x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Regina nebunilor, între ficţiune şi realităţile din spitalele româneşti

0
Autor: Oana Portase 19 Noi 2019 - 13:13
Regina nebunilor, între ficţiune şi realităţile din spitalele româneşti
Vezi galeria foto


„Regina nebunilor” este un roman cutremurător, despre subiecte şi întâmplări din spitalele româneşti, care ne vor surprinde. Pe lângă radiografia dureroasă din aceste instituţii, avem parte de mistere psihologice, hipnoză, sex, accidente de mașini, deliruri, fobii, lecții de geopolitică, vacanțe la Cernobîl, un jaf la cofetărie, corupție și, nu în ultimul rând, robotizarea WC-urilor. Toate aceste subiecte gravitează în jurul Carlei Samson, un adevărat „Pygmalion al psihiatriei negre”. Camelia Popa reuşeşte cu măiestrie să ne poarte prin toată această încrengătură. Camelia Popa este profesor universitar de psihologie, psiholog clinician principal și coordonează un laborator de psihologie a personalității și psihopatologie socială. A publicat mai multe volume de psihologie și psihiatrie.

 

Cine este Regina nebunilor?

 

Regina nebunilor este o psihiatră celebră, care conduce un spital de boli mintale din Bucureşti. Ea distruge, printr-o psihoterapie complet lipsită de etică, viaţa celor pe care îi tratează şi a familiilor acestora. Este un personaj fictiv şi, în acelaşi timp, un exponent al vremurilor tulburi pe care le trăim, de unde-şi extrage, de altfel, şi plauzibilitatea. Demersurile dr. Carla Samson sunt imorale, malefice şi adeseori absurde. Pacienţii nu numai că nu se vindecă de tulburările pentru care i s-au adresat, ci dobândesc, prin hipnoză, tulburări noi, mult mai grave, care evoluează, spre finalul cărţii, într-un dezastru generalizat. Toţi pacienţii – un profesor, un dirijor celebru, o consilieră guvernamentală şi un deputat – ajung să comită fapte penale: violuri, jefuirea unei cofetării, relaţii sexuale cu elevele de liceu etc.

 

Dar cine este Camelia Popa?

 

În primul rând, sunt jurnalist şi în al doilea rând – psiholog clinician. Jurnalismul este însă profesia care, timp de 16 ani, mi-a adus cele mai multe satisfacţii. Aşa am învăţat să scriu, să cunosc în profunzime oamenii şi să înţeleg acţiunile lor. Ca experienţă cu oamenii, jurnalismul e superior tuturor formărilor în psihologie pe care le-am urmat – facultate, specializări, doctorat, postdoctorat etc. De aceea, mă doare când sunt jigniţi sau desconsideraţi jurnaliştii, fiindcă au o vivacitate intelectuală superioară altor profesii şi pun mult suflet în ceea ce fac.

 

De ce un personaj principal negativ?

 

Când am scris Regina nebunilor, nu aveam la îndemână personaje pozitive. Nu că astăzi le-aş avea, că nu le am nici astăzi, dacă mă uit în jur. Vă mărturisesc însă că atunci mă aflam într-un stres posttraumatic extrem, cauzat de moartea soţului meu şi de experienţele sinistre cu sistemul medical românesc, populat peste măsură de personaje negative. Dacă vreţi, Carla Samson este chintesenţa tuturor acestor indivizi imorali, lipsiţi de scrupule şi complet dezumanizaţi pe care i-am întâlnit în spitale. Am ales s-o fac psihiatră deoarece cunoşteam cel mai bine acest domeniu. Însă ea putea să fie chirurg, gasteroenterolog, internist, asistentă medicală. Orice i se potrivea.

 

Avem multe personaje şi multe întâmplări în acest roman destul de alert. A fost greu să creionaţi toate aceste personaje şi evenimente? Atmosfera din această carte e o nebunie. La propriu.

