Premierul care a construit România

Fostul ministru al Lucrărilor Publice Nicolae Şt. Noica scoate la lumină documente care arată cum cele mai mari ctitorii comuniste au fost concepute la începutul secolului trecut. Printre acestea se numără sistemele de irigații, regularizarea albiilor râurilor, proiectele pentru prevenirea inundațiilor, dar și strategia națională pentru construcții. Două dintre proiectele discutate, dar mai ales contestate după 1989, Canalul Siret și Canalul Dunăre-București, sunt, de fapt, proiecte din anii '20, care au fost luate în calcul de sistemul comunist, dar nu au mai fost realizate. Recent, profesorul Nicolae Noica a lansat o carte dedicată constructorului și politicianului Ion I.C. Brătianu.

Diana Scarlat: Ce anume v-a determinat să readuceți în discuție, în aceste zile, activitatea marelui om de stat Ion I.C. Brătianu?

Nicolae Noica: S-au împlinit 100 de ani de când țara noastră a hotărât să intre într-un război crâncen, Primul Război Mondial, pentru a împlini un ideal de veacuri: Unirea cea Mare. Și, pentru că această decizie, luată după multă chibzuință, s-a datorat în bună parte lui Ion I.C. Brătianu, am crezut că astăzi, când se împlinesc și 90 de ani de la dispariția sa, avem datoria să facem să retrăiască personalitatea sa, un adevărat model de om de stat. Am prezentat, în carte, Declarația de Război semnată de Regele Ferdinand și de tot Guvernul din acea perioadă, în frunte cu Ion I.C. Brătianu, document aflat în Arhivele Naționale, publicat în premieră.

Diana Scarlat: Dintre proiectele lui Ion I.C. Brătianu, din perioada interbelică, ce s-a realizat și ce a mai rămas de făcut?

Nicolae Noica: Trebuie să reținem atenția care se acorda în urmă cu 130 de ani construcției de canale și irigații, în timp ce noi am distrus irigațiile și am abandonat canalul de pe Siret și canalul Dunăre-București. La catedra unde am fost conferențiar aveam doi colegi, ingineri constructori, care găseau în arhive diverse proiecte și le propuneau, pentru a fi puse în practică. Nu s-a vorbit până acum despre originea acelor proiecte, iar din această cauză românii cred că au fost făcute de comuniști, deși cele mai multe au fost începute în perioada interbelică. Noi, acum, am abandonat canalul peste Siret și Canalul București-Dunăre, pe care ar trebui să le continuăm. Eu am demonstrat, cu documente, că acest canal Dunăre-București a fost gândit în 1928. Nu a fost inițiativa lui Ceaușescu, asta nu înțelegem noi.

Diana Scarlat:  Este Brătianu unul dintre primii constructori români care s-au gândit la crearea unui sistem de irigații?

Nicolae Noica: În cartea pe care am lansat-o acum am introdus și documente din care reiese clar acest lucru. La 3 martie 1887, Ion I.C. Brătianu îi destăinuia tatălui său, într-o scrisoare, că era atras de cursul de hidraulică și că se gândea să se specializeze în această ramură, „adică în porturi, canaluri și mai ales irigații, atât de necesare țării noastre”. De altfel, prof. ing. Alfred Durand Claye, titularul cursului, un strălucit specialist, a reușit să vadă „lucrările de regularizare a cursurilor torențiale și irigații din sudul Spaniei, mai ales, care se aseamănă mult cu România”. El mai scria că dorea să se specializeze în aceste domenii pentru a elimina inundațiile. Apoi, când a ajuns ministru, a făcut multe dintre aceste lucruri.

Diana Scarlat: Printre documentele pe care le-ați găsit în arhive, există și studii de fezabilitate făcute în acea perioadă?

Nikcolae Noica: Din perioada în care Ion Brătianu era prim-ministru, au fost făcute primele planuri de sistematizare și de amenajare a orașelor. Nu se numeau studii de fezabilitrate, ci studii de impact și de cercetare.

Diana Scarlat: Exista și o strategie națională?

Nicolae Noica: Era o strategie națională făcută în 1938, pe care am avut-o în vedere când am făcut proiectul Agenției Naționale pentru Locuințe. Era o strategie națională făcută temeinic. Încă din anul 1925, guvernul Ion I.C. Brătianu a promovat legea pentru unificarea administrativă, care conținea obligativitatea tuturor comunelor „ca în termen de patru ani să-și întocmească planurile de amenajare și sistematizare”.

