Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mirela Balan este un artist care in tara nu a fost apreciat atat cat ar fi meritat. A primit insa onoruri din plin in strainatate.
Este o huseanca ce a plecat sa-si incerce norocul in Italia. De la ingrijitor de batrani, pictorita a ajuns acum un artist apreciat in peninsula, cu zeci de expozitii.
Mirela se anunta un artist de talie internationala ce a primit deja numai cuvinte de lauda de la critici de arta importanti ai Italiei, si nu numai.
Ea a primit si foarte multe premii in Italia. Iata interviul in exclusivitate pe care ni l-a acordat:
CLICK PE POZĂ PENTRU GALERIE FOTO
Foto: Mirela Bălan
Cristinel C. Popa: Ai inregistrat succese importante in peninsula, esti multumita de ceea ce ai realizat in ultima vreme? Care este cea mai importanta implinire a ta?
Mirela Balan: In ultimul timp am avut o activitate destul de intensa. Am avut doua expoziti personale si mai multe expozitii colective (nici nu le mai stiu numarul). Sunt inscrisa la doua asociatii de artisti, una la Cesena (ADARC) si una la Bologna (Momenti d’artista). Cu ei am expus cu succes multe opere si am obtinut premii , mentiuni, dar mai ales experiente si noi prietenii in domeniul artei. In noiembrie anul trecut si martie anul acesta am avut doua frumoase prezentari la Fiera internationala de arta de la Forli, unde pot sa spun ca sant deja ca acasa. Tocmai acest lucru ma face sa-mi doresc mai mult in sensul largirii orizontului artistic. Sunt interesata sa particip la alte expozitii internationale organizate la Milano, Padova, Venetia. Tot anul acesta am avut o expozitie personala la Dozza organizata de primarie (eu fiind rezident al acestui orasel medieval) si alta la Castel san Pietro Terme, o frumoasa localitate din Emiglia Romagna si, dupa cum am inteles, am un loc rezervat in fiecare an la aceste doua sali. Primesc mereu invitatii pentru a participa. Nu cred ca as avea timp pentru toate. Asta ar insemna mai mult sa ma plimb decat sa pictez. Mai nou, am expus cate 20 de tablouri in doua restaurante cu traditie, la insistenta patronilor. M-a mirat acest succes neasteptat. La inceput voiam sa refuz dar am facut bine acceptand. Pot s-o recomand si altor artisti pentru ca e foarte avantajos. Este ca un fel de expozitie personala pe termen lung cu vizitatori calmi si relaxati care au tot timpul sa-ti admire tablourile. Eu am avut avantaje destul de mari. Asa am vandut mult si am avut si comenzi. Poate cea mai mare realizare a mea este faptul ca am venit in Italia, o tara minunata unde am putut sa ma exprim ca artist.
CLICK PE POZĂ PENTRU GALERIE FOTO
Foto: Mirela Bălan
‘Italienii sunt educati sa creeze’
Cristinel C. Popa: Acum la ce nivel esti fata de marii artisti din Italia? Este loc de progres?
Mirela Balan: Legat de nivelul artistic, in Italia, foarte multa lume picteaza, chiar daca nu au talent. Sunt educati sa creeze, sa-si exprime liber sentimentele si au incredere in ei pentru ca sant sustinuti din toate punctele de vedere.
Eu, poate sunt pe undeva la mijloc intre cei care nu au talent si se straduiesc si cei afirmati, care au deja un nume. Si poate pentru ca numele meu romanesc nu suna chiar bine printre ale lor.
Cristinel C. Popa: Cine te sprijina, cine te finanteaza?
Mirela Balan: Pai cine, “Vocea si talentul meu”. La inceput m-a ajutat primaria din oraselul unde locuiesc, dar acum sunt pe cont propriu.”Ulciorul nu merge de multe ori la apa”, nu? Sunt mereu prinsa in vreo activitate de unde e imposibil sa nu iasa ceva bun. Ma refer la expozitii. Acum am si comenzi. Mai mult portrete. Cu astea m-am salvat si ma salvez mult.
Cristinel C. Popa: E un dezavantaj faptul ca esti romanca? Stiu ca esti mandra de asta, dar exista vreun dezavantaj?