 

Ca să încep cu sfârşitul, o regină nimfomană a nebunilor nu poate instaura decât nebunia. Ea modelează destine şi schimbă traiectorii de viaţă cu uşurinţa cu care bea apă. Personajele şi evenimentele le-am creionat într-o primă fază împreună cu soţul meu, Daniel Popa - şi el fost jurnalist -, aflat pe patul de spital. Trebuia să ne gândim la altceva decât la moartea amândurora, pentru că, simbolic, împreună cu el, am murit şi eu. Aşa că am gândit, împreună, o carte care să rămână vie şi să spargă tabuuri.

 

Rămânând singură cu cartea, am amendat planul iniţial, am introdus personaje noi şi tot felul de întâmplări. Am încercat să condensez problemele sociale, politice şi economice ale momentului în poveşti uşor de înţeles, pe care pacienţii să le aducă în cabinetul psihiatrei Carla Samson. Dintr-o carte proiectată ca roman poliţist, a ieşit, până la urmă, un roman al absurdului. Dar mi-am respectat promisiunea faţă de camaradul meu. „O vei scrie, da?!”. „O voi scrie, Dănuţ!”. Şi am scris-o, în scop psihoterapeutic personal şi profilactic social, în momentul crunt al despărţirii de el.

 

De unde vine inspiraţia, în general?

 

Inspiraţia vine din viaţă. Şi din sensibilitatea observatorului. Pentru mine, ca psiholog, inspiraţia e un miracol. Acumulezi stări, întâmplări, tipologii nude de oameni, te simţi terminat, apoi plin de bucurie, e durere, e plăcere, toate sunt amestecate. La un moment dat, totul erupe. Şi, când erupe, personajele pe care le-ai tot crescut în cap nu te mai lasă să dormi, vor să se nască. Indiferent de ceea ce faci, eşti mereu cu gândul la ele. De exemplu, titlul cărţii mi-a explodat în minte în timp ce aşteptam verdele la semafor. Am tras pe dreapta şi l-am comunicat prin SMS editurii.

 

Cum e trecerea de la psihologie, la scriitură? Ce v-a determinat să faceţi acest lucru?

 

Trecerea a fost, de fapt, inversă - de la scriitură la psihologie. Chiar dacă era o scriitură de ziar, din ea trăiam şi eram fericită. Abia din 2016 am sărit înapoi, de la psihologie la scriitură, o dată cu romanul Sălbaticul din Balcani, apărut la Editura Trei, pe care l-am scris la două mâini, cu soţul meu. Ce m-a determinat să scriu? Pur şi simplu mă simt bine când scriu, devin un om liber. Puţine lucruri în viaţă reuşesc să mă facă să mă simt un om liber şi scrisul e unul dintre ele.

 

De ce este scrisul considerat a fi terapeutic? Ce se întâmplă în noi de reuşim să eliberăm nişte traume prin scris?

 

Scrisul are un efect cathartic, purificator şi în acelaşi timp reprezintă o activare comportamentală excelentă. Ne exorcizăm pe noi înşine, metodic, îndepărtăm gândurile negre cu o mai bună precizie decât ar face-o un terapeut. Ne forţăm să facem altceva decât să ne zbatem inutil în propria nefericire. Sunt sute de studii care demonstrează rolul vindecător al scrisului şi al artelor în traumele psihice.

 

Dincolo de ficţiunea acestui roman, trebuie să subliniem faptul că, uneori, un psiholog sau un psihiatru nepregătit pot face mai mult rău decât bine. Cum ne alegem terapeutul? La ce trebuie să avem grijă? E o linie destul de fină, pentru că oricum în terapie mai avem momente de revoltă faţă de psiholog, dacă nu auzim ce ne dorim.

