x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Să fim bucuroşi că avem ziarişti care sunt şi buni ofiţeri de informaţii

0
Autor: Carmen Dragomir 15 Dec 2010 - 20:42
Să fim bucuroşi că avem ziarişti care sunt şi buni ofiţeri de informaţii Victor Stroe/Jurnalul Naţional Cristian Troncotă, specialist în istoria serviciilor de informaţii, vorbeşte astăzi despre ce înseamnă controlul acestor structuri, în cât timp se formează un ofiţer de încredere şi de ce e necesară prezenţa cadrelor "acoperite" în redacţiile media


Jurnalul Naţional: Trăim în epoca stenogramelor, a filajelor, a înre­gistrărilor. Tot mai multe voci acuză public faptul că trăim într-un stat poliţienesc.
Cristian Troncotă: În literatura de specialitate a partenerilor noştri se vehiculează foarte mult ideea externalizării unor expertize ale intelligence-ului. Analize şi produse de felul acesta să poată să facă şi institute precum Stanford, de exemplu....

Bine, dar în ce ne priveşte nu putem vorbi despre operatori privaţi ai intelligence-ului.
Ba da. Partidele politice ce sunt? Ele au segmente de analiză şi cerce­ta­re, studiază ce fac adversarii poli­tici. Altfel nu pot avea succes dacă nu îşi spionează adversarii. Pardon, îi studiază! În perioada interbelică, toate partidele politice, Partidul Naţional Ţărănesc, Partidul Naţional Liberal, Mişcarea Legionară, Miş­ca­rea Comunistă – care era prin excelenţă o reţea de spionaj a Interna­ţi­o­na­lei a treia (sovietice) –, aveau servicii de informaţii. Singura diferenţă era că pe vremea aia nu exista o lege care să interzică funcţionarea altor structuri în afară de cele ale statului. La noi, Legea 51/1991 interzice aşa ceva. Cu toatea astea, lucrurile există sub diferite forme, a punctelor de do­cu­mentare, de exemplu... Or­ga­ni­za­ţi­ile teroriste, de interlopi sau ma­fi­ote care îşi urmăresc un scop foarte clar, de a-şi face afacerile oco­lind Fiscul, folosesc perfect mijloacele şi me­to­dele intelligence-ului. E adevărat că noi nu avem organizaţii teroriste deocamdată, ci doar complici sau complicităţi. Dar şi în acest caz, indivizii respectivi utilizează mijloace speciale pentru a afla informaţii pe baza cărora să-şi poată planifica acţiunile. La rândul lor, marile companii private utilizează tot mai des noţiunea de intelligence concurenţial. Cred că o interogaţie mai corectă ar fi: cine nu spionează în societatea globală de astăzi? La fel ar trebui pusă problema şi în ceea ce priveşte protecţia contrainformativă. Adică, cine îşi per­mite să neglijeze asemenea do­menii riscă să iasă din joc.

Vorbim pe plan local. Toate scandalurile publice vizează serviciile de informaţii ale statului.
Păi, tocmai asta înseamnă spionomania pe care încercam s-o schi­ţez adineauri. Oricum, bine nu face treaba asta, să o ţinem "gaia-maţu’" cu agenţii Securităţii – mi se pa­re o aberaţie că, după 21 de ani de când ne-am despărţit de fosta instituţie comunistă, vrem să ne rezolvăm pro­blemele democraţiei căutând în acele arhive prăfuite. Asta e treaba istoricilor, nu a oamenilor politici. Vreau să vă spun că pe frontul secret opera­torii tineri au avut şi încă mai au mari pro­bleme cu acest mental care a în­ce­put să se osifice în partea societăţii civile. Când aude de Securitate, parcă e ceva, aşa, respingător. Asta e o mentalitate care, da, se manifestă în rândul societăţii civile din lipsă de cultură de Securitate şi de intelligence.

