrăzi doar pe hârtie, iar cei câţiva kilometri care se deschid în realitate se prăbuşesc imediat după inaugurare. De unde tot haosul acesta?
M.L.: Am cerut conducerii CNADNR şi secretarului de stat care răspunde de companie să vină în comisie, să ne spună ce se întâmplă, de fapt, acolo. În primul trimestru, când am avut o evaluare a ceea ce înseamnă o execuţie bugetară a proiectelor aprobate, ne-au spus: „dom’le, se lucrează, sunt şantiere, se fac licitaţii”. Din păcate, iată că au trecut încă 3-4 luni de zile şi n-am văzut nici măcar podul de la Agigea să fie reparat. Nu mai povestim de fostul director CNADNR, care promitea că până la sfârşitul lui noiembrie se va putea circula pe tronsonul acela prăbuşit de autostradă (Orăştie - Sibiu- n.red.), şi în mod sigur lucrările nu o să fie terminate la timp. Din punctul acesta de vedere, cred că trebui regândită în totalitate structura CNADNR, trebuie pus sub semnul întrebării însuşi rostul acestei companii, să vedem de ce nu e eficientă, dacă e nevoie de un nou proiect legislativ, pentru că este doar o mare consumatoare de fonduri. Nu vedem nici şosele reparate sau întreţinute, nu vedem nici construcţii noi, nu avem parte de absolut nimic din partea acestei companii, care e complet imobilă. Nu are un management aplicat, e un mastodont pe care nu poţi să-l controlezi. CNADNR trebuie dizolvată şi înfiinţat altceva. S-a făcut o evaluare: din 2000 până în 2015, pentru infrastructura României s-au cheltuit 18,5 miliarde de euro. În condiţiile în care Master Planul pe care îl aşteptăm e evaluat la 43 de miliarde de euro. Şi noi nu avem măcar o autostradă cap-coadă, nu avem trenuri de mare viteză, nu avem un port ca lumea, nu avem aeroporturi puse la punct. Aici e tragedia! Normal că ne întrebăm unde s-au dus 18,5 miliarde de euro.
Rep.: Cum apreciaţi prestaţia guvernului tehnocrat?
M.L.: Noi am sperat că, dacă au venit aceşti tineri tehnocraţi, nefiind tributari politic, vor lua taurul de coarne. Toată lumea, la investirea acestor miniştri, le-a spus: „Nu vă cere nimeni să faceţi peste noapte ceea ce n-au făcut alţii, dar măcar veniţi cu o gândire nouă, nepartinică, prin care să plecăm mai departe”. Am sperat într-un nou început. Aveţi un an de zile, elaboraţi un plan de acţiune, strategii pe care să le bătem în cuie, să nu le mai schimbăm, pentru că nu şi le atribuie niciun partid. Din păcate însă, nu vedem acest lucru. Nu vedem niciun fel de strategie, nicio gândire managerială coerentă, lucruri pe care să le percep ca pozitive. Văd foarte clar că acest guvern tehnocrat nu se mişcă, cu toate că, cel puţin la comisia de transporturi şi infrastructură, avem toată disponibilitatea să-i susţinem, să nu blocăm absolut nimic. Pentru că toţi suntem conştienţi, indiferent de culoarea politică, de faptul că nu e în favoarea sau defavoarea vreunui partid, ci e vorba de soarta tuturor românilor.