 

Fiecare om îşi alege terapeutul după propriile-i criterii. N-ai nicio şansă să convingi un om credul că nimeni nu-i poate şterge amintirile rele, astfel încât să-i rămână doar alea bune, în condiţiile în care armate de şarlatani cu diplome îl asigură de contrariu. Un terapeut bun este, în primul rând, un terapeut cu o educaţie solidă, cu o bogată experienţă de viaţă, cu o cultură generală temeinică şi, mai ales, cu valori morale. Dacă una dintre aceste condiţii lipseşte, terapeutul nu e decât un aspirator de bani sau, şi mai grav, un pericol public. Terapeutul ni-l alegem făcând o documentare prealabilă despre el. Apoi, mergem la o primă şedinţă, pentru a vedea dacă nu aruncăm banii pe fereastră.

 

Multe întâmplări din carte sunt marcante şi le punem pe seama ficţiunii. Însă ele pot avea loc în viaţa de zi cu zi? Aici, în România?

 

În România se poate întâmpla orice. Tuşele din carte sunt pe alocuri grosiere, însă putem avea surpriza ca ele să fie depășite de realitate. Să ne închipuim că, aşa cum am descoperit în spitale falşi chirurgi, falşi ginecologi, vom descoperi cândva şi falşi psihiatri.

 

Cu ce ar trebui să rămânem după ce citim acest roman?

 

Nu cred că eu ar trebui să indic cuiva cu ce să rămână. Fiecare rămâne cu ce poate. Reacţiile cititorilor mei sunt diverse – de la plâns la râs, de la groază la disperare. În orice caz, cu toţii au rămas cu un carusel de emoţii şi mi-au mărturisit că n-au mai citit ceva asemănător. Un prieten m-a întrebat: „Doamne-Dumnezeule, ce te-a făcut să scrii în asemenea hal? Mi se face dracului frică, dar râd ca un dement. Mă duci cu capul!”. O altă doamnă mi-a scris: „Doamne, Măiculița Domnului, ce carte ai scris tu, Camelia! (...) femeie nebună (...) te crucești, o iei de la cap, fiindcă nu-ți vine să crezi, apoi te freci la ochi, mai citești o dată și te întrebi ce dracu’ te-o fi lovit”. N-am întâlnit vreodată atâția dumnezei și draci puși laolaltă cum am întâlnit în mesajele lor, ceea ce înseamnă că Regina nebunilor i-a ciupit un pic de toate cele. Asta m-a bucurat, înseamnă că au conştientizat mesajul cărţii: anomie, nebunie şi dezumanizare. Toate acestea te fac să plângi şi să râzi în acelaşi timp.

 

Care sunt principalele probleme ale poporului român? Ştiţi, tot dăm vina pe stat. Dar statul e format din oameni. Vecinii noştri, colegii noştri. Cum am devenit atât de dezumanizaţi? Sau poate mereu am fost?

 

Suntem un popor frumos, harnic şi blând. Problema noastră cea mai mare e că suntem un popor prea blând. Şi că stăm cu capul plecat. Umili. Vorbesc de majoritate. Peste capetele noastre plecate calcă dezumanizaţii. Profită, ne umilesc, se cocoaţă în funcţii şi în posturi din care ar trebui să iubească oamenii, nu să-i scuipe. Trebuie să ne ridicăm cu toţii şi să murim în picioare.

 

Cum ne facem bine? Cum schimbăm soarta copiilor noştri? Mai putem sau stingem lumina şi plecăm?

 

Speranţa mea este că ne vom face bine până la urmă. Va exploda ceva în noi, vom ajunge pe fundul unor gropi adânci în toate domeniile vieţii sociale, de unde singura cale de urmat va fi doar în sus. Generaţiile care vin sunt mult mai puţin dispuse să facă nişte compromisuri dăunătoare lor, aşa cum am făcut noi, din frică şi din conformism. Cred că ele vor reuşi să ne reînveţe pe toţi ce înseamnă demnitatea şi respectul. Singura cale de a schimba soarta copiilor noştri nu e de a fugi şi de a stinge lumina împreună cu ei, ci aceea de a le dezvolta gândirea critică, activismul social şi a le insufla iubirea de semeni.

 

Ce fel de cărţi citiţi în mod normal? Ce plăceri vinovate sau nevinovate aveţi?