Mirela Balan: Poate este, intr-un fel, avand in vedere ca eu imi desfasor activitatea artistica printre straini. Eu am invatat de mult sa trec peste asta. Trebuiesc intelesi si ei. Daca sunt in tara lor, e normal sa aiba sentimente de mandrie nationala, chiar daca nu lasa se se vada. Eu am un principiu: e loc pentru toata lumea. Important e sa vrei sa faci ceva, nu sa gasesti motive ca sa nu faci.
CLICK PE POZĂ PENTRU GALERIE FOTO
Foto: Mirela Bălan
Cristinel C. Popa: Cum arata o zi din viata ta? Ce contacte ai cu marii artisti, dar cu tara ta? Cand ai stiut ca vei fi artist, pictor?
Mirela Balan: Am sa raspund cu ultima intrebare. Prima data cand am crezut in inima mea ca voi fi pictor cred ca a fost in clasa a VI-a. Imi amintesc ca am pictat (mai precis, am copiat) un portret dintr-un album de arta a pictorului englez John Constable. Era un domn cu parul lung si palarie din anii 1800. Mi-a placut asa de mult ce-am facut, incat nu ma opream din admiratie si in ziua aceea m-am dus la scoala cu temele nefacute. Am avut si un suporter. Vecinul meu, Mihaita Orzan, a venit sa-l caute pe frate-miu. Numai ca el, la urma, a declarat ca-i plac mai mult locomotivele si trenurile...O zi din viata mea? In primul rand urasc trezitul cu noaptea-n cap sau, ma rog, dimineata devreme. Numai daca trebuie si e absolut necesar, o fac. Daca sunt odihnita, toata ziua pot sa rastorn muntii, pot face si “minuni” sau “minutatii”, dupa caz. Se intampla rar sa inchei ziua fara sa fac ceea ce mi-am propus. Cred ca e foarte important. Cateodata nu reusesc, dar in general, da. Am multi prieteni pictori, dar “fiecare la casa lui”, cum se zice. Avem relatii cordiale, ne ajutam si ne informam reciproc, dar n-am ajuns niciodata sa am prietenii ”la catarama”. Motive ar fi multe. Poate pentru faptul ca sunt straina si si pentru ca pictorii, in general, sunt fiinte solitare si un pic gelosi pe munca lor.
Cristinel C. Popa: Ai facut studii in domeniul artei?
Mirela Balan: Sunt suta la suta autodidacta. Am invatat sa pictez facand reproduceri dupa marii artisti. A fost si este greu sa-mi gasesc un stil propriu. Mai lucrez inca la asta, dar am curaj sa ma declar multumita pentru progresele mele.
Cristinel C. Popa: Cat la suta truda, cat la suta talent pentru reusita?
Mirela Balan: As spune ca nu se poate una fara alta. Eu consider ca in lumea asta a artei, daca nu esti inzestrat cu talent, oricat de mult ai munci, ai invata, te-ai stradui, nu ajungi prea departe. Mai bine sa te opresti la timp.
Cristinel C. Popa: Cum iti vinzi lucrarile? Ai un impresar, un om care te ajuta?
Mirela Balan: La inceput le vindeam prin intermediul prietenilor. Se ducea vestea de la unul la altul. Si cu putini bani. Acum, facand expozitii personale si colective, avand publicatii in reviste de arta, facandu-mi un nume cunoscut, sa zicem, e mai usor. Reusesc sa vand in timpul expozitiilor mult si acest lucru, de multe ori, atrage si comenzi si chiar vizite personale in modestul meu atelier. Ma ajuta mult si internetul. Publicitatea pe internet pentru mine e importanta. Impresar nu am. Au aparut la un moment dat cateva personaje ciudate, cu propuneri pe care nu le-am considerat prea avantajoase si nu prea in interesul meu. Erau mai mult in interesul lor. Asa ca nu m-am complicat.
CLICK PE POZĂ PENTRU GALERIE FOTO
Foto: Mirela Bălan
Cristinel C. Popa: Te stimuleaza concurenta? Exista un egoism al artistului. Ce spui de romanii care au si ei succes in Italia? Ce le spui celor care vor si ei sa cucereasca peninsula?
