Răsvan Popescu - scriitorul din casa cu flori, terasă și o pisică

Jurnalistul și scriitorul Răsvan Popescu s-a întors la dragostea dintâi, proza scurtă. A lansat în cadrul Salonului Internațional de Carte Bookfest volumul “Peștele cu aripi”, dedicat condiției artistului. Este povestea unui scriitor care ajunge la capătul lumii alături de o femeie, într-o călătorie de descoperire. “Peștele cu aripi” conține, în primul rând, întâmplări care l-au marcat pe scriitor. Răsvan Popescu a scris până acum șapte cărți și șapte scenarii de film iar în prezent este vicepreședintele Consiliului Național al Audiovizualului. Dintre toate meseriile pe care le-a încercat de-a lungul vieții cea de scriitor este preferata lui. Răsvan Popescu a declarat în exclusivitate pentru Jurnalul Național că, anul viitor, i-ar putea surprinde pe cititori cu un nou roman.

Oana Portase: Mi-a atras atenția titlul cărții și vreau să vă întreb, “Peștele cu aripi” zboară?

Răsvan Popescu: Este o metaforă. Peștele cu aripi e un pește care poate să-și depășească condiția acvatică pentru scurt timp. El iese deasupra, să zicem că vede lumea mai de sus și pe urmă cade la loc. E o metaforă pentru condiția scriitorului din lumea de astăzi, care este și el un om obișnuit până la punctul în care pune mâna pe condei și scrie. Atunci zic eu că se produce ieșirea, saltul, de sus lumea se vede mai bine și poți să o curpinzi mai exact. După aceea, sigur, și artistul se întoarce la condiția lui obișnuită și poate a doua zi se duce la serviciu.

Oana Portase: Ce găsim în noua dumneavoastră carte?

Răsvan Popescu: 19 bucăți de proză. Unele publicate de mine la început, prin anii ’90 când am debutat. Altele s-au adăugat în timp, unele sunt chiar foarte recente, sunt proze inedite. Una peste alta cine urmărește acest volum cap-coadă poate să aibă idee despre ceea ce aș putea pretențios numi devenirea mea prin scris. Dar eu nu sunt pretențios.

Oana Portase: Ce vă inspiră?

Răsvan Popescu: Viața, în general. Nu scriu din bibliotecă, scriu lucruri trăite și care să mă fi marcat într-un fel sau altul și atunci ajung să dea un ecou pe hârtie sau pe peliculă, în alte situații, uneori pe ambele suporturi.

Oana Portase: Spuneți-mi ceva din ritualul dumneavoastră de scriitor. Scrieți într-o anumită perioadă a zilei, aveți nevoie de muzică, de o anumită atmosferă?

Răsvan Popescu: Am nevoie să mă extrag din munca obișnuită și de cele mai multe ori mă duc la țară ca să pot să scriu. Am o casă la țară unde pot să mă regăsesc mai ușor, să stau pe o terasă cu fața la grădină, să mă uit la pomi, la flori. Am și o pisică acolo care nu este a mea dar mă vizitează. Ori de câte ori mă duc să deschid casa, mă trezesc cu ea înăuntru. Atmosfera asta poate că e mai propice scrisului. Te duci acolo doar să pui pe hârtie lucruri care te urmăresc de nu știu când. Nu le inventez acolo. Le am în cap, le duc după mine, acolo doar le pun pe hârtie.

Oana Portase: Răsvan Popescu, jurnalist, scriitor, scenarist sau în funcții publice. Dacă ar fi să alegeți doar o meserie dintre acestea, care ar fi?

Răsvan Popescu: Scriitor, firește. Sunt un fel de personaj de tranziție. Într-un moment în care România s-a transformat radical și cu toate malformațiile pe care le ducem după noi, dar au și apărut o serie de oportunități și am putut să fac când una când alta sau împreună. Cred că mai departe viitorul nu este acesta, ci este al specializării, al oamenilor care fac masterate, doctorate și se specializează într-un domeniu și pe urmă profesează în domeniul respectiv. Pentru mine a fost și o modalitate nu doar de a alerga de colo colo, ci de a putea să cuprind mai bine, din mai multe unghiuri, toată această realitate în continuă transformare.

Oana Portase: Aveți în spate o carieră impresionantă în jurnalism. Cum s-a schimbat presa de la debutul dumneavoastră până acum?

Răsvan Popescu: Nu aș spune că s-a schimbat în bine. Sigur că este o diferență mare din punct de vedere tehnic în audio-vizual, de exemplu. Sigur că este o diferență mare în sensul că avem foarte multe canale de informații, că avem cea mai mare piață de audio-vizual din sud-estul și centrul Europei. Toate astea au și partea lor bună, că ai de unde să alegi. Pe de altă parte, așa cum a crescut, nefiind o creștere foarte naturală și sănătoasă, găsești tot felul de tare și în presă - de la un nivel uneori precar de pregătire pentru viață în general, nu numai pentru scris al jurnaliștilor care intră în această meserie și descoperă că e prost plătită și atunci și interesul lor este destul de redus și mulți pleacă după câțiva ani, până la un mod de a face presă pentru un public țintă care să se regăsească ca opinie în mijlocul respectiv de media. Și de aici este o presă care se echilibrează în ansamblul ei, dar nu în fiecare post în parte. Ești nevoit să zapezi pentru că publicul s-a împărțit și atunci televiziunile au trebuit să-i dea satisfacție, ca să vorbesc numai de televiziuni, centrându-se dacă vreți pe anumite target-uri unde oamenii se regăsesc în tipul de mesaj pe care îl promovează un post sau altul.

Oana Portase: Îl întreb pe scriitorul Răsvan Popescu, dar și pe jurnalistul Răsvan Popescu. O statistică Eurostat spune că într-un an de zile doar 2,8% dintre români citesc măcar o carte pe lună, iar copiii de la sate nici măcar nu văd alte cărți în afară de manuale. Ce facem?

Răsvan Popescu: Da, este un rezultat foarte trist și nu avem motive să-l punem la îndoială. Cred că pur și simplu mișcându-ne într-o societate care nu se ajunge sau care de abia se ajunge de azi pe mâine, sigur că apetența pentru reflecție, în general, nu numai pentru lectură a scăzut serios. Oamenii chiar se agită în fiecare zi să mai poată să facă un ban, să poată să se ajungă, ca să zic așa, și au mai puțin timp pentru citit. Asta se transmite copiilor, într-o casă în care nimeni nu citește, este greu să se nască un copil care să devină un mare cititor.

Oana Portase: Ce ne mai pregătiți în calitate de scriitor?

Răsvan Popescu: De obicei nu spun, pentru că e bine să surprinzi. Este foarte posibil la anul să încerc să mai ies poate tot cu povestiri, deși una dintre ele ar putea fi dezvoltată la scara unui roman mai mic, dacă și timpul și munca asta a mea de zi cu zi o să-mi permită să pot să stau în proiect mai mult.

Oana Portase: Sunteți împlinit?

Răsvan Popescu: Nu m-am gândit niciodată. În orice caz, astăzi s-a mai adăugat câte ceva.