 

Citesc de toate – psihiatrie, psihologie, beletristică. De vreo 10 ani mă droghez cu literatură poliţistă nordică. Cumpăr atâtea cărţi încât nu mai am unde le pune; o bună parte din salariul meu este alocată achiziţiei de cărţi. Plăcerea mea e să vânez cărţi la reducere în librăriile online, să-mi încarc cu ele portbagajul maşinii şi să mă refugiez lângă o mare caldă.

 

Ce mai aveţi în plan? Cărţi de psihologie, alte romane?

 

Cărţi de psihologie am tot scris. Una dintre ele, Tulburarea depresivă – noi direcţii de cercetare, pe care am coordonat-o împreună cu buna mea prietenă, conf. univ. dr. Adela Ciobanu, medic psihiatru, a fost distinsă cu premiul Academiei Române. Bineînţeles că voi mai scrie cărţi de psihologie, deoarece asta am în fişa postului, iar serviciul nu mă plăteşte pentru fiction. Nu glumesc, desigur. În ceea ce priveşte romanele, am două începute, dar încă necoapte. Cum îmi place mie să zic, sunt la incubator, în capul meu. Aştept să erupă primul din ele. Din momentul în care erupe, ştiu că în maximum trei luni e gata.

 

 

 

Citeşte mai multe despre:   Camelia Popa

 

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Klaus Iohannis se contrazice pe el însuși și numește în funcții pe procurorii-șefi respinși de CSM

Klaus Iohannis se contrazice pe el însuși și numește în funcții pe procurorii-șefi respinși de CSM
Galerie Foto Președintele Klaus Iohannis acționează identic cu Traian Băsescu în privința numirii șefilor marilor Parchete și, în ciuda avizului negativ al CSM, a semnat, ieri, decretul de numire în funcția de procuror...

Dr. Iosif Niculescu: Menopauza, o perioadă a vieții în care femeile au mare nevoie de ajutor

Dr. Iosif Niculescu: Menopauza, o perioadă a vieții în care femeile au mare nevoie de ajutor
La femei, în general, afecţiunile cardiace apar cu 5-7 ani mai târziu decât la bărbați, iar acest avantaj se datorează efectului protector al estrogenilor, hormonii sexuali feminini având şi funcție de...

Chirițoiu și-a angajat partenerii de afaceri ca să apere concurența

Chirițoiu și-a angajat partenerii de afaceri ca să apere concurența
Galerie Foto Președintele Consiliului Concurenței, Bogdan Chirițoiu, și-a adus în subordinea sa, la instituția publică pe care o conduce, familia de prieteni, alături de care deține atât proprietăți imobiliare, dar...

„Vezica biliară este o «grenadă» pe care fiecare o poartă în raniţă”

„Vezica biliară este o «grenadă» pe care fiecare o poartă în raniţă”
Îndepărtarea vezicii biliare este o operaţie des întâlnită, deoarece medicamentele pentru dizolvarea calculilor nu sunt eficiente. Se discută multe despre această intervenţie, astfel că propunem limpezirea...

Jaf bugetar: o instituție a dat prime de 10.000 lei/angajat

Jaf bugetar: o instituție a dat prime de 10.000 lei/angajat
Galerie Foto Cu doar câteva zile înainte ca Guvernul Orban să fie demis, de Parlament, prin moțiune de cenzură, în Monitorul Oficial a fost publicată o Ordonanță de Urgență prin care Executivul a modificat Legea...

Cum dai jos miniștri doar cu acuzația de plagiat

Cum dai jos miniștri doar cu acuzația de plagiat
Războiul plagiatelor nu a-nceput în România, în anul 2012, ci în țările din vestul Europei, apoi s-a extins. Urmărind evoluția cazurilor de acuzații de plagiat la nivel înalt, constatăm că toate au același...

Cum l-a scăpat imunitatea prezidențială pe Iohannis de un nou dosar privind casele de la Sibiu

Cum l-a scăpat imunitatea prezidențială pe Iohannis de un nou dosar privind casele de la Sibiu
Galerie Foto Președintele României, Klaus Iohannis, un autointitulat adversar al practicii de utilizare a legilor sau a procedurilor legale de către politicieni, pentru a se pune la adăpost de eventuale anchete, a beneficiat el...