Nu şi ca urmare a activităţii unei anumite părţi a structurilor infor­ma­tive care răspund necondiţionat tuturor cerinţelor decidentului ie­rarhic politic?
Încă o dată vă spun. Singurul om care răspunde într-un serviciu de in­for­maţii este directorul sau ar trebui să fie directorul. El este cel care pri­meş­te comanda şi o pune în aplicare. Ia­tă de ce, pentru liniştea pu­blică şi creş­terea încrederii societăţii civile în sistemul şi operatorii de intelligen­ce, eu n-aş recomanda să controleze struc­turile. Consider asta ca o mare pros­tie. Pardon, o cheltuială inu­tilă de bani, de timp, de nervi, la care se mai adaugă şi multă ipocrizie. Cred că cel mai bine ar fi să se controleze, după criterii foarte bine stabi­li­te, doar activitatea celor care răs­pund. Ceilalţi sunt profesionişti, ce li s-a ordonat aia fac. Ca manager, ce se do­­reşte a fi performant, directorul îşi ins­tituie la rândul său un sistem propriu de control, la toate ni­ve­lu­rile şi la toate profilele de activitate ale agen­ţiei pe care o conduce. Abia într-un astfel de context legislativ şi instituţional vom şti exact dacă in­te­lligence-ul a rămas ancorat în apă­ra­rea valorilor naţio­nale sau a fost de­turnat în interes politic. Până atunci, doar speculaţii şi scandaluri care într-adevăr fac deliciul presei. Da­că nu se pun lucrurile la punct, şi într-un interval cât mai scurt, mi-e fri­că să nu se osifice aceste reflexe de aşa natură, încât să nu mai poată fi ope­­rabilă nici o bună intenţie de re­for­mă sau de transformare a sistemului.
Care sunt căile de control ale ac­tivităţii acestor servicii la noi, com­pa­rativ cu alte state?
Oficial sunt două comisii parlamentare: Comisia de control a SRI şi Comisia specială de control a SIE. Mai este Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, care le poate controla pe cele depar­ta­mentale. Avem însă şi alte forme de control: din partea puterii jude­că­toreşti, un control care ar trebui să fie foarte dur. Procurorul, în momentul în care deschide o acţiune în do­me­niul securităţii, se bazează pe in­formaţii care vin din partea serviciilor de informaţii. El nu îşi poate permite să deschidă un caz, să acuze pe cineva că atentează la securitatea unui stat decât dacă are o informaţie foarte solidă, verificabilă şi care se poate transforma în probe. Acum câţiva ani, serviciile noastre de informaţii sesizau în peste 200 de cazuri pe an organele de procuratură militare, iar din astea doar la cinci se hotăra în­ce­perea urmăririi penale. Cred că asta spune tot. O altă formă de control este acest produs de intelligence care ajun­ge pe masa decidentului sub for­mă de buletin de informare. Ajunge la preşedinte, la diverşi miniştri. Cu ce tupeu să prezinţi tu, ca instituţie, o informaţie fără haz, fără valoare? În limbajul ofiţerilor, asta se cheamă "frunză". Adică îi dai informaţiei drumul să cadă şi pică uşor ca o frunză, pentru că n-are nici o substanţă. Trebuie să dai lucruri serioase ca să fii bă­gat în seamă, pentru că altfel eşti spulberat de decident, te schimbă, te des­fiin­ţează sau pune pe altul să facă re­formă... Cu ce ieşi în faţa decidentu­lui e o formă de control la fel de dură ca şi materialele de informare aduse în faţa organelor de procuratură.
Înţelegeţi că orice fisură, lipsă de coerenţă, ezitare etc. pot avea consecinţe incalculabile atât pentru decidentul politic, cât şi pentru directorul agenţiei. Ambii se pot compromite, chiar pot dispărea curând din vârful puterii, dar sistemul de intelligence, cu bunele şi relele lui acumulate până atunci, merge mai departe. E dove­dit de istorie. Dar să conchid: prin sistemul de control trebuie să se susţină decizia politică, nu s-o îngrădească.

Îmi spuneţi că nu se pot comite abu­zuri?
Eu nu înţeleg ce înseamnă din punctul dvs. de vedere, al presei, abuz al serviciilor de informaţii. Încerc să vă explic ce se întâmplă în realitate. Infractorul – teroristul, mafiotul, in­ter­lopul – calcă pedala de acceleraţie la stop şi trece pe roşu. Ofiţerul n-are voie, trebuie să oprească, pentru că are obligaţia, ca funcţionar al statului, să respecte legea, nu-i aşa? Da, aşa ar trebui să facă dacă este pregătit, in­tuieşte ceva, ca să nu fie luat prin sur­prindere. Dar dacă nu e pregătit sau nu intuieşte, ce face? Nu mai face intelligence de securitate! Cred că aici e dilema care creează nelinişti. O lege bună de protecţie a ofiţerului ne poate linişti. Dar pentru asta, sunt de acord, trebuie să existe voinţă politică şi o susţinere din partea societăţii ci­vile. Evident, mă refer la o societate civilă normală sau care să fi depăşit mentalul anilor ’90 dacă ne referim la România.