Diana Scarlat: Ce figură marcantă a perioadei interbelice din România și-a pus amprenta asupra lui Ion I.C. Brătianu?

Nicolae Noica: Eugeniu Carada, fondatorul Băncii Naționale a României în 1880, a fost ca un al doilea tată pentru Ionel Brătianu, îndrumându-l în anii formării ca inginer, dar și ca politician și om de stat, ulterior. Dovadă stă corespondența dintre cei doi, la 4/16 decembrie 1883. Carada îi trimitea lui Ionel la Paris o scrisoare, care acum se află în Arhiva Brătianu.

Diana Scarlat: A fost influențat de marii constructori ai României și ai Franței?

Nicolae Noica: Sunt cel puțin două momente, din perioada studiilor lui la Paris, care îl leagă de două mari nume ale omenirii. Primul este în iunie 1887, când, revenit în țară pentru a-și petrece vacanța, Ion I.C. Brătianu a participat, alături de Anghel Saligny, la inaugurarea liniei ferate la Râmnicu Vâlcea, dar și la cercetarea construcției docurilor și a silozurilor de la Brăila, primele silozuri din Europa la care s-a folosit betonul armat prefabricat. Al doilea este în vara anului 1888, când și-a început practica pe șantierele inginerului Gustave Eiffel, fiind primit la recomandarea lui Eugeniu Carada, care-i era prieten. Prietenia dintre cei doi a facilitat și relația lui cu Gustave Eiffel care, la rugămintea lui Eugeniu Carada, i-a dat lui Ionel scrisori de recomandare pentru a vizita alte zece uzine.

Diana Scarlat: Practica este cea care l-a apropiat de marii constructori. Dar ce parte a studiilor teoretice ar fi de subliniat, în formarea lui Ion I.C. Brătianu?

Nicolae Noica: În cel de-al doilea an de studii, 1887-1888, la Școala de Poduri și Șosele din Paris, a urmat cursurile obligatorii, dar și un curs de drept administrativ, care era obligatoriu pentru francezi, dar pe care Ionel l-a ales pentru că l-a considerat folositor. Ulterior s-a dovedit că i-au folosit foarte mult.

Diana Scarlat: Când a început să aplice efectiv, în România, ceea ce învățase la Paris?

Nicolae Noica: În toamna anului 1889, Ion I.C. Brătianu s-a întors în țară, cu dorința de a intra în corpul tehnic, pentru a-și dovedi capacitatea profesională. De altfel, nici tatăl său nu dorea să-și vadă fiul implicat în hățișurile vieții politice înainte de experiența pe care i-o oferea munca, iar tot ce știa el mai bine în momentul revenirii era ingineria. La 1 noiembrie 1889 a fost numit inginer asistent în serviciul căii ferate Fetești-Cernavodă, condus de inginerul Anghel Saligny. Lui Ion I.C. Brătianu i s-a încredințat conducerea lucrărilor de lărgire a liniei Bacău-Piatra Neamț, studiul și construcția variantei noi pentru amplasarea gării din Râmnicu-Sărat. În același timp, a participat și la construcția Podului peste Dunăre, sub conducerea directă a lui Anghel Saligny.

Diana Scarlat: Când și-a încheiat cariera de constructor și cum a devenit politician?

Nicolae Noica: Cariera inginerească a lui Ion I.C. Brătianu s-a sfârșit în septembrie 1895, după inaugurarea Podului peste Dunăre. Atunci, la insistențele lui Dimitrie Sturdza, a candidat pentru Parlament, fiind ales deputat de Gorj, în 1896. În 1897, la nici 33 de ani, lui Ion I.C. Brătianu i s-a încredințat portofoliul de Ministru al Lucrărilor Publice.

Diana Scarlat: În acea perioadă era o mare onoare pentru un tânăr să devină politician, iar faptul că putea fi numit ministru la numai 33 de ani avea legătură cu experiența profesională, nicidecum cu pile și relații, așa cum ne-am obișnuit astăzi, în politica românească. La 33 de ani, ce măsuri a putut lua tânărul ministru școlit în Franța?

Nicolae Noica: Un rol deosebit i-a revenit, în calitate de ministru, la construcția Portului Constanța, când a trebuit să ia măsuri ferme pentru deblocarea lucrărilor oprite de antrepriza Hallier, care își epuizase fondurile. Printre primele măsuri a fost numirea, în 1897, a profesorului inginer Gh. I. Duca la conducerea lucrărilor și punerea în regie a lucrărilor.