Capii Parchetelor și strania coincidență a legăturilor de afaceri cu oameni politici

Capii Parchetelor și strania coincidență a legăturilor de afaceri cu oameni politici
Galerie Foto Giorgiana Hosu, unul dintre procurorii propuși de demisul ministru al Justiției Cătălin Predoiu pentru preluarea șefiei DIICOT, este legată, prin intermediul familiei sale, de afacerile unui cunoscut liberal. Mama,...

Migrenele durează până la 72 de ore şi îşi anunţă venirea

Migrenele durează până la 72 de ore şi îşi anunţă venirea
Lumea încă nu a tras hotarul, în sfera durerilor de cap, între migrene şi nevralgii. Profesor doctor Dorin Sarafoleanu ne lămureşte care sunt deosebirile dintre cele două afecţiuni frecvent...

Războiul plagiatelor - împotriva sistemului universitar, nu a imposturii

Războiul plagiatelor - împotriva sistemului universitar, nu a imposturii
Mulți au crezut în nevoia de a face epurare în sistemul universitar și în nevoia de a elimina impostura, prin dovedirea unor plagiate. Datele și faptele arată însă că nu a fost vorba despre o luptă împotriva...

La Braşov, reclamarea abuzurilor se sancţionează cu dosare

La Braşov, reclamarea abuzurilor se sancţionează cu dosare
Galerie Foto La mai bine de jumătate de an de când un dosar de evaziune fiscală şi spălare de bani, instrumentat de Curtea de Apel Braşov, a ajuns în atenţia Ministerului Justiţiei şi a Secţiei pentru Investigarea...

Tupeu: Cum a cerut „Portocală” anularea legii care a permis suspendarea sa din magistratură

Tupeu: Cum a cerut „Portocală” anularea legii care a permis suspendarea sa din magistratură
Galerie Foto Cu un tupeu greu de egalat, fostul procuror „paraditor” de la DNA Ploiești Mircea Negulescu, zis „Portocală”, cerea, în 2017, după ce a fost suspendat din magistratură, ca urmare a unei anchete disciplinare...

Prim-ministeriabilul Remus Pricopie a fost partener de afaceri cu fostul director Microsoft, trimis în judecată alături de Florică și Pescariu

Prim-ministeriabilul Remus Pricopie a fost partener de afaceri cu fostul director Microsoft, trimis în judecată alături de Florică și Pescariu
Galerie Foto Rector al SNSPA, instituție care a găzduit, în noiembrie, așa-zisa “dezbatere” electorală a lui Klaus Iohannis, Remus Pricopie este nominalizarea PSD și Pro România pentru funcția de prim-ministru, după ce...

Legea de desființare a SIIJ, în dezbatere publică. Kovesi, Onea și „Portocală” vor fi „anchetați” de foștii lor subalterni de la DNA

Legea de desființare a SIIJ, în dezbatere publică. Kovesi, Onea și „Portocală” vor fi „anchetați” de foștii lor subalterni de la DNA
Galerie Foto Planul guvernului liberal de a desființa Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție (SIIJ) a fost pus, la propriu, pe hârtie, fiind adus în dezbatere publică un proiect de lege inițiat, în acest...

Florin Pandele, acţionar Autocar: „Este foarte posibil să asistăm la proceduri premergătoare falimentului unor firme de asigurări încă din acest an”

Florin Pandele, acţionar Autocar: „Este foarte posibil să asistăm la proceduri premergătoare falimentului unor firme de asigurări încă din acest an”
Galerie Foto Anul trecut, piaţa asigurărilor RCA a înregistrat o creştere alarmantă a numărului de reclamaţii venite din partea şoferilor nemulţumiţi de modul în care unele companii de asigurări înţeleg să se...
Serviciul de email marketing furnizat de