Mirela Balan: Da, sigur. Ma stimuleaza concurenta. Nu sunt prea modesta, recunosc, sunt ambitioasa, ce sa fac. Chiar daca nu par. Dar fara a avea spiritul de competitie, nu prea vad cum am reusi sa facem ceva deosebit. O fi existand un egoism al artistului, dar asta nu cred ca-l am. Egoista nu sunt. Cred ca egoismul iti chirceste sufletul, te ingradeste, nu te lasa sa traiesti liber. Cum as mai putea crea fara toate astea. Celor care vor sa arate Italiei ca au valoare, le recomand sa lase modestia la o parte. Sa indrazneasca, sa insiste, sa lupte, sa nu plece capul crezand ca te poti integra prin smerenie, zambete si politeturi. Nu intereseaza pe nimeni toate astea.Trebuie sa-i faci sa inteleaga ca nu pot scapa de tine pentru ca si tu, ca si ei, ai ceva de spus, ai de aratat valoarea ta in care crezi. “ Pe aici nu se trece”, era acel citat, nu? In strainatate, dragi prieteni, stiti si voi, “Pe aici nu se doarme”!
Cristinel C. Popa: Cu ce lucrezi mai mult, cu intelectul sau cu sentimentele, impresiile, instinctul?
Mirela Balan: As putea spune ca lucrez cu toate. Daca lipseste una ,cred ca nu poti realiza o opera de arta completa.
Cristinel C. Popa: Ce picturi, ce artisti iti plac?
Mirela Balan: Imi plac foarte mult Grigorescu, Luchian, Tonitzza, marii nostri artisti, dar nu neaparat pentru ca sant romanca, ci pentru ca sunt inegalabili. Poate ca singura lor “vina fara de vina” e ca au pictat in Romania si asa nu sunt cunoscuti foarte mult pe plan international.
CLICK PE POZĂ PENTRU GALERIE FOTO
Foto: Mirela Bălan
Cristinel C. Popa: Iti plac modernistii, ori pictorii excentrici?
Mirela Balan: Si da, si nu. Cred in puterea de creatie a unui artist, si respect asta, dar pana la o limita. Acea limita este atunci cand un pictor realizeaza o opera care nici el n-o intelege si nici nu poate s-o explice.
Cristinel C. Popa: Ce le place iubitorilor de arta la tine?
Mirela Balan: Ca persoana, nu i-am intrebat niciodata, si nici nu m-am gandit la asta. Ca artist, dupa cum unii s-au pronuntat, le plac culorile mele si modul meu de a-mi exprima sentimentele prin culori, prin penelate nefinisate, dar care redau expresivitate. Asta mai ales la portrete.
Cristinel C. Popa: Cum iti alegi subiectele, cat de mult lucrezi la o opera de arta?
Mirela Balan: Dupa cum stiti, eu sant mai mult o portretista. Am pictat multe personaje faimoase din domeniul muzicii, al artei in general. Pentru asta e simplu, e de-ajuns o fotografie bine facuta si care reda o expresivitate deosebita personajului respectiv. La mine, un tablou are diferite perioade de timp pentru a-l considera terminat. Depinde de model si de materialele care le folosesc. In general, cand folosesc culori acrilice si pensule, poate fi gata numai intr-o zi.
Cand folosesc culori in ulei e nevoie de ceva mai mult timp. Stim cu totii ca uleiul se usuca ceva mai greu. La unele tablouri in ulei folosesc numai cutite, nu pensule. Acest lucru intarzie si mai mult. Poate fi vorba de 3-4 zile.
CLICK PE POZĂ PENTRU GALERIE FOTO
Foto: Mirela Bălan
Cristinel C. Popa: Cum lucrezi? Ai tabieturi?
Mirela Balan: Tabieturi nu am de loc. Aproape ca nici nu stiu ce-s alea. Ba chiar sant cam dezordonata. Cand incep o lucrare, ma ingrop in tuburi de culori, pensule, borcane , borcanele, creioane si altele care poate nici nu-mi trebuiesc, dar eu le tin pe langa mine asa, ca sa ma impiedic de ele. Dupa ce termin tabloul, ma ia groaza cand trebuie sa le pun in ordine. Pentru ca fac asta dupa ce revin la realitate. Nu-mi place sa ma deranjeze nimeni. Conditia numarul unu, de fapt, unica: ssa fie liniste totala. Ador linistea.Tocmai de aceea e o mare incercare pentru mine sa pictez in public.
