Răguşeala care persistă mai mult de o lună poate însemna cancer laringian

Interviu cu profesor doctor Dorin Sarafoleanu, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale

O dificultate mare în respiraţie, ameţelile, pierderea masivă de sânge din nas sunt urgenţe ORL, deci se impune prezentarea la clinicile de nas, gât, urechi.Cât de importantă este depistarea la timp a unui cancer de laringe, spre exemplu, ne explică profesor doctor Dorin Sarafoleanu.

Florin Condurăţeanu: - Care sunt urgenţele în sfera ORL-ului?

Prof. dr. Dorin Sarafoleanu: - Uneori, la clinicile ORL se prezintă pacienţi vineţi la faţă, cu respiraţia grav afectată. Bine procedează, pentru că uneori pentru restabilirea unei respiraţii normale se procedează şi la o secţionare a traheei, se înlătură şi obstacolul. Alteori, se ajunge la edem în laringe, acea acumulare de lichid, cresc în dimensiune corzile vocale, glota nu mai asigură drum liber respiraţiei. Se acţionează la spital pentru rezolvarea acestei stări anormale în laringe. Să subliniem faptul că şi pierderea de sânge din nas poate deveni o urgenţă, când hemoragia este masivă, curge sângele ca de la robinet, s-a spart o arteră, mai ales la hipertensivi. Dar şi în sângerarea obişnuită din nas e bine să se ajungă la ORL. Până atunci, suferindul trebuie să preseze nara unde are loc hemoragia, iar la clinică se pun tampoane şi se curăţi nara cu vasul spart.

F.C.: - Dar cei care parcă s-ar roti în căluşeii de la moşi, cei cu ameţeli nebune nu trebuie să vină şi ei la secţiile de ORL?

Prof. Dr. D.S.: - Este indicat să apeleze la ORL-işti şi cei cu ameţeli, chiar cei cu vertijul paroxistic benign, cu ameţeala banală, care de regulă trece peste 30-40 de secunde, nu se însoţeşte vertijul paroxistic benign de oscilaţiile globilor oculari, de greaţă, transpiraţii abundente, suportarea grea a luminii, mers fără direcţie dreaptă cu ochii închişi. Toate aceste fenomene neuro-vegetative se asociază acelor vertije complicate, cu numele Meniere, dar acest sindrom e doar în 12-15% din cazuri. Bolnavul simte că se învârtesc lucrurile în jurul lui sau se învârteşte el ca un titirez, ameţelile acestea complexe trec după 4-6 ore şi urmează un somn adânc. Acum o vreme se proceda la injecţii, la perfuzii cu medicamente de înlăturare a stării de vomă, de transpiraţii. Se dădeau medicamente de liniştire, însă acestea îl moleşeau pe pacient, era împinsă la lenevire şi urechea fără vertije. Acum, s-a schimbat abordarea. În urechea medie, în labirintul cu acel lichid limfă plutesc nişte cristale, otoliţi, ei ating crestele labirintului şi de aici rezultă starea de echilibru. Cu trecerea anilor, cu obezitatea, sedentarismul, modificările de metabolism, fărâmiţarea cristalelor şi schimbarea compoziţiei limfei plutirea otoliţilor şi atingerea crestelor devin haotice cu instalarea vertijelor. Există o succesiune de mişcări executate de ORL-ist  asupra omului cu ameţeli. Pacientul este culcat pe partea unde urechea a produs ameţeli şi medicul schimbă brusc poziţia capului şi corpului suferindului, este întors brusc pe partea cealaltă. Se rearanjează astfel cristalele în limfa labirintului urechii şi ameţeala dispare în câteva secunde. Omul este pus să facă multă mişcare, să nu stea în pat.

F.C.: - Domnule profesor doctor Dorin Sarafoleanu, aţi intrat în amintirea românilor prin salvarea unor artişti, cântăreţi de operă, veniţi în disperare că a doua zi aveau premieră şi ei abia şopteau, fiind răguşiţi grav. I-aţi tratat şi a doua zi au cules ropote de aplauze...

Prof. dr. D.S.: - Artiştii au răspuns favorabil la terapia în forcing. Dar să subliniem că o răguşeală care nu trece utilizând tratamente, nu dispare răguşeala după o lună, e pericol de cancer de laringe. Diagnosticat devreme, cancerul de laringe poate să ducă la extirparea numai a unei porţiuni din laringe. Cu partea de laringe rămasă bolnavul poate vorbi, poate să se hrănească normal. Dacă boala canceroasă este într-o fază avansată se îndepărtează tot laringele şi suferindul se hrăneşte printr-un tub amplasat în gât. El nu mai poate vorbi normal, va face exerciţii de utilizare a aerului din stomac pentru a-l folosi într-o vorbire ca a ventrilocilor. Poate folosi şi un aparat, pe care-l lipeşte pe gât în zona fostului laringe şi vorba lui este metalică, precum a roboţilor

Sforăitul se poate aborda prin scurtarea chirurgicală a vălului palatin, care s-a relaxat şi fâlfâie ca un steag în curentul de aer al respiraţiei. Sau ORL-istul plantează nişte electrozi în valul palatin, se formează un fel de cicatrici, care întăresc valul palatin să nu mai vibreze în şuvoiul respiraţiei cu sforăit. Obezii trebuie să slăbească pentru a diminua sforăitul.