De ani buni sunteţi printre cei care îi formează pe tinerii ofiţeri. Directorii SRI şi SIE spuneau că există în instituţiile pe care le conduc o medie de vârstă undeva între 30 şi 35 de ani...
Asta nu e bine. E bine că oamenii au aflat că nu mai există foşti ofiţeri de Securitate în serviciile României democratice, dar un ofiţer de informaţii se formează în opt-zece ani. Toţi reprezentanţii partenerilor de alianţă cu care am avut de-a face spun acelaşi lu­cru. Un operator de intelligence nu este performant, de regulă, mai mult de încă zece ani. Trebuie să scoţi de la el maximum în opera­ţi­u­ni­le de intelligence în această pe­ri­oa­dă, apoi îl fo­­loseşti la alte acti­vităţi până iese la pen­sie. Ai noştri la 30-35 de ani sunt prea tineri, trebuie să se ruleze în ac­tivitate, abia după mulţi ani poţi să ai în­credere că le dai o problemă şi o re­zolvă. Un ofiţer adevărat, un bun profesionist îl văd la peste 40 de ani. Pe de altă parte, un ofiţer care utili­zează informaţia în interes perso­nal, nu mai e ofiţer de informaţii, e altceva. E cârtiţa adversarului, e un eşec contrainformativ, un eşec de formare al nostru, un reziduu al intelligence-ului sau un mare succes al ad­versarului. Cine nu e un bun profesionist se autoexclude.
Gândiţi-vă că în toate serviciile există o structură de contrainformaţii care îl protejează pe ofiţer. Asta în­seamnă că îl urmăreşte "zi şi noapte" în toată cariera sa, nu cumva să cadă victimă unor maşinaţiuni ale adversarului. Toate serviciile au această protecţie contrainformativă. Când intri în această structură, semnezi că eşti de acord să fii permanent verificat. Chiar şi după ce treci în rezervă.
Eu, ca istoric, vă spun că e puţin exagerată afirmaţia directorului SIE: "Îmi dai un euro, îţi dau informaţie de un euro, îmi dai 1.000 de euro, îţi dau informaţie de 1.000 de euro". Serviciile nu au atâţia bani, pentru că nu funcţionează după principiile socie­tăţilor comerciale. Singurele lor produse sunt informaţiile pentru securitate naţională şi acţiunile cu scop preventiv sau de contracarare. Să ştiţi că cele mai valoroase informaţii se obţin din intelligence-ul interagenţie, adică schimbul de informaţii şi coope­rarea cu structurile similare ali­ate sau din alte state. Principiul e sim­plu: îţi dau ce te in­teresează şi nu ai, dar am eu şi îmi dai ce mă interesea­ză şi ai tu, dar nu am eu. Costurile sunt zero, iar benefi­ciile enorme. Dacă ar fi valabilă ches­tiunea cu cine dă mai mult, înseamnă că marii actori ai scenei globale vor avea servicii de informaţii, iar celelalte state nici să nu se mai gândească. Iată că pe frontul secret realitatea e cu totul alta. Nu ob­ţii doar cu bani ceea ce-ţi doreşti. Mai e nevoie şi de furnicuţe, adică de cei mici, harnici, pricepuţi şi loiali – mai numiţi în teorie şi micii aliaţi strategici.