Diana Scarlat: Existau și atunci situații de conflict între stat și constructori, precum cele de astăzi?

Nicolae Noica: Da, existau, iar lititgiul cu antrepriza Hallier a fost tranșat de un „tribunal arbitrar” înființat pe 8 ianuarie 1900, al cărui președinte a fost Mihail C. Șuțu, guvernatorul Băncii Naționale.

Diana Scarlat: Ce construcții importante din România sunt legate de numele lui?

Nicolae Noica: În anii mandatului său la conducerea Ministerului Lucrărilor Publice s-au înălțat câteva edificii remarcabile, precum Palatul Casei de Depuneri și Consemnațiuni și Palatul Poștelor, ajuns astăzi Muzeul de Istorie Națională. La 27 decembrie 1908, Regele Carol I i-a încredințat lui Ion I.C. Brătianu conducerea guvernului țării și a fost prim-ministru timp de 12 ani, în perioadele 1908-1910, 1914-1919 și 1922-1927. În timpul guvernării sale, s-au ridicat o serie de edificii publice remarcabile: Palatul Ministerului Lucrărilor Publice, care a devenit astăzi Primăria Capitalei, Palatul Bursei și Camerei de Comerț, Palatul de Justiție Ploiești, devenit astăzi Palatul Culturii, Palatul Societății Politehnice București, Catedrala Reîntregirii de la Alba Iulia, Universitatea București, Liceul D. Cantemir și altele.

Casetă

Ion I.C. Brătianu s-a născut pe 20 august 1864, fiind al treilea dintre cei opt copii ai lui Ion și Pia Brătianu. După absolvirea studiilor liceale la Colegiul „Sf. Sava”, în vara anului 1883 Ion I.C. Brătianu a plecat la Paris, ca să-și continue studiile. A urmat, timp de un an, cursurile liceului Saint-Barbe, apoi, între 1884 și 1886, Școala Politehnică. După trei ani de pregătire matematică, Ion I.C. Brătianu s-a înscris la Școala de Poduri și Șosele de la Paris. În 1888, când erau în plină desfășurare lucrările de construcții ale viitoarei Expoziții Universale de la Paris, din 1889, Ion I.C. Brătianu a putut să urmărească o parte dintre aceste lucrări și, mai ales, Turnul Eiffel, proiectat și executat de Gustave Eiffel. După încă un an de studii, la 27 mai 1889, Ion I.C. Brătianu și-a anunțat întreaga familie că a absolvit Școala de Poduri și Șosele de la Paris, devenind inginer. A semnat scrisoarea „Inginer Ion I.C. Brătianu”.

Cartea pe care i-a dedicat-o Nicoale Noica este bazată pe impresionanta corespondență pe care a purtat-o cu familia, în peste 2.300 de scrisori adresate părinților și fraților, documente păstrate la Biblioteca Academiei, în Cabinetul de Manuscrise. Documentele vorbesc despre viața și studiile lui Ion I.C. Brătianu, în acești șapte ani.

Idee 400

Nicolae Noica, nepotul marelui filosof român Constantin Noica, este profesor universitar, inginer constructor și fost ministru al Lucrărilor Publice (1996-2000). Cartea lansată de Nicolae Noica săptămâna trecută, „Ion I.C. Brătianu inginer constructor și om de stat”, aduce la lumină, pentru prima oară, documente și fotografii care atestă strategia creionată de marii constructori ai României, încă de acum 130 de ani.

Citat

Printre sarcinile pe care Anghel Saligny i le-a încredințat lui Ion I.C. Brătianu a fost fotografierea podului peste Dunăre. Mărturie stă și scrisoarea pe care el i-a trimis-o fratelui său, Vintilă, la Paris, pentru a-i cumpăra un aparat de fotografiat.

Citat 2

Ministerul Lucrărilor Publice condus de Ion I.C. Brătianu a acordat o atenție deosebită dezvoltării rețelei de căi ferate din țara noastră. Lungimea totală a liniilor ferate în exploatare, în anul 1896, era de 2879,6 de kilometri. În următorii ani, 1897-1898, ea a sporit cu 200 de kilometri, adică 100 de kilometri pe an.

Expl foto

În perioada  1897-1898 s-au realizat liniile ferate de legătură ale vechiului Regat cu Transilvania, Râmnicu Vâlcea – Râul Vadului (60 km) și Tg. Ocna – Târgu Ocna (42 km).