Cristinel C. Popa: Esti credincioasa?
Mirela Balan: Pot spune ca mi-e frica de Dumnezeu, dar n-am rupt niciodata usa bisericii. Nu am incredere totala in slujitorii lui Dumnezeu, ai bisericii si al sufletului omenesc , cum zic ei. Asta pentru ca si ei sunt oameni ca si mine, ca noi toti. Ca sa fii impacat cu tine insuti, nu cred ca exista cineva in masura sa-ti creeze acest confort interior, ca sa zic asa. Doar tu esti acela care poate.
Cristinel C. Popa: Ce hobby-uri ai? Unele au legatura cu arta?
Mirela Balan: Imi plac muzeele, daca-as putea, as vizita cat mai multe. Imi plac calatoriile. Am vizitat multe locuri frumoase dar, recunosc, nu am vizitat indeajuns frumoasa noastra tara. Asta poate fi un proiect de viitor, pe care cred ca o sa ma ambitionez sa-l realizez.
Cristinel C. Popa: Cum te ajuta familia in arta, dar tara, Husul?
Mirela Balan: In famile, principalul sustinator este sotul meu. Dar am o lista intreaga, nu e numai el. Fratii si surorile mele, chiar si nepotii. Familia e importanta. Daca ma ajuta tara? Aici nu stiu ce as putea raspunde. Poate faptul ca m-am nascut in Romania, am facut scoala acolo, dar in rest, pana acum …cam atat. Poate de acum incolo, cine stie. Husiul? E orasul unde m-am nascut. Asta e deja mult, nu? Nu sunt multe posibilitati la Husi, dar oamenii sunt plini de suflet. Am intalnit multa lume entuziasmata de ceea ce fac. Unii m-au felicitat personal. M-a emotionat si mi-a crescut inima (daca pot spune asa) vazand oameni simpli , cu sufletul deschis si sincer, ca se bucura pentru reusitele mele .Mi s-a parut ca, intr-un fel, fiind huseni cu totii, reusitele sunt si ale lor. Tocmai acum o luna am fost acasa. Am adus cu mine trei portete ale lui Alexandru Giugaru, Puiu Calinescu si Birlic. Le-am expus pe toate in holul Casei de Cultura din Husi. Intentionez sa decorez toti peretii unicului nostru lacas cultural cu portretele marilor nostri artisti.
Cristinel C. Popa: E necesar un profil deosebit ca sa reusesti?
Mirela Balan: Nu. Nu cred. E necesar sa fii tu insuti.
CLICK PE POZĂ PENTRU GALERIE FOTO
Foto: Mirela Bălan
Cristinel C. Popa: De ce nu ai patruns inca si in alte tari din Europa? Care este cheia sa ajungi in Germania de exemplu, Franta?
Mirela Balan: Am unele ganduri de a expune in afara Italiei dar, trebuie sa recunosc, sunt numai ganduri. Mi-ar placea mai mult sa trec oceanul, sa expun in America. Deocamdata, e doar un vis. Dar eu am invatat sa am grija la ce visez, pentru ca s-ar putea sa se implineasca.
Cristinel C. Popa: Ce anume te-a intarit, te-a educat?
Mirela Balan: Ca fiecare si, cum se spune, “ceea ce nu te omoara,t e intareste”, nu? Poate faptul ca m-am nascut intr-o familie modesta m-a determinat sa nu cedez asa usor, sa-mi urmez visele si sa nu astept ca cineva vina sa mi le implineasca. Am vazut multi romani in situatia asta, romani pe care eu ii stimez mult. Nu dau nume dar pot spune ca-mi sunt prieteni. Suntem o tara minunata, cu oameni de exceptie, cu tineri sau mai putin tineri, care tin fruntea sus in toata lumea, asta prin forta si capacitatea lor. Deocamdata, nu e loc pentru noi in tara noastra. Dar va veni vremea cand o sa fie.
Cristinel C. Popa: Ce vei face in viitor, vei ramane in Italia?
Mirela Balan: Pe viitor voi ramane in Italia si acolo unde pot sa-mi prezint creatiile mele. Dar la batranete si poate mai devreme, vreau sa ma intorc acasa.