Care este raţiunea pentru care ser­viciile de informaţii folosesc ofi­ţeri acoperiţi în instituţiile media?
Să luăm următoarea speţă: O agenţie media de mare impact, formatoare de opinie. De ce un serviciu de in­formaţii îşi plasează acolo ofiţeri sub acoperire? Preventiv, ca să nu facă acelaşi lucru şi adversarul. Dacă el ajunge să manevreze o instituţie media de impact, e dezastru.
Aţi văzut ce mari necazuri s-au produs la Revoluţie? Când se che­mau trupele USLA de la Securitate şi unii spuneau că sunt terorişti, alţii că sunt an­ti­te­ro­rişti, Teodor Brateş (crai­ni­cul TVR, "gazda Revoluţiei" – n.r.) a ajuns să spună: "Domn’le, terorişti, anti­terorişti, tot aia e". Individul ăsta trebuia să-şi ceară scuze dacă era onest, dar nu a fost cazul. Cei pentru care a lucrat el atunci erau (poate că mai sunt şi acum) foarte prezenţi şi bine garnisiţi în toate mediile importante.
Şi atunci de-asta plasea­ză servi­ciile de contraspionaj ofiţeri sub acoperire. Ca să-i depisteze pe ceilalţi, să le dea peste mână sau să-i facă inofensivi. Asta nu e o treabă uşoară. Şi nu merge aşa: iau eu un ofiţer, îl pregătesc nu ştiu unde şi îl arunc într-o redacţie. Nu! Sunt tot oamenii redacţiei, dintre care sunt aleşi doar cei care au calităţile necesare. Sunt singurii care cunosc pro­blemele şi pot sesiza cu uşurinţă unele disfuncţii sau vulnerabilităţile mai grave. Deci, sunt lăsaţi acolo să-şi vadă de treabă şi utilizaţi la nevoie. Singura chestie e că o să aibă şi salariu de ziarist şi alte venituri (râde).
Înainte de ’89 aduceau banii la casierie. Unii dintre ei ajunseseră mari şefi sau directori şi aveau salarii mai mari decât soldele de ofiţer.
Nu sunt mulţi, sunt puţini, dar sunt acolo unde trebuie. Vă daţi sea­ma, în afară de munca la ziar acolo, unde trebuie să fie un foarte bun profesionist, poate printre cei mai buni, el trebuie să mai treacă şi prin alte locaţii unde să primească indicaţii, să ofere explicaţii... Despre concedii şi zile libere să nu mai spun. Îmbină frumosul cu utilul. Ajung la un moment dat să fie extrem de solicitaţi.
În loc să fim bucuroşi la ideea că putem avea şi noi astfel de oameni, adică buni ziarişti şi buni operatori de informaţii, noi ne facem griji. Eu asta nu pricep. Înţelegeţi, desigur, că media nu este singurul domeniu, "loc fierbinte", de interes pentru pro­ble­mele de securitate care se "bucură" de un asemenea tratament (râde).
Eu am publicat până în prezent 18 volume cu caracter istoric despre intelligence. Să ştiţi că noi, românii, avem talent, suntem făcuţi pentru asta. Vă spun fără să exagerez: nu suntem o naţiune de turnători sau delatori, cum ne văd unii sau vor alţii să ne picteze. Suntem o naţiune care a dat mulţi performeri în domeniul acesta. Munca de informaţii pentru Securitate este un domeniu în care mai tot timpul am fost băgaţi în seamă, câteodată şi în rol de fur­ni­cu­ţe. Dar asta e de bine.
Citeşte mai multe despre:   românia, top secret,   cristian troncotă

 

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Suspecta Kovesi, la un pas de suspendarea din magistratură

Suspecta Kovesi, la un pas de suspendarea din magistratură
Laura Codruța Kovesi, urmărită penal de Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție pentru fapte deosebit de grave, legate de modul în care a fost finanțată aducerea în  țară, în anul 2011,...

Darius, micul filantrop care i-a cântat lui Dalai Lama

Darius, micul filantrop care i-a cântat lui Dalai Lama
Galerie Foto Darius Condurache (11 ani) este un tânăr saxofonist şi pianist român care cântă la diverse evenimente organizate pe teritoriul Marii Britanii, în general cu scop caritabil, debutul în cariera sa făcându-l în...

Scamatorie marca Mircea Băsescu: Din datornic la stat, să transformi statul dator la tine

Scamatorie marca Mircea Băsescu: Din datornic la stat, să transformi statul dator la tine
Mircea Băsescu, fratele fostului președinte Traian Băsescu, încearcă să pună mâna pe 1,1 milioane de lei de la stat, printr-o compensare a unei restituiri de TVA neefectuate de Direcția Finanțelor Publice cu...

Dan Voiculescu: Globalizarea forțată anulează personalitatea și creativitatea individului

Dan Voiculescu: Globalizarea forțată anulează personalitatea și creativitatea individului
Profesorul Dan Voiculescu vorbește, în cadrul unui interviu acordat jurnalistului Ion Cristoiu, despre presiunea globalizării forțate, ca efect al postcapitalismului. Dialogul, pornit de la lucrarea “Doctrina...

