Rona Hartner: “Sunt răsfăţată de viaţă!”

Are la activ 32 de pelicule cinematografice cu premii internaţionale, a participat la festivaluri importante “Word music”, la ateliere de dans, a avut picturi expuse în Brazilia sau Japonia, a realizat un spectacol (cu regizorul Laurenţiu Azimioara) la Theatre du Gymnase, care s-a jucat anul trecut cu casa închisă, timp de 42 de săptămâni. Ca un omagiu pentru Maria Tănase – anul acesta se împlinesc 100 de ani de la naştere şi 50 de ani de la moarte - are prevăzute mai multe reprezentaţii în Franţa, Spania şi Elveţia. Să sperăm că se va regăsi şi România pe această listă.

Pe 9 martie, Rona Hartner împlineşte 40 de ani şi se va afla în România natală. Tare ar vrea să îi facă pe conaţionali să renunţe la sintagmele ”Amanta Preşedintelui” sau “prietena ţiganilor”, numai pentru că s-a lansat internaţional ca protagonistă în “Gadjo Dilo”.

■ Jurnalul Naţional: Mai ştie Franţa cine e Rona Hartner?
■ Rona Hartner: Acum şapte ani am făcut un spectacol cu muzica Mariei Tănase şi care a fost înregistrat live. Francezii au fost, la început, şocaţi, fiindcă tot spectacolul nu a fost tradus. Dar au înţeles exact ceea ce le transmiteam prin cântul românesc. M-a ajutat, probabil, şi colaborarea mea cu Dan Puric, care a durat şase ani. Albumul, pe care l-am făcut împreună cu regizorul Laurenţiu Azimioara, a avut cel mai mare succes în Franţa. A fost distribuit, prin Mozaic Music.

■ Ce curaj ai avut să scoţi, în Franţa, un album complet în limba română!
■ Aşa e! Şi s-a vândut aproape tot tirajul, 10.000 de exemplare. Muzica românească vorbeşte despre simbioza dintre om şi natură. Ni se pierd tradiţiile adevărate şi e păcat! Melosurile diferite din toate zonele ţării se îmbină cu natura şi asta e lucru unic. Nu mai există nicăieri în Europa un asemenea tezaur! Am cereri pentru spectacolul cu Maria Tănase până în 2014. Cânt şi melodiile clasice, “Mărie şi Mărioară”, “Lungu-i drumul Gorjului” etc, iar pe scenă am braci, vioară, clarinet, contrabas şi cobză... Sper să aduc şi în România acest spectacol!
   
■ Anul acesta se împlinesc 100 de ani de când s-a născut Maria Tănase şi ar fi potrivit să se întâmple ceva şi în România...
■ Mi-ar plăcea. Şi cred că se va întâmpla... De ce nu?

■ Tu chiar vrei să marchezi istoria muzicii din Franţa?
■ Da. Acum lucrez la un proiect complet marţian pentru Franţa. Fac împreună cu DJ Tagada un disc foarte... dement. (râde) După ce am marcat puţin istoria muzicii din Franţa cu proiectul Maria Tănase, acum pot să mai fac şi din nebuniile mele. Sunt răsfăţată de viaţă! Pot să trăiesc mai multe vieţi în acelaşi timp. (râde)... Cânt alături de un mare rapper – Mangu. Este o demenţă totală, de la Gogol Bordello, la Goran Bregovici, iar titlu este “Gipsy therapy”... Asta nu înseamnă că ne aflăm pe o canapea şi ne povestim viaţa. Suntem în picioare, cu o sticlă de ţuică în mână şi dansăm... Lucrăm la el din 2009 şi va ieşi în Franţa pe 1 mai 2013. Nu ne putem decide câte piese să punem pe album. Vreau să aduc acest concept şi la Sala Palatului. Va fi un spectacol nepăcătos, care vindecă!

■ De ce ai plecat în Franţa?
■ Mă îndrăgostisem... În 1997, am plecat cu 4.000 de franci în buzunar. Nu aveam nici un aranjament... Era o casă închiriată pentru promoţia filmului “Gadjo Dilo”, dar pentru două săptămâni. M-am dus la biserică şi m-am rugat să primesc o casă, fără să plătesc nimic, pentru trei luni, când urma să primesc nişte bani de la filmări. Era pentru prima oară când făceam o cerere materială la Dumnezeu. Peste două zile, am primit casa! Producătorii mi-au dat banii şi m-am mutat în Franţa pentru o poveste de dragoste. Mie îmi place să fac skandenberg cu viaţa! După trei ani, s-a terminat povestea de dragoste, dar nu m-am întors pentru că începusem să visez în franceză.

■ Mai fusese şi scandalul cu Emil Constantinescu în România...
■ Da, atunci - în 1999 - m-am simţit exilată la Paris. Dacă doream să mă întorc în ţară, m-aş fi întors ca “Amanta preşedintelui”...Nu conta că aveam multe premii cu filmele în care am jucat! Nu conta succesul pe care l-am avut cu “Gadjo Dilo” al lui Tony Gatlif, unde am jucat nemţeşte o ţigancă! (râde) Nu-i lipseşte nimic! E o ţigancă perfectă!
Dar înainte de “Gadjo Dilo” făcusem 11 filme, lucrasem cu Andrei Blaier. Am făcut tragedie cu Olga Tudorache. Tot ceea ce am reuşit eu în  “Gadjo Dilo” se datorează profesorilor mei magistrali: Adrian Pintea, Rodica Tapalagă, Tatiana Iekel, Anda Călugăreanu... Eu sunt produsul unor genii care îşi dădeau viaţa pentru elevi. Olga Tudorache mă ducea cu maşina de la facultate (Academia de Teatru şi Film) la antrenamentele cu Dan Puric. Ca să nu întârzii.  Primul lucru pe care l-am făcut după ce am intrat la facultate, m-am lăsat de băut şi de fumat. Când am ajuns la Andrei Şerban şi la Dan Puri, cu repetiţii de 10 ore pe zi, mi-am dat seama că nu pot ieşi din două în două minute să fumez. De la patru pachete pe zi, am ajuns la niciunul. Olga Tudorache m-a prins odată la barul şcolii stând de vorbă la o bere. Mi-a dat o palmă de m-a lipit de perete şi mi-a zis: “Tu n-ai ce să cauţi în bar!” Şi n-am mai fost! Într-adevăr, colegii mei care au stat în bar, au rămas acolo!

■ Te-ai întoarce definitiv în România?
■ Dan Puric îmi tot spune să mă întorc. Sunt destul de nebună să mă întorc...
_________________________________

“Te cunosc de undeva”
În urmă cu patru luni i s-a propus să participe la o emisiune de divertisment. Rona a spus DA, pentru că oferta era tentantă! “<>> este o provocare frumoasă. Toţi concurenţii au o carieră în spate. Nu aş fi acceptat să cânt lângă nişte diletante! Publicul din platoul de filmare nu vrea să plece, după ce emisiunea s-a terminat. Publicul aplaudă pentru că îi place ceea ce vede, nu se trag duble, se lucrează la foc continuu. Iar între noi, concurenţii, este o atmosferă foarte frumoasă. Nu există zânzanie, bârfă, nu există concurenţă neloială!”, mărturiseşte Rona.