Respingerea cărnii şi a pâinii, semne în cancerul de pancreas

Respingerea cărnii şi a pâinii, semne în cancerul de pancreas
Cancerul de pancreas este o boală parşivă fiindcă durerile nu apar decât târziu, dar alte simptome anunţă totuşi instalarea acestei maladii maligne. Despre aceste semne explică profesor doctor Mircea Beuran, de...

Profesorul Dan Voiculescu: Trăim un moment de recalibrare politică și socială

Profesorul Dan Voiculescu: Trăim un moment de recalibrare politică și socială
Interviu eveniment acordat de profesorul Dan Voiculescu renumitului jurnalist Ion Cristoiu. Profesorul Voiculescu trage un semnal de alarmă: capitalismul devine din ce în ce mai puțin sustenabil, iar planurile pentru...

Sechestrul penal pe moșia lui Băsescu, menținut de instanță. Afacerile omului din spatele fraudei cu terenuri prosperă

Sechestrul penal pe moșia lui Băsescu, menținut de instanță. Afacerile omului din spatele fraudei cu terenuri prosperă
Galerie Foto Ioana Băsescu, fiica cea mare a fostului președinte, Traian Băsescu, încearcă, fără succes, să radieze din cărțile funciare ale terenurilor agricole achiziționate în 2013, la Nana, a sechestrelor penale...

Hoda Barakat: Fac experimente pe personajele mele ca un om de ştiinţă nebun

Hoda Barakat: Fac experimente pe personajele mele ca un om de ştiinţă nebun
Hoda Barakat este o scriitoare libaneză de succes în întreaga lume. Locuieşte în Paris de mulţi ani însă scrie doar în arabă, limba de care s-a reîndrăgostit. Autoarea a fost recent în România să-şi...

Audit pentru angajați, de la distanță

Audit pentru angajați, de la distanță
Dezvoltarea tehnologiei a dus într-o nouă eră și domeniul HR, care beneficiază astăzi de foarte multe produse mult mai ieftine și mai rapide decât în trecut. Simpla abonare la un site în spatele căruia se...

Romgaz vrea să meargă în Azerbaidjan după gaze

Romgaz vrea să meargă în Azerbaidjan după gaze
Galerie Foto Extinderea pe pieţele externe, creşterea producţiei şi mărirea portofoliului sunt câteva din variantele luate în calcul de conducerea Romgaz pentru creşterea companiei. Adrian Volintiru, director general Romgaz,...

Adio solniţă! Laptele, legumele, fructele conţin sare

Adio solniţă! Laptele, legumele, fructele conţin sare
Galerie Foto Cele mai frecvente cauze de deces sunt accidentele vascular cerebrale, cauzate de hipertensiunea arterială. Umblă multe legende despre hipertensiune, încercăm lămurirea lor. Interviu cu profesor doctor Daniela...

ANAF cere curator fiscal pentru administrarea averii Elenei Udrea

ANAF cere curator fiscal pentru administrarea averii Elenei Udrea
Galerie Foto Teoretic, până la soluţionarea definitivă a contestaţiei în anulare pe care Elena Udrea a formulat-o împotriva sentinţei Completului de 5 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituit...

De la asigurări, la bijuterii cu emoţii

De la asigurări, la bijuterii cu emoţii
Galerie Foto De cele mai multe ori antreprenorii români sunt nevoiţi să se reinventeze pentru a putea supravieţui mediului concurenţial sau pentru a-şi găsi adevărata cale în afaceri. Alte ori însă, o puternică dorinţă...

Lux marca Iohannis. 70.000 €, cheltuiți pe mese și scaune

Lux marca Iohannis. 70.000 €, cheltuiți pe mese și scaune
Galerie Foto Două mese pentru convorbiri, patru măsuţe de protocol, opt scaune şi patru fotolii. Acestea au fost obiectivele prioritare ale Administraţiei Prezidenţiale, la sfârşitul anului trecut, în perioada în care preş...

VIP-urile anticorupţiei lui Kovesi, date afară în şuturi din DNA

VIP-urile anticorupţiei lui Kovesi, date afară în şuturi din DNA
Galerie Foto Chiar dacă, oficial, pe numele lui Ciprian Man şi Cristian Ardelean, procurorii de la DNA Oradea care discutau cum să le fabrice judecătorilor neobedienţi dosare penale, nu a fost încă începută urmărirea...
Serviciul de email marketing furnizat de